Naționalismul economic – un nou model de societate

Cred că nu ştiţi, dar mă confesez acum: sunt interesat de istoria doctrinelor politico-juridice, în deosebi al modelelor de societate, al regimurilor politice, tipurilor de dictatură, de diversitatea și specificitatea formelor de guvernare democratică occidentală sau cele ale califatelor islamice. M-am uitat prin cărţi de istoria doctrinelor politice, de la Democraţia Ateniană a lui Pericle, înainte de Hristos, trecând prin Principele lui Machiavelli, Contractul social a lui J.J. Rousseau, Spiritul Legilor lui Montesquieu, fără să repet modelele de societăţi trăite, cunoscute din secolul trecut, sau proiectate de filosofi, ideologi ori sociologi grupați în Clubul de la Roma, chiar ale altor teoreticieni, creatori de modele sociale.

Credeam că ultimul model, care mi se părea inadecvat românilor, era „Open Society” – Societatea deschisă, ideologie atribuită filozofului Karl Popper, preluată, dezvoltată și adaptată de George Soros, miliardarul american, care a investit, nu de mult, 18 miliarde de dolari pentru implementare acestuia în Europa, și nu numai, concept de omogenizare a lumii; îl suspectam că va reuși. Ei bine, când credeam că totul e epuizat, apare o doctrină şoc: Naţionalismul economic! Cum? Naţionalismul! Iar? Recidivăm? Excesul de iubire de sine, de națiune, de neam! Nu ne-am lecuit de naţional-socialism, de naţional-comunist? Acum, când suntem pe calea globalizării şi omogenizării lumii! Acum, când Lumea, Terra, se îndrepta sigur spre crearea unui stat mondial! O societate deschisă, a tuturor, pe cale de implementare, în care toți să se bucure de „cuceririle științei”! Nu e posibil altceva!

Naţionalismul este contrar democraţiei, este iubirea excesivă de neam, de ţară, este un sentiment atavic, dacă nu chiar tribal, de grup, în limita unui teritoriu, chiar inuman, pe alocuri, care ar încălca principii statuate chiar în Declaraţia Drepturilor Universale ale Omului! (Libera circulaţie a oamenilor şi ideilor!) Şi, faţă de naţionalismul social, de gintă, în care individualismul grupului se limita deseori la drepturi civile, la educație, cultură şi teritoriu, acest model se extinde, include şi economia. Naţionalismul economic!
Enunţarea acestui nou concept de societate, de către charismaticul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, chiar înainte de a fi depus oficial jurământul, şi fără a fi numit explicit „Naţionalism economic”, sugerat în timpul campaniei electorale a produs un şoc evident, în lumea occidentală îndeosebi. Ce semnifică sloganul: America first! – dacă nu, o manifestare naționalistă!

Establishment-ul european e în derută, a rămas fără protecţia Jandarmului Mondial, acordul comercial de liber schimb pe care Uniunea Europeană îl negocia cu S.U.A. de 7 ani, nu mai este actual – cine va mai cumpăra mărfurile lor? Nici N.A.T.O. nu se simte prea bine, realizează consecinţele şi spera să nu fie văduvită de cei 70% din buget asigurat de S.U.A. Ca să nu mai amintesc de efectul rânjetului cu subînţeles al Ţarului Putin, care atenţionează occidentul: aţi rămas la mâna mea, guralivilor! Aveţi grijă cum vă purtaţi, că vin peste voi sau vă închid robinetul gazelor! Atenţie, în S.U.A. este preşedinte prietenul meu Ivan Trump!
Acest rânjet nu este gratuit, fără suport, când realizezi că noul preşedinte S.U.A. a respins tentativa serviciilor de informaţii reunite (C.I.A., F.B.I. şi N.S.A.) care, printr-un raport dens, încercau macularea Rusiei şi al Ţarului Putin, acuzându-l de piraterie cibernetică împotriva Statelor Unite. Aşa ceva nu se întâmplase până acum. Şeful C.I.A. a reacţionat, dar a fost redus imediat la tăcere, intuind că viitorul său e incert, ca în final să fie demis. Toți din administrația Trump, care vociferează, sunt demiși.

La noi? Clasa politică e parţial în derută. Politicienii tac. Nu au păreri despre noul preşedinte şi nu evaluează noile concepte politice enunţate. Pâlpâiri palide mai atacă măsurile fără precedent ale Președintelui Trump. Unii analişti, admiratori ai doamnei Hillary Clinton, au început să înțeleagă novația în politica americană a noului președinte și abandonează partizanatul manifest pentru Establishment-ul anterior, căzut în desuetudine. Unii simulează că au înţeles „calea de urmat”, câţiva încă militează pentru societatea deschisă, dar care sper că îşi vor reveni curând, alții mestecă vorbe fără mesaj, într-o ambiguitate notorie şi deseori ridicolă.

Dar să revenim la Naţionalismul economic! Ar fi prea dificil, poate chiar pretenţios, să-mi arog competenţa de a decortica noţiunea de „Naţionalism economic”, încă destul de expusă, care sunt coordonatele sale esenţiale, specificitatea doctrinei, componentele ce le conţine şi nu în ultimul rând, care ar fi finalitatea implementării sale, cu efectele – pozitive sau negative – asupra naţiunii, condusă și administrată sub imperiul acestui model de societate.
Discursul rostit de preşedintele S.U.A. Donald John Trump după depunerea jurământului este aproape lămuritor. Mesajul transmis americanilor de pe Dealul Capitoliului, deşi tezele enunțate nu sunt ordonate tematic, pot fi ușor decelate componentele doctrinei naţionaliste ale celui mai puternic om din lume, cum normal, îl recunoaște orice individ cu discernământ de pe Terra. Naţionalismul lui Trump nu este un naţionalism etnic sau confesional, care să distingă sau să pună etichete indivizilor după rasă, culoarea pielii sau sex, ci un naţionalism ce are la bază poporul, ce locuieşte într-o arie geografică ce compune Statele Unite ale Americii.

