De ce trebuie să rezistăm…

Un mesaj care circulă pe net, atribuit unui american, Marc Lafontanet, surprinde realist adevărata natură a relațiilor și raporturilor dintre popoare și elite.

„Atunci când au bombardat Coreea, Vietnamul, Laosul, Cambogia, El Salvador şi Nicaragua nu am spus nimic, nu eram comunist.
Când au bombardat China, Guatemala, Indonezia, Cuba şi Congo nu am zis nimic, nu eram la curent.
Când au bombardat Libanul şi Grenada nu am zis nimic, nu înţeleg nimic din politica internaţională.
Când au bombardat Panama nu am zis nimic, nu sunt traficant de droguri.
Când au bombardat Irakul, Afganistanul, Pakistanul, Somalia şi Yemenul nu am zis nimic, nu sunt un terorist.
Când au bombardat Yugoslavia, Libia, Coasta de Fildeş, din motive ”umanitare”, nu am zis nimic, părea să existe motive întemeiate.

Când au decis că seminţele modificate genetic vor dubla recoltele şi că va trebui să le semănăm peste tot, nu am zis nimic, era cu siguranţă pentru binele tuturor.
Când au zis că trebuiau răspândite mai multe îngrăşăminte, mai multe pesticide peste furaje şi administrate mai multe antibiotice şi făină animală la bovine, nu am zis nimic, nu sunt fermier.

Când au zis să se oprească cultivarea grădinilor şi a plantelor medicinale nu am zis nimic, locuiesc la oraş şi îmi cumpăr alimentele de la supermarket.
Când au zis că toate bolile pe care le facem se datorează fondului genetic şi nu aditivilor şi altor mizerii pe care le adaugă în alimente, nu am zis nimic, nu sunt nutriţionist.
Când au zis că trebuie să luăm medicamente din ce în ce mai puternice pentru a combate bolile cu infecţiozitate din ce în ce mai mare, nu am zis nimic, nu sunt farmacist.
Când au decis să ne vaccineze masiv împotriva unei epidemii inexistente de gripă nu am zis nimic, nu sunt medic.
Când au anunţat că fumatul poate face rău spermatozoizilor, nu am zis nimic, la 6 euro pe pachet, deja aveam dureri la nivelul organelor genitale.

Când au decis să facă Europa împotriva unui referendum popular care a spus în mod masiv „Nu”, nu am zis nimic, nu sunt jurist.

Când au decis că trebuie să plătesc un impozit mai mare decât o persoană care câştigă de 80 de ori salariul meu, nu am zis nimic, nu sunt economist.
Când au zis că trebuie să strângem din nou cureaua pentru a acoperi găuri financiare făcute de bănci care s-au jucat cu bani care nu erau ai lor la loteria Bursei mondiale, nu am zis nimic, nu sunt contabil.

Când au decis să facă, după ce au fost aleşi, totul pe dos faţă de ceea ce au spus pentru a fi aleşi, nu am zis nimic, nu sunt politician.
Când au decis să ne fişeze în zeci de bănci de date, nu am zis nimic, nu am nimic să-mi reproşez.

Când au anunţat că utilizarea Taserului (pistol cu impulsuri electrice aflat în dotarea polițiștilor francezi) nu prezentă niciun pericol, nu am zis nimic, mi-am spus că astfel curentul va circula mai bine între tineret şi forţele de ordine.

Când au zis că trebuie controlat mai mult internetul, nu am zis nimic, nu sunt hacker.
Când au decis să facă razii pe stradă pentru a verifica actele de identitate, nu am zis nimic, eu sunt de aici.

Când au spus că era vina noastră dacă există încălzirea globală, nu am zis nimic, deoarece nu sunt om de ştiinţă.
Când au spus că radiaţiile rezultate în urma testelor nucleare şi incidentelor nucleare civile nu au dau naştere niciunei căderi radioactive asupra ţării noastre nu am zis nimic, nu sunt meteorolog.
Când au poluat toate oceanele cu petrolul lor, cu Corexitul lor, cu radioactivitatea lor, cu plasticul lor, cu gunoaiele lor şi au otrăvit tot lanţul alimentar al peştilor nu am zis nimic, nu sunt oceanograf.
Când au zis că nu există niciun pericol dacă îţi lipeşti telefonul mobil de ureche şi dacă te scalzi într-o supă de unde emise de mii de antene, nu am zis nimic, mi s-a părut interesant să pot vorbi tot timpul cu cineva.

Când au decis să reducă ştirile despre actualitatea internaţională la People TV, nu am zis nimic, îmi plac fotbalul şi sânii goi.

Când au zis că trebuie să fii mai productiv pentru un salariu mai mic şi să lucrezi din greu mult mai mult timp din viaţă pentru o pensionare care nu va exista, nu am zis nimic, muncesc în două locuri pentru a încerca să supravieţuiesc.

Când au zis că Pământul este suprapopulat, nu am zis nimic, eram deja mort, cu creierul topit de o viaţă petrecută în stres între sărăcie şi muncă la întreprinderi care în cele din urmă s-au debarasat de mine înainte de a-mi plăti pensie, îndopat cu antidepresive pentru a ține pasul şi a combate insomniile, îmbibat de organisme modificate genetic, de aditivi alimentari care au mărit lista de medicamente de luat, pe care le-am înecat în aperitive tonice alcoolice, în timp ce priveam meciul de fotbal la TV, fără întrebări asupra locului meu în Viaţă şi al rolului meu în Societate.

Dar copiii mei, ei, ar avea poate ceva de zis?”

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. Nu, cu certitudine, copiii nostri nu vor mai zice nimic, fiindca ei, nu vor mai exista ca entitati de sine statatoare, vor fi doar cyborgi sclavizati sau sclavi cyborgizati!

  2. « Optimismul pedagogic.este o trasatura distincta a relatiei dintre profesori si elevi ce se exprima prin cuantumul anticipat de incredere pe care profesorul il manifesta fata de posibilitatile de dezvoltare ale elevilor sai.Acest optimism trebuie sa fie intotdeauna real si concret. Increderea in puterea educatiei inceteaza de a fi o simpla formula sau eticheta numai daca vom reusi sa cunoastem multitudinea influentelor ce se exercita asupra elevului, precum si profilul sau psihologic.Aceasta inseamna in mod practic ca, in activitatea lor , cadrele didactice sa renunte la incadrarea elevilor in diferite categorii imuabile de natura intelectuala sau morala. Intelegand gresit sensul optimismului si procedand la o tratare egala a elevilor nu facem decat sa adancim intr-un sens nedorit inegalitatea lor psihologica. « Nu exista mai multa inegalitate decat cea determinata de egalitatea tratarii inegalitatilor ». (J.M. Sawrey, 1964, p.234). Optimismul pedagogic este o trasatura a personalitatii profesorului si un corolar al pregatirii sale psihopedagogice care se manifesta in intreaga sa activitate instructiv-educativa. » Ioan Nicola – « Pedagogie », Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994, p.97.

Lasă un răspuns la Vodoiu Cornelia Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.