Despre colapsul „justiției sociale”

Am tot scris de ceva vreme despre propaganda justiției sociale, cu mult înainte ca subiectul să devină la modă și cu mult înainte de existența unei mișcări organizate care să-i apere pe cei care îndrăzneau să pună la îndoială dictatele nebunești din cultul corectitudinii politice.
În articolul meu «The Twisted Motives Behind Political Correctness» (Rațiunile deviante din spatele corectitudinii politice), publicat la începutul lui 2014, am conturat bazele filosofice ale corectitudinii politice, precum și drumurile la care conduc. Pe atunci, viitorul celor care luptau în numele rațiunii și libertății individuale părea destul de mohorât. Astăzi, mă bucur să pot spune că reacția împotriva „feminismului” și marxismului cultural a devenit mai puternică decât am visat vreodată.
Nu vreau să trec cu vederea sau să desconsider amenințarea adusă la adresa libertății personale de către adepții cultului justiției sociale, dar în momentul de față cred că putem spune că mișcarea corectitudinii politice a devenit un cadavru viu.

E greu să găsim date statistice recente nepărtinitoare. Cu toate acestea, cele mai noi date arată că numărul celor care sunt de acord cu „egalitatea de gen” e mare, însă cei care se consideră „susținători ai feminismului” sunt foarte puțini. În Statele Unite e vorba de 20-25% din populație, în funcție de sondaje, în vreme ce în Marea Britanie susținătorii feminismului reprezintă doar 7% din populație.
Conform CDC (în Statele Unite, Centers for Disease Control and Prevention, Centrele pentru Controlarea și Prevenirea Bolilor), rata avorturilor în perioada 2008-2014 a scăzut la niveluri istorice în urma procesului Roe vs Wade. Cum avortul e platforma principală și pretext de impulsionare a luptătorilor pentru justiția socială (social justice warriors, SJW în restul articolului), mi se pare un semnal bun faptul că, deși trecem printr-o perioadă deosebit de instabilă din punct de vedere economic, oamenii încep să renunțe la avort ca variantă acceptabilă.
O observație generală: justiția socială nu a fost un catalizator fiabil pentru succesul în politică, dacă e să ne luăm după eșecul lamentabil al campaniei Clinton în 2016, care pe întregul parcurs al alegerilor a mizat mult pe ideologiile SJW.
Justiția socială nu a vândut bine nici în piață, lucru care se vede cel mai limpede în lumea spectacolului, unde filmele create de producători cu o agendă socială evidentă eșuează continuu la încasările din box office. Filmul Ghostbusters, de pildă, care a avut în spate o producție feministă, a încasat mai nimic prin comparație cu alte filme blockbuster care au costat la fel de mult, ieșind în pierdere cu aproximativ 70 de milioane de dolari. Filmele de acțiune feministe care perpetuează fantezia egalității fizice dintre sexe – cum ar fi Atomic Blonde – primesc laude din partea criticii mainstream (ca toate filmele bazate pe justiție socială), dar au încasări jenante.
Și, în cele din urmă, poate cel mai mare semn al schimbării curentului împotriva justiției sociale din pop culture, nume uriașe ca Star Wars au de suferit când propaganda justiției sociale e injectată în franciză. Cel mai recent film din serie, The Last Jedi, cu mesajele sale SJW evidente și grosolane, a avut una dintre cele mai slabe încasări la a doua săptămână de rulare dintre toate filmele Star Wars (ajustate la inflație) și a produs doar puțin peste jumătate din veniturile obținute de The Force Awakens. Asta ca să nu mai vorbim de receptarea foarte critică din partea publicului și al dezastrului de pe piața din China, care ar fi trebuit să crească veniturile, mult mai mici decât cele anticipate.
Așadar, ce a condus la fuga de idealurile marxiste?
Există mai multe motive pentru care americanii, în mod special, nu-i suportă pe oamenii ăștia. Iată doar câteva…

