Sfârșitul ipocriziei sau Bețivii de la ajutoare și-au ales reprezentant

Trucaj care îl înfățișează pe Dumitru Buzatu alături de electoratul său așteptând câte un telefon de la Antena 3

Două evenimente media ar fi putut să marcheze, chiar decisiv, conștiința oricărui vasluian la mijlocul lui august 2018. Într-o parte a orașului, chiar la Primărie, „mândra” municipalitate vasluiană organiza un mic concurs pentru tineri „Primar pentru o zi”, competiție în care câștigător și „primar pentru o zi” a devenit un cutezătorul licean care a propus un proiect pentru combaterea imaginii negative a Vasluiului. În alte multe părți ale orașului și județului, de pe Facebook, răsuna, precum în întreaga țară, c(m)-ugetul nesigur al președintelui PSD și Consiliului Județean Vaslui, un alt fel de cutezător, bătrânel care cu o seară în urmă dăduse un interviu telefonic unei televiziuni naționale pe când se afla într-o stare avansată de ebrietate.

Parcă există o legătură între cele două evenimente, nu? Nu trebuie să forțăm nimic, noi, așa cum îndeobște este cunoscut că face presa, nu? Deci, tânărul inocent al Vasluiului, prin proiectul său de viitor, se lupta cu prejudecățile românilor legate de vasluieni, pe când bătrânelul versat al Vasluiului, prin inconștiența sa etilică, întărea imaginea de bețivi și dezaxați pe care o au aceeași români legată de aceeași vasluieni. Raportul era însă total disproporționat între cei doi: tânărul necunoscut apăra imaginea vasluienilor „loco”, de la vasluieni pentru vasluieni, celebrul bătrânel ne compromitea „big time”, cu dedicație specială de la vasluieni pentru toți români și pentru universalitatea imbecilității.

Ce ne facem, fetelor?!

Iar acum poate trebuie să vorbim despre sensibilitățile noastre, tot mai puternice și manifeste în ultima vreme. Suntem atât de nedreptățiți noi, vasluienii, de către presa meschină, în căutarea senzaționalului și a banilor, o media care ne portretizează doar ca needucați, urâți, imorali, insensibili, mârlani, pe când noi suntem culți, frumoși, morali, sensibili, manierați! Marea majoritate a noastră, nu? Cea mai mare parte a noastră, nu?
…Poate că totuși nu suntem o imensă majoritate atât de buni. … Poate că mârlanul care scuipă pe stradă semințe vine dintr-o comunitate mult mai largă în care gestul e firesc. Poate că cocălarul care trece prin centru cu mașina având muzica la maxim poate fi prea mult multiplicat. Poate că mârlanul venit din Italia care și-a lăsat mașina chiar în centru pe linia continuă vine dintr-o maree bădărănească care ne inundă câteodată orașul. Poate că femeia din autogara Vaslui care le dădea bere copiilor săi în loc de mâncare nu este un caz atât de rarirism, dacă a putut fi surprinsă în fotografii.

Parcă prea des ne lovim de toți, și nu numai în blestema de presă, ci la tot pasul nostru elegant. Despre țopârlanul care umblă pe stradă în maiou, cu lanțul gros la gât și ochelari de soare, nu o să spunem nimic, el face parte din „cultura pop” azi, nu e doar un mârlan. Trebuie să-i acordăm prezumția de nevinovăție, deși simțim cumva că oricând ne-am putea aștepta de la el, ca și de la ceilalți, la ceva „negativ”, la o… „știre negativă”. Nici despre tuciurii care traversează pe roșu trecând printre ceilalți, parcă în virtutea unui drept câștigat prin… culoare. Nu putem să spunem nimic, am fi rasiști. Nici despre alții, mulți, care doar își trag câte o spoială, câte o poleială de civilizație, ca să iasă în lume, cu gesturi împrumutate, ca să fie în rând cu lumea, dar chiar când se așează la terasă, în centru, devin ei înșiși: vorbesc tare, înjură, scuipă și aruncă gunoaie. Cât despre subiectele de corversație: întâmplări, bancuri, bârfe, femei și apoi femei, bârfe, bancuri. Pentru că atât știu.

Dacă nu noi, atunci cine?!

