Povestea celor cinci românce judecate la Sibiu, în 1895, de unguri, pentru că au purtat cocarde tricolore

În 27 mai 1894 un grup de patrioţi români condamnaţi în procesul Memorandumului se întorceau în oraşul natal, Sibiu. Locuitorii au organizat întâmpinarea eroilor la gară, iar un grup de domnişoare a purtat cocarde tricolore. A fost un gest care avea să le aducă, însă, în faţa tribunalui
Cele cinci femei au fost acuzate că la momentul plecării acuzaţilor în procesul Memorandului şi a întoarcerii lor la Sibiu au purtat cocarde tricolore şi au făcut demonstraţii politice. Numele domnişoarelor era dezvăluit într-un articol din «Universul literar» din 13/25 februarie 1895, ziar ce apărea la Bucureşti: Eugenia şi Leontina Simonescu, Elena Cunţan, Alexandrina Cunţan, Letiţia Roşea. Pentru îndrăzneala lor, acestea au fost aduse în faţa instanţei de judecată de către administraţia maghiară.
„Sala judecătoriei era înţesată de public român. Acuzatele erau asistate de d. dr. A. Frâncu, avocat. Procesul a fost condus de d. Graiss, sub-jude. După ce a tălmăcit pe româneşte actele din dosarul procesului, d-sa citeşte §.86 din procedura de drept, care cuprinde dispoziţiunile ce judele poate lua în decursul desbaterii procesului, adică pedeapsa ce dânsul poate da la caz dacă vreunul dintre cei prezenţi în sală nu s’ar purta conform regulamentului. Procesul verbal se face în limba ungurească”, se afirmă în articolul publicat în «Universul literar».
Desfăşurarea procesului este relatată cu amănunte de către publicaţia românească: „Judele de instrucţie ascultă întâi pe d-ra Eugenia Simionescu. După luarea stărei civile a acuzatei, judele întreabă:
– Recunoşti că la 27 Mai, când s’au întors de la Cluj osândiţii în procesul Memorandului, ai purtat cocardă tricoloră română, cu inscripţia ‘Totul pentru naţiune?’ Şi de ce ai pus acea cocardă ?
– Da, am purtat tricolorul român, pentru că fiecare naţiune are drept să poarte tricolorul său. Noi îl purtăm în semn de iubire pentru naţiune şi veneraţie pentru martirii cauzei române.
La intervenirea d-lui Dr. A. Frâncu, judele mai întreabă:
– Aţi mai purtat cocardă şi altă-dată, ori numai atunci când aţi întâmpinat la gară pe osândiţi.
– De la conferinţa din 1893 am purtat într’una şi vom purta şi de aici încolo.
– Prin purtarea cocardei tricolore ai vrut să demonstrezi în contra statului?
– Nu! Purtând tricolorul român, am vrut să manifestăm pe faţă sentimentele noastre naţionale.
– Ştiut-ai că e oprit să porţi astfel de tricolor?
– N’am ştiut că e oprit. Chiar dacă aş fi ştiut însă, tot aş fi purtat. Nu recunosc nimănuï dreptul de a mă opri în manifestarea sentimentelor mele naţionale.
– Te-au provocat jandarmii să dai jos cocarda?
– Da. N’am luat-o însă, ci am purtat-o la piept, pentru că nici unui jandarm nu’i recunosc dreptul să mă oprească a purta tricolorul românesc.
– Ştiut-ai d-ta că tricolorul românesc coprinde tendinţe contra statului?
– Nu. Noi socotim tricolorul roman ca ceva sfânt şi’l purtăm la toate sărbătorile naţionale. Aşa şi cu reîntoarcerea de la Cluj a iubiţilor noştri martiri, care acum suferă pentru naţiune.
– Te-ai dus în ziua de 27 Maiu la gară şi ai purtat tricolor cu scop să demonstrezi?
– Nu. M’am dus să salut pe martiri, voind să’mî îndeplinesc astfel o pioasă datorie”.
Leontina Simonescu şi Elena Cunţan au declarat la fel ca şi Eugenia Simioneascu, în timp ce Letiţia Roşea a pecizat în completare doar că nu a fost provocată de jandarmi să-şi scoată cocarda tricoloră.
„Chiar dacă ar fi provocat’o, d-sa nu ar fi depus cocarda, pentru că nu recunoaşte nimănui dreptul de a o provoca la asta, deoarece tot aşa poate să poarte cocarde din colorile naţiunii sale, precum şi alte naţiuni o fac. Teodor Necşa învăţător şi locuitor în Tâlmăcel, spune că de-asemeni s’a dus la gară întru întâmpinarea iubiţilor osândiţi pentru cauza română. Cu ocasiunea aceasta precum şi cu alte ocasiuni festive naţionale a purtat cocardă tricoloră.
La întrebarea judelui că avut la a cunoştinţă de dispoziţiunea legei care opreşte purtarea acestor colori, raspunde că a ştiut că legea opreşte purtarea colorilor streine, tricolorul galben-roşu-albastru nu este însă tricolor strein, deoarece acelea sunt colorile noastre ale românilor, locuitorii autochtoni ai acestei ţări, mai departe sunt şi colorile Ardealului, ale ţărei noastre şi chiar şi capital Ungariei s’a îndrăgit de aceste colori încât şi le-a ales pentru reprezentarea sa. Nu cunoaşte că prin faptul său a comis vreun delict oprit de lege, deоагece n’a avut intenţiune decât a’şi manifesta cu această ocaziune solemnă simţul său de bun român. Cere să fie achitat”, se mai afirmă în articolul citat.
După ascultarea femeilor, a urmat pledoaria avocatului Frâncu, care a ţinut „o scurtă, dar foarte energică vorbire de apărare”. Instanţa a amânat o decizie pentru că una dintre româcele care au purtat tricolorul nu era prezentă la proces. „Publicul a părăsit sala în mijlocul însufleţirei entusiaste, despre ţinuta demnă şi românească a d-şoarelor acuzate, care cu aceiaşi însufleţire au fost întâmpinate şi de cei ce n’au putut să intre în sala pertractare! La poarta judecătoriei, căci înlăuntru a fost oprit, unul dintre tineri a predat în numele tinerimei romane din Sibiu, fiecărei d-şoare acuzate câte un buchet de flori mulţumind pentru curagiul şi ţinuta lor bravă, ce au manifestat şi cu această ocaziune, credincioase fiind devisei: ‘totul pentru naţiune’. Procesul a fost amânât pentru o data nedeterminată. În cercurile de peste munţi se crede că acest proces va fi casat”, se susţine în articolul din Universul literar.

Procesul memorandiștilor

Memorandum-ul Transilvaniei a fost o petiţie prezentată în 28 mai 1892 de liderii românilor din Transilvania împăratului Austro-Ungariei Franz Josef prin care erau solicitate pentru populaţia română drepturi etnice egale cu ale populaţiei maghiare, precum şi încetarea persecuţiilor şi a încercărilor de maghiarizare.
Autorii au fost daţi în judecată în luna mai a anului 1894, acuzaţi de instigare prin presă.
Majoritatea inculpaţilor au fost condamnaţi la termene de închisoare de la două luni la cinci ani şi, deşi au fost eliberaţi din detenţie prin amnistitie regală anul următor, rezultatul procesului a diminuat încrederea românilor în Casa de Habsburg şi contribuit la creşterea numărului susţinătorilor unirii Transilvaniei cu regatul România drept singura posibilitate de soluţionare a situaţiei lor.

Preluare: adevarul.ro / Autor: Dorin Ţimonea

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.