„Dacă eu aș vorbi despre țara mea așa cum vorbiți voi despre țara voastră, ar însemna să n-am respect pentru casa mea, pentru familia mea”

Ato Sumi este o soprană japoneză de 33 de ani, colaboratoare permanentă a Operei Naționale Române din Cluj. Asta înseamnă că e plătită doar pentru aparițiile din spectacole. N-ar putea trăi doar cu acei bani, așa că muncește part-time pentru o firmă japoneză. Opera rămâne însă pe primul loc. În 2018, ea a luat premiul întâi la concursul de romanțe «Poveste de toamnă» de la Baia Mare, interpretând «Ciobănaș cu 300 de oi». Tenorul Alexandru Mânzat, membru al juriului a motivat alegerea japonezei prin corectitudinea şi dăruirea interpretării: „A cântat foarte corect, cu mult suflet, dicţie, intonaţie, prezenţă scenică perfectă”.

Vorbește românește cu accent ardelenesc și își marchează momentele de surpriză cu interjecția adoptată din maghiară: „oioioioioi!”
Spune că, pentru a putea face muzică, ar fi mers până la capătul lumii. Într-un fel, a și făcut-o în 2002, când a venit în România ca să continue, la Academia de Muzică «Gheorghe Dima» din Cluj, studiile începute la Conservatorul din Tokyo. Avea 19 ani.

Pentru ea, soprana română Angela Gheorghiu este un idol. I-a rămas încrustată în suflet și minte imaginea acesteia din 1994 de la Covent Garden, când BBC și-a modificat grila de programe, înlocuind emisiunea «Top Gear» cu «Traviata» în care o româncă interpreta rolul Violettei Valery. În acea seară, Angela Gheorghiu a obținut consacrarea mondială.
Ato Sumi nu poate înțelege atitudinea românilor față de ei înșiși, față de propriile valori, pe care ea, o asiatică, le privește cu mare respect:

„Știi care e cel mai trist moment care apare de fiecare dată în discuțiile cu românii? Și sunt mai ales tineri care mă întreabă de ce am venit în țara asta, despre care îmi spun că e așa cum e, în opoziție cu Japonia, care e dezvoltată, civilizată, blablabla.
E cea mai dură întrebare: de ce am venit în România, țara pe care, paradoxal, mulți dintre voi se pare că o detestați?
Inversez mereu rolurile și mă întreb cum ar fi ca eu să vorbesc despre țara mea în termenii ăștia. Trist, cu adevărat trist. Ar însemna să n-am respect pentru casa mea, pentru familia mea.
Iar voi n-ar trebui să aveți niciun complex. Uite, în domeniul meu, opera, aveți talent cu carul, oooioioioioi.
În fiecare teatru mare din lume sunt români: Metropolitan, Viena, Berlin, Roma. Reprezentați vârful în acest domeniu, alături de bulgari, ruși, italieni. Nu exagerez cu nimic. Și asta mă enervează, că nu știți ce aveți, ce minune…
Cu făcutul de lucruri împreună e mai greu la voi. Japonezii, dacă-și pun mintea să facă ceva împreună, poți fi sigur că vor realiza ceva genial. Dar să apară soliști niponi e mai greu, fiindcă suntem prea modești, prea închiși, prea nu știu cum.
La români, în schimb, mi se pare foarte greu să realizeze ceva împreună. Ziceți tot timpul: treaba lor! Și dați din mână. Eu nu pot să reacționez așa”.

„Eu am senzația că sunt un pic româncă”

„Limba română a fost cea mai mare problemă. Cred că este cea mai grea din grupul latin. Totuşi limba voastră este şi frumoasă”.

„Opera e cea mai mare artă din lume și o facem împreună. Câte persoane sunt implicate? Peste o sută, la fiecare spectacol. Trebuie să fim împreună, coeziunea asta lipsește.
Mă supăr la fiecare repetiție când nu iese cum trebuie. Nu pe stradă, unde m-ar putea jigni cineva. Îmi spun – lasă-l, săracul, o fi prima oară când a văzut o asiatică.
Dar meseria asta o fac cu sufletul meu, cu toată pasiunea mea. Unele colege îmi spun – lasă, dragă, nu te mai enerva, chiar dacă te enervezi nu se rezolvă nimic.
Doamne feri, cum nu se rezolvă? Păi atunci ați putea veni și dumneavoastră la cor și ar fi același lucru, nu? Meseria asta a mea e ceva foarte special. Pentru ea, nu am mai văzut de 13 ani cireșii înflorind la Kyoto”.

Surse: certitudinea.ro / muzicainstantelor.ro

Loading...
loading...

5 COMENTARII

  1. Vai de noi! Ne-am destramat ca natie,ne uram intre noi,ne detestam batranii si parintii,iar strainii ne iau toate resursele tarii gratis si isi bat joc de noi.Numai dezbinati putem fi invinsi,asta au vrut si au reusit.

  2. Din păcate are foarte mare dreptate . Aviz celor care sunt nemulțumiți de frumoasa noastră țara in loc sa facă ceva . Oare cum mai spun
    “ ACASĂ “ ?!?!?!

  3. Păi, aș fi total de acord cu ea dacă România ar fi Japonia! Dar când, prin voia noastră – că noi “alegem”, nu?!? – ne zbatem în mocirlă, nu cred că-ți mai vine să vorbești de bine!

  4. Totii imbecilii vor “o tara ca afara” uitand ca pentru a avea, in primul rand, o tara trebuie sa avem bine inradacinat in constiinta colectiva patriotismul si identitatea nationala.
    Aceasta japoneza ne de lectii de patriotism. Cinste ei !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.