Deconstruirea deliberată a mitologiilor fundamentale

Una dintre doctrinele esențiale ale marxismului cultural e distrugerea mitologiilor și simbolurilor vitale ale unei societăți – cu alte cuvinte, sunt luate în colimator înseși arhetipurile psihologice care formează inconștientul.
Acesta este unul dintre motivele pentru care SJW sunt atât de obsedați de industria spectacolului. O mare parte din arta și poveștile care ne inspiră astăzi se găsesc în cinema și la televizor. Politica identității a fost calul de bătaie cel mai important pentru Hollywood în ultimul deceniu, într-atât încât nici nu mai e ascuns. De fapt, în ciuda faptului că s-a dovedit că ideologia SJW pierde bani, companiile producătoare încă forțează nota și aleg mesajul politic în defavoarea profitului. Parabolele sunt deseori mai puternice decât evenimentele reale și reprezintă o ispită prin care mințile maselor pot fi controlate.
Deconstrucționismul justiției sociale e deseori interpretat greșit ca „o gafă în afaceri”, însă adevărul e că aceste companii sunt perfect conștiente de ceea ce fac. Marxiștii culturali vor să distrugă normele sociale și biologice, principiile morale și eroii îndrăgiți, pentru că speră să creeze haos în interiorul unei națiuni. Când reușesc asta, intenționează să-și impună propria ideologie asupra populației confuze și înspăimântate.

Plăcerea dusă la extrem

Justiția Socială susține ferm ideea că plăcerea și lăcomia de orice formă ar trebui prețuite ca fiind sănătoase și „progresive”. Sexualitatea e o chestiune pur recreațională, fără consecințe sau răspunderi fizice și psihologice. Nu doar atât, dar ar trebui căutată în cât mai multe forme cu putință, iar cine vede ceva greșit în asta sau are înclinația naturală de a evita astfel de comportamente e „homofob”, „transfob”, „rasist”, „fascist” etc.
Obezitatea e apărată ca fiind „frumoasă” și „sănătoasă” prin „mișcarea afirmării corpului”, deși toate studiile importante au dovedit că provoacă probleme de sănătate, cum ar fi diabet, boli ale inimii, defecte la naștere, cancer și depresie clinică.
Și, poate cel mai rău tip de plăcere – e încurajată plăcerea psihologică a izolării intelectuale. Se insistă pe „spațiile sigure” ca metodă de protejare a cultului justiției sociale de idei și persoane care l-ar provoca. Ignoranța voită e încurajată ca dovadă de putere ideologică și de loialitate față de colectiv. Toți adversarii intelectuali sunt tratați ca niște răufăcători monstruoși, nu ca simpli oponenți informați care au un alt punct de vedere.
Tentativa de suprimare a masculinității
În articolul meu «Will Manliness Make A Comeback In 2018» (Va apărea masculinitatea din nou în 2018?) am conturat motivul pentru care masculinitatea, în mod special, a fost ținta atât de multor atacuri din partea SJW. De fapt, masculinitatea reprezintă un element imprevizibil într-o societate; e important pentru libertatea individuală, dar periculos pentru ordinea stabilită.
Feminitatea tinde mult mai mult spre organizări colective și, prin extensie, preferă să se bazeze pe o forță exterioară – cum ar fi guvernul – care să-i ofere protecție și cele necesare traiului atunci când nu există o prezență masculină.
Când într-o societate masculinitatea e reprimată în defavoarea matriarhatului, istoria ne învață că societatea respectivă e condamnată la colaps. Productivitatea, inovațiile, organizarea și siguranța sunt trăsăturile esențiale ale bazei masculine a unei culturi. Războiul împotriva bărbaților e un alt produs al deconstructivismului marxist.
Prin extensie, afirmația conform căreia masculinitatea bărbaților e rea e urmată de afirmația conform căreia dovezile de masculinitate din partea femeilor conferă putere și sunt bune. Astfel, feminitatea adevărată e și ea luată în colimator, întrucât femeilor care se bucură de roluri biologic feminine și care se orientează în mod natural spre ele li se reproșează din partea feministelor că sunt „slugi ale patriarhatului” sau „borțoase” care trag înapoi justiția socială.

În viață contează validarea emoțională

Validarea fără merit și empatia fără discriminare sunt bombe cu ceas în orice cultură. Justiția socială prosperă pe baza acestor idei tulburătoare.
E important să precizăm faptul că aceste mentalități sunt deseori o extensie a narcisismului. Narcisiștii reprezintă aproximativ 10% din orice populație dată la orice moment de timp din istorie, lucru interesant pentru că sociopații și psihopații latenți (precum și sociopații și psihopații cu acte în regulă) reprezintă și ei aproximativ 10% din orice populație. E foarte probabil ca SJW să afișeze trăsături atât narcisice, cât și sociopate, dorindu-și validare emoțională constantă din partea celor din jur și având, în același timp, poziționări morale relativiste în majoritatea chestiunilor abordate.
Asta nu înseamnă că SJW nu par că empatizează. Ba dimpotrivă. Cei mai mulți narcisiști și psihopați se pricep foarte bine să-și ascundă defectele de caracter în spatele unor cauze, al unor platitudini și al promovării unor virtuți. Ei trebuie să creadă că lucrurile pe care le fac și idealurile pe care caută să le impună sunt înrădăcinate în moralitate, deși consecințele acestor idealuri sunt, în general, distructive. Când li se pune în față realitatea, și anume că ei sunt răufăcătorii mai curând decât eroii, pot deveni haotici și violenți.
Practic, SJW au transformat sociopatia și narcisismul într-o mișcare pentru drepturi civile.

