„Cu o înverşunare sălbatică acaparează pe toţi semidocţii şi îi proclamă valori, astfel ca prin ajutorul lor să dezorganizeze societatea şi statul”

O interpelare a dr. Vasile Trifu în Parlamentul României11 iulie 1931 în 1931. Medic urolog celebru şi membru al mai multor prestigioase organizaţii medicale internaţionale, Vasile Trifu era în 1931 deputat de Storojineţ (Basarabia).

„Domnule Preşedinte,
Domnilor Deputaţi,
Înainte de a păşi în dezvoltarea acestei interpelări, vă rog din adâncul inimii, să binevoiţi a-mi permite să vă exprim sentimentele mele cele mai vii de gratitudine, pentru votul ce aţi avut amabilitatea şi curajul să-mi acordaţi, spre a putea încerca să expun în faţa dumneavoastră, distinşi reprezentanţi ai naţiunii, o problemă care, dacă nu este sigurul motiv al prezentării mele în faţa alegătorilor, este desigur pentru mine personal cel mai important.
Îndeplinindu-mi o datorie care înfruntă de luni de zile cele mai variate dificultăţi, dificultăţi care pe foarte mulţi i-ar fi oprit de mult în cale, am învăţat să-mi cunosc adversarii, să-i ocolesc sau să-i înlătur cu loialitate desăvârşită, fără măcar a încerca să le opun ‘ura’ pe care dânşii o folosesc cu atâta tristă înverşunare.

Nu mă îndoiesc ci, dimpotrivă, sunt încredinţat că adversari şi dintre cei mai cumpliţi se găsesc astăzi aici, printre dumneavoastră sau chiar în tribune, unde deunăzi am observat prezenţa unui mare Hierofant, prea-onorabil licenţiat în Kabala, suveran, mare pontif şi mare inspector general inchizitor.
Pe toţi îi salut sincer, cavalereşte, aşa cum salutau odinioară, în vremurile barbare, aceia care înainte de a începe un atac în contra duşmanilor, găseau nimerit să-şi privească adversarul drept în ochi şi să-l salute cu cel mai larg gest de curtoazie.
Domnule Preşedinte, domnilor deputaţi, am avut onoarea a face în faţa dumneavoastră următoarele întrebări şi anunţări de interpelări:
Am onoarea de a interpela pe domnul ministru al armatei dacă are cunoştinţă de faptul că numeroşi ofiţeri activi aparţin societăţilor secrete ale francmasoneriei, care societăţi, prin mijloace oculte, urmărind o veche şi nedezminţită tradiţie, luptă pentru desfiinţarea instituţiei monarhice, a bisericii creştine şi a statului naţional.

Având în vedere că una şi aceeaşi persoană, angajată solemn în serviciul statului şi mai ales al armatei, nu poate servi în acelaşi timp şi unei organizaţii care slujeşte în taină în contra statului şi având lozinca „să spânzure pe ultimul rege cu maţele ultimului preot”…
M. Oltescu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne: Domnule Preşedinte, aceasta este o nouă interpelare.

Domnul dr. V. Trifu: …că, prin urmare, există o desăvârşită incompatibilitate între jurământul de credinţă faţă de Rege şi jurământul prestat ordinului secret şi subversiv al francmasonilor, care, în mod inadmisibil, servesc francmasoneria împotriva ţării şi a regelui?

În şedinţa din 11 iulie 1931 am întrebat:
„Domnule Preşedinte, am onoarea a întreba pe domnul ministru al armatei ce rost are paza militară a clădirii din strada Câmpineanu nr. 45, unde de luni de zile, ziua şi noaptea, face de pază un pluton de ostaşi?”
În cazul că nu voi primi un răspuns satisfăcător, voi reveni asupra acestei întrebări cu ocazia dezvoltării interpelării asupra ofiţerilor francmasoni.

La 25 noiembrie am pus următoarea întrebare:
„Am onoarea a întreba pe domnul ministru de finanţe dacă asociaţiile francmasonice, de orice culoare, plătesc sau nu impozite: (1) pe venitul clădirii unde îşi au sediul; (2) ca societăţi ce au un buget şi încasează cotizaţii şi donaţii foarte însemnate; dacă plătesc, sub ce formă plătesc, sub ce nume; iar dacă nu plătesc, cum au înşelat statul şi l-au frustrat şi cum scapă de rigorile fiscalităţii, pe care le suferă orice cetăţean, chiar când este perfect onest…”

Domnul A.C.Cuza: Domnule Preşedinte, vă rog să evacuaţi sala de unii reprezentanţi ai aşa-zisei prese, care au intrat aici, unde nu au dreptul să stea. Este vorba de domnul Clarnet.

