„Înțelegeți, distrugerea copiilor este sfârșitul jocului!”

Judith Reismen este profesoară la Liberty University, cea mai mare universitate creștină din Statele Unite ale Americii. Studiile prof. Reisman au avut drept obiect principal demantelarea „operei” părintelui sexologiei moderne, Alfred Kinsey, cel care a legitimat științific haosul sexual postbelic.
Aceste studii au scos în evidență fraudele uriașe pe care s-a construit cercetarea lui Kinsey, precum și abuzurile sexuale la care au fost supuși minorii incluși în studii. Cercetările lui Kinsey – un pedofil și un bisexual cel puțin controversat, pentru care nu există decât o singură anomalie sexuală, abstinența – au fost cheia de boltă a ideologiei și a agendei LGBTQ. Pe baza lor au fost luate decizii importante, care au schimbat fața societății americane, cea mai recentă fiind, fără îndoială, legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex.

Influența lui Kinsey s-a răsfrânt și asupra culturii populare americane, revistele pornografice de succes, dar și cele feministe de tipul «Cosmopolitan» fiind rezultate din revoluția lui Kinsey. După cum afirmă dr. Judith Reisman în interviul acordat în exclusivitate pentru România liberă, războiul cultural stârnit de aceste studii sexuale ilegitime și imorale are drept obiectiv distrugerea familiei tradiționale, o instituție mai veche și mai importantă decât orice fel de Constituție din lume.

RL: Ce este în neregulă cu „căsătoriile” homosexuale? Care este diferența dintre „căsătoria” homosexuală și cea heterosexuală?
Dr. Judith Reisman: Studiul pe care l-aţi primit despre comparaţia dintre persoanele hetero și cele homo analizează astfel de caracteristici care disting persoanele heterosexuale de cele homosexuale și ce anume îi interesează pe aceştia la un partener. Interesul faţă de parteneri care au orice fel de conexiuni pe termen lung este practic inexistent, așa cum se vede în tabel.

– Care sunt consecințele culturale, politice și sociale ale legalizării căsătoriei homosexuale? Ce ne puteți spune din experiența dumneavoastră în America?
– De regulă, un homosexual a trăit în trecutul său evenimente care l-au traumatizat; în cazul femeilor, a fost adesea incest; în cazul bărbaților, poate fi vorba de bărbați mai în vârstă care, de obicei, au abuzat victima când aceasta era copil sau adolescent. Ulterior, homosexualul își petrece o mare parte a adolescenței și a maturității căutând răspunsuri în interiorul său și bazându-se, ca tânăr, pe atractivitatea sa pentru a câștiga „prieteni” (ne referim la bărbaţi în această discuție). Din nefericire, victima nu se mai bucură de acceptare din punct de vedere sexual după ce iese din adolescenţă şi îşi pierde înfăţişarea tânără. Astfel că va face ceea ce fac şi femeile atât de des, şi anume: se angajează toată viaţa într-o campanie pentru obţinerea acceptării, alături de colegii săi și în societate. Pentru societate, acest lucru implică revendicarea „dreptului” la căsătorie, pentru realizarea căreia are capacităţi limitate sau nule. Toate acestea nu pot fi rezolvate, nici în cazul bărbatului, nici în cazul femeii, atâta vreme cât continuă aceeași cale sterilă și periculoasă sub aspect sexual (boli, violență).
Acum, cea mai mare problemă este recrutarea masivă în școli, fiindcă, desigur, acest lucru a schimbat natura problemei. Manualele, filmele, romanele, cursurile și, în special, educaţia sexuală depravantă sunt, cu certitudine, concepute pentru a-i determina pe tot mai mulți copii să adopte un stil de viaţă transgender homosexual. Acest lucru îl aduce pe tânăr într-un grup mai larg și ulterior devine parte a unei structuri politice masive. Am văzut ce se întâmplă în biserici. Atunci când homosexualii domină o organizație, apare întotdeauna posibilitatea de șantaj, ceea ce îi plasează pe poziţia de a deţine controlul asupra instituțiilor. Deși a fi homosexual nu mai este aşa o mare problemă, violența și promiscuitatea legate de acest stil de viață constituie o problemă majoră.