Dar noi nu o vorbim niciodată despre proștii și nesimțiții pe care îi întâlnim la tot pasul, nu pentru că ei nu există, ci pentru că noi suntem prea buni, pozitivi, sensibili, prea „gingași”, cum spune un coleg. Mai bine ne ofuscăm principial când ei se „dau în fapt” și apar în presă, când fură, se bat, violează și altele. Dar atunci nu ne sensibilizăm atât de mult din cauza faptelor lor, pe care, de altfel, le rumegăm febril în ziare și le recunoaștem ca făcând parte din viață, nu!, ci pe faptul că presa le expune și… strică imaginea Vasluiului. „Ce, alții nu se bat, nu fură, nu violează?!”.
Ba da, dar ceilalți nu au eticheta de „cel mai” cum o are Vasluiul, „cei mai săraci, needucați, primitivi, bețivi”… Iar într-o cultură a divertismentului și derizoriului, cum este cea întreținută de mass-media, la cererea publicului, forța de atracție pe care o exercită „cel mai” tinde spre abolut.

Primarul Vasluiului spunea recent că vasluienii sunt cel puțin egalii celorlalți români, nici mai răi, nici mai buni. Într-adevăr, iar ca public sunt asemenea. Iar presa, așa cum e ea, e produsă tot de public, stimate doamne și stimați domni! Dacă un caz de viol nu ar vinde atâtea ziare și nu ar avea atâtea accesări, la următorul patronul de ziar ar fi rezervat în a-l mai expune. Dar nu este așa, se vinde „ca pâinea caldă”. Și asta pentru că nu noi (cei culți, frumoși, morali, sensibili, manierați), dar mulți, mulți alții (mereu alții!), devorează astfel de subiecte. Știți ce știri se încadrează între cele mai citite din istoria presei vasluiene? Una a avut zeci de mii de accesări în câteva zile. Cea în care unui individ o dihanie i-a mușcat penisul noaptea, pe când urina… Atât! O porcărie, nu? Dar asta lecturează publicul vasluian…
Crime, violuri, accidente. Astea „prind la public”, sunt citite. Articolele despre olimpici, câștigători de competiții sportive, vasluieni realizați prin lume se umplu de like-uri pe Facebook, într-adevăr. Pentru că noi știm să apreciem, nu-i așa?… Știți câte accesări au? Vă spun tot eu, din statistici din interiorul siteurilor, care nu mint. Foarte puține, în raport cu like-urile. Pe când în cazul accidentelor, crimelor, violurilor este exact invers, este invers proporțional: astea au puține like-uri și foarte multe accesări. Păi, cum?! Noi citim ceea ce nu apreciem?! S-ar părea că da. De fapt, e o certitudine! Ca să vezi… Ce ciudați mai suntem! Citim ceea ce nu apreciem și apreciem ceea ce nu citim…

Acest public poate condamna faptul că presa a expus (pentru ceilalți români și rușinea sa) vreun oarecare caz social sau penal de pe la țară… despre care știe și cele mai mici detalii… Și asta din presă, bineînțeles. Parcă e un cerc vicios aici, parcă e puțin cam prea multă ipocrizie. Dacă vrei să respingi o atititudine sau un comportament din principiu, o faci de la un capăt la altul. Fără compromisuri, pentru că te compromiți! Nu citi, pentru că astfel ești parte din problemă, prin ziarul cumpărat sau accesarea ta!
Dar față de toată această realitate, aceste adevăruri, noi preferăm să abordăm o sensibilitate feminină, care ne scapă și de a gândi și de a fi jenați.

De ce trag clopotele, Mitică?