Domnul dr. V. Trifu: Domnule Preşedinte, domnilor deputaţi, o altă întrebare – aceea despre care vorbeşte domnul ministru – este următoarea:
Am onoarea a întreba pentru ce motive a dat domnul Cădere poruncă straşnică domnului Vintilă Ionescu să ia măsuri de confiscare a «Buletinului Anti-Masonic», de îndată ce această revistă ar reapare?
«Buletinul Anti-Masonic» nu a făcut decât să reveleze pur şi simplu câteva dintre uneltirile tainice ale societăţilor secrete, care, mai ales de câţiva ani, cu o înverşunare sălbatică acaparează pe toţi semidocţii şi îi proclamă valori, pe toţi rataţii şi îi proclamă oameni geniali, astfel ca prin ajutorul lor să dezorganizeze şi societatea românească şi statul român, după cum asociaţiile similare din străinătate zăpăcesc şi dezorganizează societăţile şi statele corespunzătoare.
«Buletinul Anti-Masonic» a arătat că societăţile secrete masonice, societăţi de gândire, de anumită gândire, dau concurs sectelor şi izbesc prin toate mijloacele în Biserica Română, stâlpul dintotdeauna al naţiunii române.
«Buletinul Anti-Masonic» a arătat că aceleaşi societăţi uneltesc împotriva armatei care, întotdeauna vitează şi cuminte, este acum invadată de intriganţi, ale căror maşinaţiuni ar putea avea un trist rezultat; împotriva şcolii, otrăvind-o cu ideea dăunătoare de pacifism perfid, educaţiune fizică falsificată şi culturi abracadabrante.
«Buletinul Anti-Masonic» a dovedit că francmasoneria dărâmă naţionalismul şi ideea de stat român naţional, pentru a înscăuna şi la noi „republica”, viitoarea provincie roabă a marii republici internaţionale francmasonice. Şi terminam: „Pentru că ţara şi mai ales dumneavoastră trebuie să fiţi lămuriţi, am onoare a vă ruga respectuos să mi se îngăduie să dezvolt o interpelare în această gravă chestiune”.

Domnilor deputaţi, care a fost intenţia mea? Am voit să vă semnalez existenţa unui al doilea stat, anume francmasoneria, pe care îl bănuiţi doar cei mai mulţi dintre dumneavoastră.
Şi fiincă pe mintea şi pe inima dumneavoastră se reazemă nădejdea şi încrederea ţării, mă cred dator a vă arăta, pe cât va fi posibil prea modestelor mele resurse, ce este francmasoneria şi, mai ales, care este rolul ei.
Mă bizui însă pe bunăvoinţa dumneavoastră, căci nu mă îndoiesc nici de patriotismul dumneavoastră, nici pe dorinţa dumneavoastră de a dezlega problema dureroasă, tragică, ce vi se pune tuturor, anume aceea de a înţelege cauzele mizeriei în care se zbate o naţiune vitează, cuminte, harnică pentru a găsi o soluţie capabilă să curme o boală grea, cu o vastă şi variată simptomatologie, numită „criza actuală”.

Din întrebările ce mi-am permis să le pun, precum şi din felul în care s-a încercat să mi se zădărnicească această interpelare, dumneavoastră v-aţi şi putut convinge că francmasoneria este o instituţie care se bucură de drepturi excepţionale, aşa de mari, încât, în ţara unde am ajuns ca nimic şi nimeni să nu mai fie sfânt nimănui şi unde poţi înjura cum îţi vine la gură pe oricine, nu ai dreptul să te atingi măcar de francmasoni.
Am fost demult prevenit, dar am avut fericirea să primesc îndrumări, sfaturi şi îndemnuri, fără însă nici un fel de ajutor material, de la cele mai strălucite personalităţi ale naţiunii celei mai nobile dintre toate câte există pe întreaga suprafaţă a pământului: naţiunea franceză. Am stat neclintit numai pe front din 1916 până în 1918, am suferit şi am sângerat greu. Orice mi s-ar întâmpla, voi purta în adâncul fiinţei mele, până în mormânt, adânca satisfacţie că am avut cinstea inegalabilă să lupt şi să sufăr pentru Patria mea. Dar, domnilor, această satisfacţie se transformă în adevărată beţie sufletească la gândul că, luptând pentru Patria mea, m-am luptat în acelaşi timp pentru o altă patrie, a doua patrie a mea şi a dumneavoastră a tuturor, pe care nu o iubesc mai puţin, Franţa.

Imediat după ce am început lupta mea, aici, am primit nenumărate felicitări şi încurajări, dintre care vă rog să-mi permiteţi să vă semnalez câteva. Strălucitul critic francez Louis Bethleem, directorul revistei «Revue des Lectures», îmi scrie: „Permiteţi-mi să vă exprim cele mai vii felicitări pentru frumoasa şi curajoasa iniţiativă, care va avea, sunt încredinţat, cel mai strălucit succes. Nu fără dificultăţi, fireşte, fiindcă asta este soarta tuturor străduinţelor nobile, dar dumneavoastră nu sunteţi omul care să daţi înapoi în faţa greutăţilor. Sunt fericit, cunoscând activitatea dumneavoastră, şi rog pe Dumnezeu să vă ajute mai departe”.

