«Epoca», de Alexandru Macedonski

Unui om în toată firea e moral să-i zici smintit,
Dar nebunului pe nume dacă-i zici, e necinstit.
Trebuiește-ntotdeauna spre a fi-n moralitate
Să te faci apărătorul caselor de sănătate;
La nebun să zici cuminte, pe neghiob să adorezi
Și de s-află în Mărcuța geniu să-l decretezi.
În nimica, de-azi-nainte, răul nu-și mai are leacu,
Și o nație mai bine nu s-a dat de-a berbeleacu,
Iar desigur niciodată dezmățarea n-a domnit
Într-o epocă fatală, sub un aer mai tâmpit…

În tot locul predomnește o sfruntare colosală…
Imoralul ia cuvântul și-ți vorbește de morală…
Cine crezi că ți-e prieten ți-e dușman neîmpăcat…
N-ai să faci un singur bine, c-ai făcut și un ingrat,
Cine crezi că e mai nobil e mai plin de lașitate…
Tot netrebnicul se crede scriitor de-nsemnătate…
Nu e om care sub masca unui vecinic carnaval
Ca lozincă să nu poarte: „Interesul personal”.

Legile sunt o minciună: slove puse pe hârtie…
Ziaristica mai toată cuib nerod de mișelie.
Cei de sus își umplu punga; cei de jos, cu mare zor,
Se silesc ca să-i ajungă pentru-a-și umple și pe-a lor.
„Patria” e-n orice gură, „Pentru patrie” sunt toate…
Toți voiesc la mal s-o scoată, însă nimenea n-o scoate.

Alexandru A. Macedonski (1854 – 1920)

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.