– Care sunt originile acestei ultime tendințe în revoluția sexuală?
– Cum am spus şi mai sus, ultima tendinţă este controlul asupra sistemului școlar, exercitat de către revoluționarii sexuali, de către heterosexualii pervertiţi, de homosexuali, bisexuali, transgenderi etc. Totuși, această revoluție a fost planificată şi concepută pe un parcurs de patru generații, deci nu este chiar atât de nouă. De la Kinsey, în 1948, rezultatele pe care le vedem astăzi sunt consecinţele unor evoluţii începute atunci. Schimbarea a fost începută de Kinsey, care a fost homosexual, dependent de masturbare, un sadomasochist, după cum se poate vedea în tabelele sale despre copiii. Hugh Hefner, un student virgin la 22 de ani (ceea ce era un fapt normal în acei ani, dar neobişnuit astăzi), a citit Kinsey și a devenit, în propriile sale cuvinte, „autor de broşuri despre (teoriile lui) Kinsey”. Astfel au fost răspândite în public înclinaţiile nocive promovate de Kinsey – într-adevăr, masturbarea la vizionarea de pornografie a fost una dintre cele mai vechi înclinaţii ale acestuia -, el filmându-se mai târziu, atât singur, cât şi împreună cu echipa sa, şi forţându-i pe toţi să ia parte la activitățile sale sadomasochiste. Kinsley a murit în urma unui traumatism provocat organelor sale sexuale din cauza masturbării, de orhită, și probabil din cauza bolilor venerice preluate de la multiplii săi parteneri de sex masculin. Acesta este „omul de știință” de la care lumea a învățat comportamentul sexual! Acesta este un „om de știință” depravat, care a urmărit să schimbe legile sexuale pentru a le adapta nevoilor lui și pentru a se deculpabiliza de infracţiunile sale.

– La ce ne putem aștepta în viitor de la acest front al revoluţiei sexuale?
– Încercarea de a reduce vârsta consimțământului sau de a o elimina, așa cum s-a întâmplat deja în Franța, face parte din agendă. Înțelegeți, distrugerea copiilor este sfârșitul jocului, înrobirea, controlul societății, distrugerea completă a civilizaţiei iudeo-creştine prin legi – aceasta se urmăreşte, fără nicio îndoială.

– Nu mulți au auzit de Kinsey (deși Hollywood-ul a realizat un film despre el), dar mulți oameni din întreaga lume, în special adolescenți, citesc «Playboy» sau «Cosmopolitan». Ați examinat în articolele dumneavoastră această legătură importantă, dar puțin cunoscută. Doriți să comentați?
– Da, desigur. Activitățile sexuale recomandate, promovate, prezentate în imagini în «Cosmopolitan», în «Playboy» îi pregătesc pe copii să accepte și deseori să practice aceste activități. Toate acestea, alături de educaţia sexuală depravantă și pornografie («Playboy» și «Cosmo») – iar pornografia promovează promiscuitatea, bi/homosexualitatea. Acesta, desigur, va fi sfârșitul civilizației noastre așa cum o știm, pentru construirea căreia am luptat din greu.

– Vedeți vreo legătură între Alfred Kinsey și membrii Școlii de la Frankfurt, care au avut, de asemenea, o influență substanţială în plan academic, cultural și social în SUA?
– Da, desigur. Kinsey a devenit liderul formal al Școlii de la Frankfurt. În această şcoală toți erau străini de elită. Pentru a distruge țara și lumea iudeo-creștină occidentală era necesar un american anglo-saxon, alb, cu papion. Fundația Rockefeller a descoperit omul potrivit în Alfred Kinsey. El putea elabora secțiunea „Infracțiuni sexuale” din modelul de Cod Penal publicat în 1955, în timp ce „evadații” germani postmoderni de elită nu puteau avea o astfel de influenţă decât cu aproximativ 10-15 ani mai târziu. Apoi, mergând pe urmele lui Kinsey, şi-au putut exercita influenţa distructivă în facultăţile noastre. I-am salvat, iar ei ne-au trădat, desfiinţând întreaga noastră viziune asupra lumii.