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. « Neputand conduce pe fata destinele planetei, pentru ca guvernele s-ar opune acestui lucru, aceasta asociatie misterioasa nu poate actiona decat prin mijlocul societatilor secrete…Aceste societati secrete, create pe masura ce se simtea nevoia lor, sint impartite in grupuri distincte si in aparenta opuse , profesand din cand in cand cele mai opuse opinii pentru a dirija separat si bazat pe incredere toate partidele religioase , politice, economice si literare, si sint atasate , pentru a primi o directionare comuna, la un centru necunoscut unde este ascuns resortul puternic care incearca sa miste in felul acesta toate sceptrele pamantului. » [(J.M.Hoene-Wronski, cit., de P.Sédir, « Histoire et doctrine des Rose-Croix « Rouen, 1932) Umberto Eco- « Pendulul lui Foucault », vol2.]

  2. Citat „protocoalele sionului”:
    arta noastra de a guverna masele si pe indivizi cu ajutorul unei teorii si a unor jocuri de cuvinte mestesugit alcatuite, ori prin reglementari ale vietii sociale si prin tot felul de alte mijloace dibace – pe care crestinii nu le înteleg deloc – face si ea parte din geniul nostru administrativ, crescut în spiritul de analiza, de observatie si de o mare eficienta în conceptii, cum pâna acum nimeni nu a mai avut si nu ni se poate asemana. La fel, nimeni nu se poate compara cu noi în alcatuirea planurilor de actiune politica si de solidaritate a noastra. Numai Iezuitii ar putea sa stea alaturi de noi în aceasta privinta, dar noi am reusit sa-i discreditam în fata multimii stupide, din pricina ca ei formau o organizatie vizibila, în timp ce noi ramânem mereu în umbra împreuna cu organizatia noastra secreta. De altfel noi stim ca lumii nu-i pasa ce stapân are.Lojele masonice au fost înfiintate pentru a servi în lupta pentru suprematie, lupta care are un pronuntat caracter antireligios si în special anticrestin. Un grup ocult de francmasoni de grad foarte înalt (Ierarhia Superioara Secreta) le dirijeaza, inspira, subventioneaza si, fara ajutorul dat de acest grup, victoria lor nu ar fi posibila.
    Într-o zi, când, conform opiniei lor, popoarele crestine vor fi dezbinate de francmasoni si învrajbite unul împotriva celuilalt de presa si literatura bolnava – la adapostul liberalismului -, prin atentate, coruptie si demoralizare, prin degenerare cauzata de tutun, alcool, droguri etc., prin criza economica mondiala, prin lovituri de stat în diferite tari, se va ajunge la un Guvern Mondial de sorginte masonica.

  3. Citat „protocoalele sionului”:
    În întreaga Europa, ca si pe celelalte continente, trebuie sa întretinem agitatia, suspiciunea, neîntelegerea si ura. Câstigul atunci ne este îndoit. Pe de o parte, prin aceasta tinem în frâu toate tarile, care vor sti ca noi putem, dupa bunul nostru plac, sa provocam dezordinea sau sa stabilim ordinea: toate aceste tari se vor obisnui astfel, la un moment dat, sa ne considere ca o sarcina trebuincioasa. Pe de alta parte, uneltirile noastre ascunse vor încurca toate corzile care vor fi întinse în cabinetele de Stat, si toate acestea se vor realiza de catre noi cu ajutorul politicii, al contractelor economice si al datoriilor financiare. Pentru a ne atinge în întregime scopul, va trebui sa dam dovada de o mare viclenie în cursul tratativelor si a negocierilor; dar în ceea ce se cheama „limba (atitudinea) oficiala” noi vom urmari o tactica opusa si vom parea a fi cinstiti si concilianti. În acest fel, popoarele si guvernele crestinilor, pe care le-am obisnuit sa nu priveasca decât acea fata a lucrurilor pe care le-o aratam noi, ne vor lua înca o data drept binefacatorii si mântuitorii neamului omenesc. La orice împotrivire, va trebui sa fim în stare sa-i facem pe vecini sa declare razboi tarii care ar îndrazni sa ne stea în cale; iar daca si acesti vecini s-ar gândi sa se întovaraseasca împotriva noastra va trebui sa-i înfrângem repede pe toti într-un razboi universal (mondial) al lumii întregi.
    Cea mai sigura cale a noastra spre succes în politica este secretul, tainuirea initiativelor: cuvântul diplomatului francmason nu trebuie sa se împotriveasca deloc cu faptele sale.
    Va trebui chiar sa silim guvernele crestine sa lucreze dupa planul nostru amplu alcatuit si care în curând va fi aproape de tel. La aceasta ne va ajuta opinia publica, aceasta opinie publica pe care „marea putere”, presa, a pus-o deja pe ascuns în mâinile noastre. Într-un cuvânt, pentru a rezuma sistemul nostru de constrângere eficienta a guvernelor crestine ale Europei, îi vom dovedi unuia dintre ele puterea noastra prin atentate, adica prin teroare; iar tuturor, daca cumva aproape toate se vor revolta împotriva noastra, le vom raspunde prin glasul tunurilor americane ori japoneze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.