Naţionalismul lui Trump nu e discriminatoriu, nu e unul şovin, de stimulare a ideii de superioritate a unei rase faţă de alta, a exclusivismului sau intoleranţei, ci naţionalism în folosul propriu locuitorilor Americii, un naţionalism în beneficiu americanilor. Sună populist, dar în realitate se implementează. Acest concept este afirmat, repetat prin enunțurile lui Donald Trump în diferite discursuri publice, ulterior campaniei electorale: „America is to Americans!”, „America first!”, „American Employees!” – rostit de noul preşedinte de multe ori, după depunerea jurământului.

„Noi, cetăţenii americani, suntem acum uniţi într-un măreţ efort naţional de a ne reclădi ţara şi a restabili promisiunea pentru toţi cetăţenii. Împreună vom decide pentru următorii ani calea pe care America o va urma. […] Nu veţi mai fi niciodată ignoraţi. Vocea voastră, speranţele şi visele voastre vor defini destinul nostru american […] astăzi nu doar transferăm puterea de la o Administraţie la alta sau de la un partid la altul – ci transferăm puterea din Washington ca să o dăm înapoi vouă, Poporului American. […] Este ziua voastră. Este sărbătoarea voastră. Jurământul pe care îl depun astăzi este un jurământ de credinţă faţă de toţi americanii”.
Aceste accente de naţionalism de dezvoltare, care după părerea mea, sunt chiar decente, fără a leza alte state sau naţiuni, sunt delimitări de trecut, care relevă intenţia, crezul prioritar de a subordona întreaga sa administraţie interesului naţional, în fond, al americanilor. Discursul său în componenta economică este relevat. În special insistând pe investiţiile pentru reconstrucţia Americii.

Este necesar „un important efort naţional pentru reconstrucţia Statelor Unite ale Americii […] cetăţenii Americii, suntem acum uniţi într-un mare efort naţional pentru a ne reconstrui ţara […] Decenii la rând am îmbogăţit industriile străine pe spinarea industriei americane […] am cheltuit trilioane de dolari peste ocean, în timp ce infrastructura Americii s-a degradat şi a decăzut. Am îmbogăţit alte ţări, în timp ce averea, puterea şi încrederea ţării noastre au dispărut dincolo de orizont. Una câte una fabricile s-au spulberat şi au plecat de pe tărâmul nostru, fără să se gândească la milioane şi milioane de americani pe care i-au lăsat în urmă. […] Vom construi drumuri noi, autostrăzi noi şi poduri şi aeroporturi şi tuneluri şi căi ferate pe întreg teritoriul naţiunii. Deciziile privind comerţul şi afacerile cu alte ţări vor fi făcute în beneficiul muncitorilor americani şi al familiilor americane. Vom respecta două reguli simple: cumpără produs american, angajează american”.

Am evidenţiat câteva programe de perspectivă din componenta economică a doctrinei Naţionalismului economic, din care se poate lesne observa că acestea nu au un scop în sine, ci pentru ca naţiunea americană să beneficieze de rezultatul său.
Nici apărarea Americii, a S.U.A., nu este neglijată, însă, după cum declara: „Am subvenţionat armatele altor ţări în timp ce am permis sărăcirea foarte tristă a armatei proprii. Am apărat graniţele altor ţări în timp ce am refuzat să le apărăm pe ale noastre”. Să citam o declaraţie-concept, din timpul campaniei electorale: „Cine vrea să fie apărat, trebuie să plătească”. Și așa a rămas până astăzi.
În privinţa terorismului, preşedintele Donald Trump se pronunţa pentru crearea unei alianţe globale, pentru a „fi eradicat de pe faţa pământului”. Noul concept de societate, „Naţionalismul economic”, urmează a fi analizat, amendat, criticat, dar ce este sigur, modelul se opune Establishment-ului actual din multe ţări occidentale, care vociferează, acuză, se opun, deoarece dăunează globalizării şi favorizează naţiunile. Gândindu-mă şi la români mei şi la România, unde este un război penibil, nici măcar între doctrine sau modele de societate, nu pot încheia decât cu cuvintele acestui Mare Om – Donald John Trump:

„Când îţi deschizi inima pentru patriotism nu este loc pentru prejudecată. Biblia spune «ce bine şi plăcut este când oamenii lui Dumnezeu trăiesc împreună în unitate». Trebuie să vorbim deschis, să dezbatem onest dezacordurile noastre, dar întotdeauna să căutăm solidaritatea”.
Aș putea spune că am monitorizat acțiunile președintelui S.U.A., și constat, cu mici excepții, că promisiunile sale capătă concretizare în fapte de care beneficiază națiunea americană. Evoluția societății americane este preponderent pozitivă. Dacă noi românii, România, suntem partenerul strategic cu S.U.A., de ce nu am lua modelul ei de societate? Sigur ar ieși mult mai bine pentru națiunea română! Să trimitem economiștii noștri, să ne documentăm și să implementăm modelul american: naționalismul economic. Asta doresc eu ţării mele! Oameni buni, asta e ultima voastră şansă!

Preluare: art-emis.ro / Autor: Alexandru Bochiș-Borșanu

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.