– Aici, în România, suntem, din fericire, rămaşi puțin în urmă, dar putem auzi mult zgomot despre transgenderism şi despre cum copiii pot fi nesiguri în privința identității lor sexuale. Cum explicați acest fenomen?
– După cum am spus, au trecut patru generații până la impunerea noii sexualităţi postmoderne, profesorii au fost instruiţi de oameni perverşi și ignoranți. Cum pot oferi ei vreo învăţătură mai bună? Ei învață, la rândul lor, ceea ce au învăţat de la cei dinaintea lor. Când mi-am efectuat cercetările pentru lucrarea «Imagini cu copii, infracţiuni și violență în Playboy, Penthouse și Hustler» (1986) la Universitatea Americană, decanul Departamentului Educație a spus că a scăpat de toți profesorii tradiționaliști „pentru că profesorii de stil vechi cunosc și vor învăța despre vechile valori americane”.

– Care sunt consecințele acestei expuneri constante și agresive a copiilor și adolescenților la pornografie și imagini cu conţinut sexual?
– Toată lumea cunoaşte consecințele unei astfel de expuneri, le vedem peste tot în jurul nostru, oamenii le văd în copiii lor și în ei înșiși. Este o tragedie. Dar, din moment ce mass-media a încetat să prezinte adevărul și a început să interzică orice discurs care spune adevărul, oamenii consideră că sunt singurii care observă aceste lucruri și, din slăbiciune omenească, neagă ceea ce știu. Dar înţelegem cu toții consecinţele promovării pornografiei și a imaginilor cu conţinut sexual. Auzim cu toţii despre violuri, abuzuri, divorțuri, oamenii ajung să nu mai ştie ce înseamnă o experiență emoțională și sexuală normală, imitarea pornografiei este un fapt real.

– Educația sexuală este o soluție pentru problemele adolescenţilor? Oferă educația sexuală o bună pregătire pentru viață?
– Atât de amuzant! Au avut nevoie de aproximativ trei generații (începând din anii ’60) pentru a oferi copiilor noștri o educaţie sexuală depravantă și vor face şi mai mult în acest sens. Dacă ar fi să evaluăm educația sexuală după criteriul succesului, putem spune că a avut succes – în distrugerea căsătoriilor, a femeii și a bărbatului, în creșterea numărului de agresiuni sexuale comise asupra copiilor, precum și a adulților, în dezvoltarea unor boli sexuale vechi şi noi, în număr masiv. Dacă aceasta este măsura succesului educaţiei sexuale depravante, atunci ei au avut succes! Dacă dorim ceva şi mai grav de atât, să oferim educație sexuală oamenilor care îi vor îndruma în continuare greşit pe copiii noştri, îi vor deruta şi mai mult şi îi vor transforma în victime (vezi incertitudinea de gen). Și toată lumea știe asta.

– Ce sunt „derogările de la legile pornografiei”?
– În Statele Unite, de mult timp, există legi care protejează copiii împotriva pornografiei (legile „Dăunător pentru minori”, Legea privind sănătatea minorilor). De asemenea, pornografia a fost absolut ilegală, sub orice formă. Cu toate acestea, lucrând în spatele scenei, persoane cu devieri au introdus în lege posibilitatea derogării pentru poliție şi medici, deoarece aceştia lucrează cu rezultatele în cazuri penale. Totuşi, cum am spus, aceste persoane necunoscute au introdus o legislație care permite ca materiale obscene să poată fi arătate copiilor de orice vârstă în școli și în biblioteci. Chipurile, acest lucru este permis în scopuri educaționale. Ei bine, aşa este: ei sunt educați de materialele obscene pe care le văd, le aud, le citesc, și sunt traumatizaţi, pervertiţi și vătămaţi de acestea.