Dumitru Buzatu Victor Cristea„De sfoară, monșer”. Presa, ca și clasa politică, de care ne plângem, este aleasă de public și electorat. Și cum publicul alege să citească despre crimă sau viol, în locul vreunei cărți sau articol din care ar putea înțelege ceva despre politică sau economie, adică despre viața sa, la fel electoratul… îl alege pe „nea Mitică”. Iar Dumitru Buzatu invita recent în mod ironic presa să dea „știri negative” despre el, pentru că „cu această imagine consacrat negativă câștigăm alegerile dintotdeauna” …Și era treaz, de data asta… Nu contează ce imagine are nea Mitică, „prostimea” îl votează, fără să cântărească dacă această imagine este reală.
Nu va conta nici că nea Mitică se „esprimă” beat la televizor. Mergeți în satele vasluiene, în crâșmele de pe toate drumurile și numărații pe cei care se perindă la prima oră a dimineții, care își încep ziua cu o bere sau mai multe sau cu tării… și apoi continuă. Sunt sute? Sunt mii? Iar faptul de a bea alcool de la prima oră e ca o declarație: „Eu astăzi nu voi gândi, nu am nevoie de mintea mea azi!”…Și nici a doua, a treia zi… Nea Mitică nu are cu ce să-i convingă pe acești oameni să voteze cu el, pentru că ei nu votează din convingere, ci din ignoranță, la ordinul primarului sau dintr-o idee fixă, și sunt cei mai consecvenți alegători, nu au ratat niciun vot. În vreme ce majoritatea e cuprinsă de lehamite, prezența la vot nemaidepășind demult 50%, ignoranță dă majorități. Ăsta e adevărul!
Așa că nea Mitică poate să vorbească din televizor beat, pentru că nu contează pentru electoratul lui… Doar el nu le suscită gândirea la alegeri, ci le exploatează ignoranța, aceeași ignoranță pe care presa, la cererea publicului, o întreține prin crime, violuri și cancanuri, în detrimentul subiectelor reale …Și așa s-a mai închis un cerc, vicios, al ignoranței și ipocriziei.
Nea Mitică nu face politică, pentru că dacă ar face, ar fi pierdut cu astfel de fapte, el trage sfori. În aceste condiții, nea Mitică, politicianul pentru care nu contează imaginea, va rămâne nemuritor, precum în filmul lui Lucian Pintilie. Între cei care „trag clopotele” (a răspândi o știre) și cei dispuși să-i „să-i tragă clopotele” (a face curte cuiva), personajul principal al filmului vasluian, „Mitică Buzatu”, dăinuie. Filmul regizat de Pintilie se încheie cu secvența în care Mitică e mort, întins pe năsălie, dar mișcă, simbolic (pentru societatea românească contemporană), un deget de la picior. Este sugestia unei fatalități: Mitică nu moare niciodată, Mitică este veșnic!

Cercurile vițioase de vie

Deci, să rezumăm: județul Vaslui este sărac din cauza celor pe care vasluienii și românii îi aleg de 30 de ani, iar sărăcia produsă de proștii cei mari (care au astăzi un exponent strălucit în persoana Vioricăi Dăncilă) produce părinți compleșiți de probleme, sau ei înșiși dezaxați, și profesori slabi și dezinteresați de pe urma cărora vor rezulta copii lipsiți de educație și de „instincte bune”. Acești copii ajunși la maturitate vor continua să-l aleagă pe primarul despre care știu că fură și pe președintele care știe că nu trebuie să facă nimic ca să câștige alegerile.
Alt cerc vicios: în aceași sărăcie, cei lipsiți de educație și de „insticte bune” vor continuă să rumege știri despre bătăi și violuri, pe care presa cea sărăca dornică de vânzări de ziare și accesări pe internet, va continua să le furnizeze, într-o cultură a divertismentului, care pune accent pe „cel mai”…

Dar să revenim. Degeaba câțiva tineri cu care ne putem mândri luptă prin mijlocele lor neînsemnate pentru a schimba imaginea Vasluiului, pe când alesul bețivilor și inconștienților, ”gloriosul” Mitică, compromite aceeași imagine la o scală infinit mai mare și fără drept de apel. Degeaba!
Cum degeaba încercăm să schimbăm efectul, imaginea negativă, fără a fi capabili să conștientizăm și să ne recunoaștem nouă înșine cauzele, mult mai profunde decât vinovăția presei. Degeaba!
Ps: Îi felicit pe cei care vor înțelege ceva din acest articol și îi deplâng pe cei are vor înțelege că trebuie să înjure autorul, pentru că nu sunt de acord cu el. Pentru ei: continuați să înjurați… în vreme ce vă apărați civilitatea. Ar fi doar o altă confirmare a ipocriziei despre care vorbesc…

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.