Românii – pălmașii Europei

Politica postdecembristă a guvernanților României a fost una păgubitoare pentru poporul român. Din ce în ce mai mult, parcă, se urmărește o politică de dezrădăcinare și distrugere a poporului român, folosindu-se diverse strategii machiavelice. Guvernele ajunse la putere nu țin cont de interesele generale ale românilor, dând legi ce-i înstrăinează de la o zi la alta, de glia și obiceiurile strămoșești.
Pământul, atât de râvnit de înaintași, a ajuns o pradă importantă pentru străini. Legile le sunt favorabile doar celor care dețin capitalul financiar, doar străinilor. Românul, din bruma de bani pe care o obține ca salariu, abia reușește să-și ducă traiul, să-și achite creditul împrumutat și în cel mai bun caz să meargă câteva zile pe an în concediu.
Această situație de fapt a făcut ca după anul 2007, an al aderării României la Uniunea Europeană, să se realizeze un exod al populației românești spre toate colțurile planetei. Pe cei mai mulți îi întâlnim în State precum: Italia, Spania, Anglia. Am întâlnit români și în îndepărtatele orașe ale nordului scandinav, la Kiruna, Tromso etc.

Dacă până mai ieri pălmașii Europei proveneau din rândul polonezilor, sârbilor, albanezilor, arabilor etc., după 2007, românii au invadat piața locurilor de muncă necalificată. Se poate observa că, la ora actuală, românii prestează cele mai grele și mai dificile munci, cele mai prost plătite, cele mai insalubre locuri etc.
Intelectuali români, forțați de circumstanțele economice românești s-au angajat, pe o perioadă scurtă (vacanțe, concedii fără plată) prestând servicii necalificate, unele umilitoare, din dorința de a câștiga câțiva euro în plus, muncă pe care acasă nu ar fi prestat-o niciodată. Salariul obținut acolo într-o lună de zile, mult sub media autohtonilor, reprezintă de cele mai multe ori suma a peste jumătate de an câștigați în țară, motivația principală fiind așadar banul. Apelând la această măsură extremă, ce implica multe riscuri (se știe că unii români au murit în condiții misterioase sau în accidente de muncă), românii, luați de val, s-au înglodat în datorii la cămătarii internaționali (bănci), din dorința de a avea unele bunuri de strictă necesitate, la care tânjeau cu decenii în urmă. Multe din cele râvnite și le-au cumpărat.

Care a fost prețul? Umilința și decăderea la nivelul pălmașului zilier, exploatat la maxim. Aici nu mai conta meseria pe care fusese calificat în țară, nici studiile pe care le avea, conta forța brațelor sale, puterea de a munci. S-a observat, că indiferent de cât de civilizat s-ar crede un Stat, fie că e Suedia, Germania, Norvegia, Anglia ș.a., banul, dorința de a câștiga cât mai mult iau mințile și celor mai mărinimoși investitori capitaliști. În fond, sistemul capitalist are ca scop obținerea profitului, indiferent de mijloacele folosite, mai puțin sau deloc, îmbogățirea pălmașului.
Mediul periculos în care lucrează pălmașul, toxic uneori, din cauza erbicidelor, a infectanților de tot felul, are ca efect degradarea fizică a acestuia. De exemplu, în Suedia, unde se plantau brazi, exista un mediu toxic riscant, din cauza aportului de erbicide și îngrășăminte de tot felul, administrate copăcelului care urma să fie plantat, pentru a rezista la dăunători și pentru a crește. În Germania, Spania, Italia, Franța ș.a., unde ponderea pălmașului român este mare, în livezile cu pomi fructiferi, la grădini de zarzavaturi cu tomate, la căpșuni, sunt administrate zeci de tratamente, despre care culegătorul nu are habar, simțindu-le ulterior sau imediat sub forma migrenelor, a intoxicațiilor, a vomei, a alergiilor variate etc.

S-a constatat că în oricare țară te-ai duce, procentul de autohtoni care să efectueze muncile grele din agricultură sau construcții (domenii prioritare pentru imigranți) este redus sau zero.
Autoritățile occidentale au pe agenda de zi primirea imigranților doar din interes economic și nicidecum din compasiune sau mărinimie. Obiectivul agendei occidentale îl constituie primirea imigranților – pălmași, pentru munca necalificată, grea și riscantă, pentru aportul pălmașului la fondul de pensii, șomaj, asigurări medicale etc. (aport care poate merge uneori – ca în cazul Suediei – la peste 30 de procente din salariul brut) ceea ce face ca respectivele State să investească masiv în domenii care mențin sănătatea și bunăstarea populației autohtone. Statul din care provin pălmașii, primește doar o parte din banii câștigați de aceștia, prin faptul că ei vin acasă și cumpără materiale de construcții sau alte bunuri, aduse de cele mai multe ori tot din Occident, poate lucrate chiar de pălmașul român. Taxele sunt astfel absorbite de Corporațiile străine, de Multinaționalele care fentează Statul prin diverse moduri, ce sug ca niște căpușe bruma de profit a pălmașului român, folosind diverse tehnici persuasive în a-l determina să devină un consumator fidel.
Așadar, de cele mai multe ori, produsele pe care le cumpărăm și care ar trebui să ridice nivelul economic prin taxele care ni se impun și prin încurajarea capitalului autohton, sunt importate, fiind vândute la noi cu prețurile din Occident, astfel încât produsele românești sunt înăbușite din fașă prin prețul necompetitiv.