Politică de identitate

SJW văd identitatea de grup ca fiind factorul determinant al valorii personale, precum și ca valoarea inerentă din ideile și pretențiile lor. Ca să fim corecți, SJW nu reprezintă singurul grup care se face vinovat de această prostie. Așa-numita „Alt-Right” – de fapt un număr mic de „conservatori” auto-proclamați – prinde extrem de bine la oameni care consideră că pielea, mai precis culoarea ei, determină imediat un anume fel de a fi și a gândi. În vreme ce SJW consideră că toți albii sunt inerent periculoși, Alt-Right susține că toți non-albii sunt inerent periculoși. Bineînțeles, această mentalitate ignoră complet toți factorii cultural și individuali de dragul unei politici făcute din tușe groase și a unor non-soluții absurde. Practic, cele două grupuri sunt fețe diferite ale aceleiași monede.
Acestea fiind spuse, e adevărat că SJW au fost, până acum, fața mai agresivă și mai feroce.
SJW adoră politica de identitate. Statutul de victimă de grup poate fi folosit în cadrul unui sistem socialist/colectivist pentru a obține drepturi din partea statului, singura divinitate pe care o cunosc și o iubesc. Cu cât ești mai oprimat pe lista grupurilor-victimă, cu atât poți obține mai multe lucruri de la guvern, câtă vreme și guvernul e de natură colectivistă.
Așa ne putem explica și aplombul brusc de care s-a bucurat în ultimii ani mania „trans”. Albii, în mod special, sunt extrem de dezavantajați în ierarhia politicilor de identitate, cu excepția cazului în care se identifică în forma „transgender”. Dacă îndeplinesc această condiție, își asigură un traseu rapid la statutul de victimă și la drepturi sociale, depășind cu viteză alte grupuri etnice.

Vinovat până la proba contrarie – Judecata mulțimii

Ori de câte ori îi văd pe SJW cum lucrează îmi amintesc de romanul lui Franz Kafka «Procesul» în care un bărbat e judecat pentru un delict care nu îi e niciodată explicat și e condamnat fără să înțeleagă de ce sau cum. Când procesul lui începe, bărbatul ține un discurs emoționant în care face apel la logică și rațiune, dar turmele și judecătorii îi râd în nas, de parcă ar cere ceva de-a dreptul caraghios.
Acesta e standardul justiției sociale – atacarea tuturor adversarilor ca și cum aceștia ar fi niște răufăcători prin simpla lor existență; etichetarea lor ca fiind rasiști, misogini, homofobi sau privilegiați din naștere prin virtutea sexului sau a culorii pielii. Argumentul ajunge până la „predispoziția implicită”, despre care SJW susțin că îi face pe toți albii rasiști și avantajați fără ca ei să fie conștienți de asta. Îi acuză, totodată, pe bărbați că ar fi sexiști și violenți din naștere.
Prin urmare, SJW aruncă acuzații fără dovezi – cum poți demonstra sau măsura lucruri ca „predispoziție implicită” și cum poți arăta că nu suferi de ele? Misiunea acuzatului devine aceea de a dovedi o negație (o imposibilitate logică), dacă vrea să se purifice în fața curții justiției sociale. Multora le e mai simplu să-și ceară scuze pentru orice lucru de care au fost acuzați și să idealizeze, în speranța că vor fi iertați.
Lucrul de care mulți SJW par să nu-și dea seama e că, folosind concepte largi și abstracte ca „limbaj al urii” (hate speech) pentru a-și ataca și incrimina adversarii – vinovați până la proba contrarie -, ei deschid calea guvernelor să facă același lucru folosindu-se justificări similare.
Un exemplu recent și înfiorător este felul în care guvernul spaniol a implementat „regulile de combatere a limbajului urii” împotriva a opt profesori care susțineau mișcarea separatistă catalană! Ce legătură au problemele catalane cu limbajul urii? Nu contează. Așa cum noi, cei care criticăm justiția socială, am avertizat de ani întregi, practic orice poate fi numit „limbaj al urii” fără vreun proces prealabil; într-o bună zi, e posibil ca acest lucru chiar să-i lovească tot pe marxiștii culturali.
Îmi amintesc de o zicală popularizată de Michael Savage, dar care, din câte știu, a apărut mai întâi în Eclesiastul 9:10: „Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune”.
Cu alte cuvinte, locuința morților, Iadul, e un loc fără rațiune, iar SJW caută să construiască Iadul pe Pământ.