– Aveți recomandări pentru acei părinți care doresc să crească copii sănătoși, buni și morali?
– Da, aș spune că părinții trebuie să fie extrem de activi în sfera legislativă, politică și culturală din jurul lor, căutând să aibă influenţă asupra oricărui conţinut mediatic distribuit către public. Ar trebui să facă parte din consiliile şcolare, să fie în mass-media, unde să determine schimbările necesare, și ei știu ce schimbări sunt necesare, ar trebui să candideze la alegeri promovând valorile morale. Iar dacă în şcoli nu se predau principii morale și corecte, trebuie să-și ia copiii din școlile respective. Nu știu care sunt legile la voi în acest sens. Aici, copiii pot fi luaţi din şcoli şi educaţi acasă, deși este oarecum dificil. Trebuie să fiți atenți la asistenții sociali care au adesea o altă agendă (formaţi în a treia generație). Copiii au fost luați de la părinții lor și internaţi în case de copii, în timp ce părinții se luptă în tribunale pentru a-şi readuce acasă copiii. Cred că Germania stă cel mai prost la acest capitol. Dar nu este de mirare.

– Care este scopul final al revoluției sexuale?
– Desigur, anihilarea gândirii independente, ceea ce înseamnă o națiune înrobită prin tehnologie, care contribuie în mod natural la această înrobire. Din cauză că nu am învăţat istorie, sau ni s-a predat o istorie insuficientă ori falsă, cum este în cazul nostru. Cufundarea într-o lume a filmelor, calculatoarelor, reţelelor de socializare etc., ceea ce se numește „pâine și circ”. [Această lume] este aici. O vedem. O ştim. O negăm. E greu să înfrunţi aceste lucruri. Desigur, nu este cunoscut, dar acesta este motivul pentru care se doreşte debarasarea de Biserică și de orice fel de sistem religios. Credința în Dumnezeu dă omului o putere mai mare de a se opune. Religia practicată în mod serios reprezintă un obstacol imens în calea Minunatei Lumi Noi.

Loading...
loading...

6 COMENTARII

  1. Mda, și România a ajuns la sfârșitul jocului prin pierderea Referendumului!

    Acum, nu au decât mamele tinere să-și ieie responsabilitatea luptei pentru copii. Intrați în politică, faceți-vă partid, ridicați-vă uniți-vă, numai nu tăceți și nu pierdeți timpul!

  2. ROBOTIZAREA, internetul=droguri ce vor sterge emotii, sentimente, gandire pozitiva, ce vor abrutiza si seca viitorii oameni de cultura, civilizatie, morala, credință, stiinte, religie, totul fiind oferit pe tavă , fara efort intelectual, fara a dicerne binele de rău, frumosul de urât, adevarul, de minciună, idealurile , de umilinte, bajocură, diversiuni, manipulare, nebunie!

  3. Doar profesorii pot construi o lume frumoasa…« Optimismul pedagogic.este o trasatura distincta a relatiei dintre profesori si elevi ce se exprima prin cuantumul anticipat de incredere pe care profesorul il manifesta fata de posibilitatile de dezvoltare ale elevilor sai.Acest optimism trebuie sa fie intotdeauna real si concret. Increderea in puterea educatiei inceteaza de a fi o simpla formula sau eticheta numai daca vom reusi sa cunoastem multitudinea influentelor ce se exercita asupra elevului, precum si profilul sau psihologic.Aceasta inseamna in mod practic ca, in activitatea lor , cadrele didactice sa renunte la incadrarea elevilor in diferite categorii imuabile de natura intelectuala sau morala. Intelegand gresit sensul optimismului si procedand la o tratare egala a elevilor nu facem decat sa adancim intr-un sens nedorit inegalitatea lor psihologica. « Nu exista mai multa inegalitate decat cea determinata de egalitatea tratarii inegalitatilor ». (J.M. Sawrey, 1964, p.234). Optimismul pedagogic este o trasatura a personalitatii profesorului si un corolar al pregatirii sale psihopedagogice care se manifesta in intreaga sa activitate instructiv-educativa. » Ioan Nicola – « Pedagogie », Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994, p.97.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.