La toate acestea se mai adaugă și discriminarea neafișată pe care o resimt toți românii, etichetă datorată unor etnii parazite care merg în străinătate la furat sau cerșit. Faptele acestora scad dramatic stima față de români, față de prestanța intelectuală, fiind priviți cu suspiciune la tot pasul. Eticheta discriminatorie este prezentă chiar și în rândul pălmașilor de alte naționalități.

Cu toate acestea apare un paradox:
– românul este cel care prestează muncile cele mai grele, fiind cel mai harnic și mai priceput în toate, ceea ce dovedește o inventivitate peste media celorlalți;
– are cel mai ridicat nivel intelectual în rândul pălmașilor (ingineri, profesori, medici etc);
– se adaptează cel mai ușor la condițiile și tipurile de muncă, fiind priceput la toate;
– dovedește altruism față de semeni și chiar față de camarazii străini;
– este un bun bucătar (mâncând cel mai sănătos);
– poate să se ridice de la nivelul pălmașului (care muncește toată săptămâna) la nivelul exploratorului, al omului de știință, al turistului pasionat de tainele munților, al culturii și civilizației locale și internaționale întâlnite în muzee și vernisaje la sfârșitul săptămânii.

Pe ansamblu, muncile pălmașului român nu cuprind doar domeniile agricole și din construcții, ci și domenii sociale (îngrijirea bătrânilor, în special a celor cu probleme psihice sau de handicap fizic, muncă prestată cu precădere de femei), munca de întreținere a parcurilor, salubrizarea străzilor și canalelor, la vândut ziare și reviste pe străzi etc. Multe dintre femeile care îngrijesc bătrânii au fost uneori agresate sau chiar violate de copiii sau nepoții acestor bătrâni.
Mulți pălmași români ce prestează munci în sudul Europei sunt prost plătiți (sub 1.000 de euro). Au fost cazuri în care atunci când și-au cerut drepturile, românii au fost șantajați sau sechestrați luni de zile, altora nu li s-au plătit restanțele bănești, neavând bani de întors în țară. O vină parțială o au și concetățenii noștri, deoarece, pentru bani, au făcut mici compromisuri, fiind astfel marginalizați sau umiliți, preferând să rămână în străinătate ani de zile, suportând toate presiunile psihice și sociale în tot acest timp. Indiferent cât de multe oportunități li s-ar oferi, românii rămân în continuare pălmașii care vor presta cele mai grele munci, fără să se țină cont de nivelul de studii cu care au plecat din țară. Rareori, unii, fac eforturi mari, învățând limba, reluând studiile, având două sau trei locuri de muncă pentru a-și plăti taxele școlare, astfel încât reușesc din greu să pătrundă în societatea intelectuală. Chiar și ajunși la acel nivel, românii continuă să fie marginalizați și tratați diferit. Practic, dacă călătorești prin Europa, vei întâlni în livezi sau șantierele de construcții un număr mare de români, uneori un procent mai mare de 50% din rândul pălmașilor străini.

Cum s-a ajuns la o astfel de situație? În fapt, asistăm și facem parte în permanență dintr-o strategie planetară de înrobire a ființei umane. Un prim pas, la nivelul României a fost coruperea și șantajarea clasei politice, a personajelor cheie care au fost școlite și pregătite cu mult timp în urmă pentru un astfel de pas. Odată ajunși la putere, cu sprijinul tacit al păpușarilor din umbră, aceștia s-au văzut datori pentru serviciile făcute, remunerate în bani și funcții. Neexecutarea ordinelor întocmai, a însemnat dosare la DNA, privare de libertate etc. Acești executori ce s-au succedat și se perindă la putere au favorizat investitorii machiavelici alogeni, prin retrocedări ilegale, privatizări frauduloase, legi de vânzare a pământului către străini etc., fapte care au avut ca recul distrugerea brumei de capital autohton, pauperizarea populației, falimentarea marilor fabrici și uzine etc. Lipsa locurilor de muncă, prin falimentarea firmelor românești de Stat sau private, menținerea salariilor derizorii, doar pentru supraviețuire etc., toate acestea i-au determinat pe mulți români să îngroașe rândul pălmașilor europeni, încercându-și „norocul” acolo unde au găsit de lucru. Întâi au plecat bărbații trecuți în șomaj, la presiunea datoriilor din bănci, apoi, treptat, aceștia și-au dus rudele, familia, prietenii etc. Plecarea la muncă a fost în progresie geometrică, fiecare din cei plecați având rude, frați, prieteni… Remunerarea mai avantajoasă i-a determinat să ignore condițiile de muncă și chiar scăderea salariului, deși în timp calitatea și orele de muncă prestate au crescut. România a devenit astfel, o sursă sigură de forță de muncă ieftină, de calitate (fiind calificată în școlile românești, dar plătită ca necalificată). Acest fenomen se extinde și-n țară prin faptul că unii capitaliști occidentali își dezvoltă afaceri profitabile în România, având la dispoziție mână de muncă ieftină și calificată (cei care au preferat să rămănă în țară, să nu-și vadă dezbinată familia, prin divorțuri sau prin renunțarea la cei dragi și la sacrificarea copiilor, lăsându-i la bunici sau rude). Astfel s-au deschis fabrici de încălțăminte, firme de ansamblare etc., salariații fiind plătiți sub nivelul standardului european, fiind pauperizați și ținuți la o salarizare la limita de supraviețuire.

prof. dr. Vicu Merlan

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. Așa o fi ,dar nimeni nu explicå de ce vin în România muncitori din alte țări?Cumva ăștia sunt mai proști,sau românii vor mult mai mulți bani decât merită pt.munca prestată?Nu cumva românii(generic vorbind,că români nu sunt toți ce locuiesc aici),vor bani mulți și muncå puțină?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.