Să fie luptătorii pentru justiție socială extratereștri?

Asta ar explica multe și mi-aș dori ca răspunsul să fie atât de simplu.
SJW se comportă de parcă n-ar putea să suporte omenirea și disprețuiesc rigorile naturii omenești. Au o morală relativă și le lipsește gândirea critică. Par să opereze conform unui set de reguli intelectuale și emoționale complet diferite. Nimic din ceea ce a susținut societatea umană timp de mii de ani și sute de generații nu prezintă vreun fel de valoare pentru ei. Aproape că par să studieze felul în care pot diseca omenirea mai curând decât să participe la omenire.
Din păcate, aceste persoane sunt oameni ca toți alții, ceea ce e deprimant. Ei sunt ceea ce Carl Jung descrie în cartea lui, «The Undiscovered Self» (Sinele nedescoperit), ca fiind expresia „umbrei colective”. Sunt acei 10% (și uneori mai mulți) care îmbrățișează tendințe sociopate și se organizează în cele mai rele condiții economice și culturale.
Din fericire, această „invazie” începe să fie zdrobită în Statele Unite, cel puțin în ultimii câțiva ani. În scurt timp, e posibil ca termenul „SJW” să rămână o amintire îndepărtată pe care istoria o va considera o halucinație violentă, strâns asociată unei boli mintale de masă care aproape a nimicit întreaga lume.

Traducere după A Post-Mortem On The Corpse Of ‘Social Justice’, de Brandon Smith / ALT-MARKET.com


 

A Post-Mortem On The Corpse Of ‘Social Justice’

I have been commenting on social justice propaganda for quite some time; long before it was fashionable to do so, and long before there was an organized movement of support to defend commentators who dared to question the insane dictates of the cult of political correctness. In my article The Twisted Motives Behind Political Correctness’, published in early 2014, I outlined the basic philosophical underpinnings of political correctness and what these beliefs tend to lead to. At the time, the future for champions of individual liberty and reason appeared rather bleak. Today, I am happy to say the backlash against “third-wave feminism” and cultural Marxism has expanded beyond anything I could have dreamed.
I do not want to diminish or underestimate the threat still posed to personal freedom by the adherents of the social justice cult, but at this stage I think it is safe to say that political correctness is effectively a dead movement walking.
Recent statistics without bias are hard to come by. That said, the latest available numbers show that people who agree with “gender equality” are many, but those who identify as “feminist” are slim. In the U.S. this constitutes 1 in 4 or 1 in 5 that identify as feminist depending on which polls you look at, while in the U.K. feminists make up only 7 percent of the population.
According to the CDC, abortion rates from 2008-2014 fell to historic lows post Roe v Wade. Abortion being a primary platform and leverage issue for social justice warriors, I take it as a good sign that even in a time of severe economic instability people are backing away from abortion as an acceptable option.
Just as a general observation, social justice has not been a reliable driver for political success, considering the abject failure of the Clinton Campaign in 2016, which clung tightly to SJW ideologies throughout the election cycle.
And finally, social justice has also not been selling so great in the marketplace. This is most evident in the entertainment world, where movies created by producers with open social justice agendas continually fail to bring in expected box office numbers.
For example, the feminist-produced and-directed Ghostbusters reboot ended with a dismal showing compared to many other blockbuster movies with the same production costs, ending its run with an estimated $70 million loss.
Feminist action films perpetuating the fantasy of physical parity between the sexes, like the movie Atomic Blonde, though receiving accolades from mainstream critics (like all social justice films do), have had embarrassing showings in theaters.
And finally, perhaps the biggest sign of a sea change against social justice in pop culture, even massive brand names like Star Wars are suffering when social justice propaganda is injected into the franchise. The latest installment, The Last Jedi, with its obvious and heavy-handed social justice messages, had one of the worst second week showings of all the Star Wars movies (adjusted for inflation) and only generated a little over half of the revenues brought in by The Force Awakens. Not to mention the highly critical audience reviews and the complete bomb the movie suffered in the Chinese market, which was supposed to help elevate revenues that were expected to be much higher.
So, what has spurred this societal rush for the exits when it comes to cultural Marxist ideals? There are many reasons why Americans in particular cannot stand these people. Here are just a few…

Deliberate Deconstructionism Of Root Mythologies

One of the core tenets of cultural Marxism is the destruction of a society’s vital mythologies and symbols. In other words, the very psychological archetypes that make up the collective unconscious are targeted.
This is one of the reasons why SJWs are so obsessed with the entertainment industry. Much of the art and stories that inspire us in modern times are found in film and television. Identity politics has been the premier staple of Hollywood the past decade, so much so that it is no longer even hidden. In fact, despite the reality that the SJW ideology has been proven to be a money loser, production companies are STILL pushing the issue, choosing political messages over profits. Parables are often more powerful than real events and present a tempting tool for mass mind control.
Social Justice deconstructionism is often mistaken as an unintended “business blunder,” but the truth is that these companies are absolutely aware of what they are doing. Cultural Marxists want to dismantle social and biological norms, moral principles and beloved heroes because they hope to create internal chaos within a nation. Once this occurs, they desire to then instill their ownideology on the confused and fearful populace.

Unmitigated Self-Indulgence

Social Justice is also rooted in the notion that self-indulgence and gluttony on every level should be celebrated as healthy and “progressive.” Sexuality is a purely recreational affair without consequence or physical and psychological responsibility. Not only this, but it should be pursued in as many forms as possible, and if a person sees something wrong with this or has a natural inclination to avoid these behaviors, then they are “homophobic,” “transphobic,” racist, fascist, etc.
Obesity is defended as “beautiful” and “wholesome” through the “body positivity movement,” even though it has been proven in every notable study to result in incessant health problems including diabetes, heart disease, birth defects, cancer and clinical depression.
And, perhaps the worst indulgence of all; the psychological indulgence of intellectual isolation is encouraged. “Safe spaces” are enforced as a means to protect the social justice cult from challenging ideas and people. Willful ignorance is applauded as ideological strength and an act of loyalty to the collective. All intellectual opponents are treated as monstrous criminals rather than merely informed adversaries with a different point of view.

The Attempted Erasure Of Masculinity

In my article ‘Will Manliness Make A Comeback In 2018’ I outlined why masculinity in particular has been so often targeted by SJWs. In fact, masculinity represents an element of unpredictability to a society that is important to individual liberty but dangerous to the establishment. Femininity tends to lend itself far more to collectivism and, by extension, the desire to rely on an outside force like the government as a provider and for security when a masculine presence is not available.
When masculinity is repressed in a society and matriarchy is entrenched, such systems are historically doomed to failure and collapse. Superior production, invention, organization and security are a staple of a masculine foundation within a culture. The war on men is yet another product of cultural Marxist deconstructionism.
By extension, the assertion that masculinity is evil within men is often followed by the assertion that masculine displays by women are empowering and good. In this way, true femininity is also under attack, as women that enjoy and naturally gravitate towards biologically feminine roles are admonished by feminists as being “slaves of the patriarchy” or “breeders” that hold back the social justice movement.

Life Is About Emotional Validation

Validation without merit and demanded empathy without discrimination are time bombs within any culture. Social justice thrives on these disturbing ideals.
It is important to point out that these mindsets are often an extension of narcissism. Narcissists make up about 10% of any given population at any given point in history, which is interesting because latent sociopaths and psychopaths (as well as full blown sociopaths and psychopaths) also make up approximately 10% of any given population. SJWs are liable to display both narcissistic and sociopathic qualities, desiring constant emotional validation from all the people around them while also holding morally relativistic stances on most issues.
This does not mean that SJWs do not appear empathetic. Quite the opposite. Most narcissists and sociopaths are highly adept at hiding their aberrant character flaws behind causes, platitudes and virtue signaling. They have to believe that the things they do and the ideals they seek to enforce are grounded in moral soil, even though the consequences of these ideals are usually destructive. When confronted with reality, that they are the villains rather than the heroes they imagine themselves to be, they can become erratic and violent.
SJWs have effectively turned sociopathy and narcissism into a civil rights movement.

Identity Politics

SJWs see group identity as the defining factor in a person’s personal worth, as well as the worth inherent in their ideas and claims. Now to be fair, SJWs are not the only group guilty of this idiocy. The so-called “Alt-Right,” which is actually a tiny contingent of pretenders that claim to be “conservative,” is rampant with people that think skin color is somehow immediately reflective of mindset. While SJWs see all white people as inherently dangerous, the Alt-Right sees all non-white people as inherently dangerous. This of course ignores all cultural factors and individual factors for the sake of lazy broad brush politics and absurd non-solutions. These groups are basically two sides of the same coin.
That said, it is true that SJWs are the most aggressive and vicious of the two sides so far.
SJWs adore identity politics because they see victimhood as a currency. Victim group status can be used within a socialist/collectivist system to purchase entitlements from the state, which is the only god-figure that these people know or love. The more oppressed you are on the list of victim groups, the more stuff you can get from government, as long as that government is also collectivist in nature.
This helps to explain the sudden explosion in the trans-person fad over the past few years. White people in particular are extremely disadvantaged within the identity politics ladder of oppression, UNLESS they identify as transgender. This allows them a quick route to victim status and social entitlements, swiftly surpassing other ethnic groups.

Guilty Until Proven Innocent – Trial By The Mob

Whenever I see SJWs in action I am always reminded of Franz Kafka’s The Trial, in which a man is prosecuted for a crime that is never explained to him and sentenced without understanding how or why. As his trial commences, he makes a rousing speech appealing to logic and reason but is laughed at by the hordes and the court as if what he is asking for is ridiculous.
This is the social justice standard – to attack all opponents as inherently criminal. To label them racist, misogynistic, homophobic or privileged from birth by virtue of their skin color or gender. This argument even extends to “implicit bias” which they claim makes all white people specifically racist and advantaged without them even being consciously aware of it. They also accuse all men of being innately sexist and violent.
This allows SJWs to make indictments without evidence, for how can anyone ever prove or measure such a thing as “implicit bias” and show that they DON’T suffer from it? Proving a negative (a virtual impossibility) becomes the task the accused must perform to purify themselves before the court of social justice. It’s simpler for many to apologize for whatever they are accused of and sublimate in the hopes of redemption.
What many SJWs don’t seem to realize is that by using broad and abstract ideas such as “hate speech” as a means to attack and criminalize their opponents as guilty until proven innocent, they also open the door for governments to do the same using similar justifications.
A recent and horrifying example is the Spanish government’s implementation of “hate speech laws” against eight teachers that are vocal proponents of the Catalan separatist movement! What do Catalan issues have to do with hate speech? It doesn’t matter. As we critics of social justice have been warning for years, literally anything can be labeled “hate speech” without due process, and one day this might even come back to bite cultural Marxists on the ass.
A saying comes to mind which was popularized by Michael Savage, but stated first as far as I can tell in Ecclesiastes 9:10:
Whatsoever thy hand is able to do, do it earnestly: for neither work, nor reason, nor wisdom, nor knowledge shall be in hell, whither thou art hastening.
In other words, hell is a place without reason, and SJWs are seeking to construct hell on Earth.

Are Social Justice Warriors Actually Aliens From Another Planet?

This would help explain a lot, and I wish it were that easy. SJWs act like they cannot fathom humanity and despise the dictates of human nature. They display elements of moral relativism and lack critical thought. They seem to operate on a completely different set of intellectual and emotional rules. That which has sustained human society for thousands of years and hundreds of generations is not of any value to them. They almost seem to be studying how to dissect humanity rather than participate in humanity.
Unfortunately, these people are indeed entirely human, which is a depressing fact to say the least. They are what Carl Jung describes in his book The Undiscovered Self as an expression of the “collective shadow.” That 10% (and sometimes greater) of a nation that embraces sociopathic tendencies and organizes in the worst of economic and cultural conditions.
Luckily, this “invasion” is being squelched in the U.S., at least in the past couple of years. Before long, the term SJW may be a distant memory of a time that history will consider a brutal hallucination, rife with a mob based mental illness that almost consumed the world.

Author: Brandon Smith / Source: ALT-MARKET.com

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. Orice exagerare este daunatoare.Femeia trebuie sa fie egala cu barbatul in drepturi dar nu si in obligatii, ca sunt total diferiti.Femeia nu are aceleasi calitati sau defecte ca barbatii si nu pot sa faca aceleasi lucruri.Fiecare cu locul lui in societate.Nu sunt de acord cu “Feminismul”, nici cu hedonismul.Viata este frumoasa asa cum este traita de mii de ani.
    Administrează

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.