„Ștefan cel Mare a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazu”

Pe 16 noiembrie 2018, președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a adus, la Muzeul Bucovinei, cel mai răsunător elogiu domnitorului Ștefan cel Mare, despre care a spus că a fost cel mai important conducător politic și militar pe care l-au avut românii în Evul Mediu.
El a arătat că, potrivit unor documente descoperite recent, Ștefan cel Mare a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazu, documentele vremii amintindu-l în postura de „Re de Dacia” (Rege al Daciei).

„Ștefan al III-lea, cel Mare, și-a numit țara căreia îi zicem azi Moldova, Țara Românească. În scrisoarea trimisă Senatului Veneției la 1477, marele domn se plânge că „cealaltă Valahie” nu e statornică în alianța contra turcilor și că el trebuie să intervină mereu cu oastea acolo ca să pună domn vrednic și anti-otoman. Cealaltă Valahie era pentru el Țara Românească, pentru că prima Valahie era pentru el Moldova. Prin urmare, adevărata Valahie pentru marele domn, pentru domnul de la Suceava, era Moldova”, a spus Ioan Aurel Pop la Suceava într-o prelegere organizată cu prilejul sesiunii speciale a Academiei Române la împlinirea a o sută de ani de la unirea Bucovinei cu România.

El a subliniat că Ștefan cel Mare a fost un unificator al românilor, ante-litteram.
„El a adus țara de la sudul Carpaților sub ascultarea sa de mai multe ori și timp de 16 ani și opt luni a fost numit domn al Valahiei propriu-zise. Adică al Munteniei.
De curând, a ieșit la iveală că a fost numit conte sau guvernator al Transilvaniei. A stăpânit peste 100 de sate, târguri și cetăți în Transilvania, fiind cel mai bogat feudal din această țară. A creat episcopie, ajunsă la scurtă vreme mitropolie românească la câțiva kilometri de Cluj, în satul Feleacu, a pus stema Moldovei peste tot, de pe Târnave până în regiunea Dejului se văd și astăzi frumoasele încrustații în piatră cu bourul Moldovei”.

Ioan Aurel Pop le-a spus celor prezenți că, recent, un tânăr cercetător de la Cluj a descoperit în arhivele de stat din Milano un document din 1459 în care domnul Moldovei Ștefan cel Mare e numit „Re de Dacia”, regele al Daciei. Deci, cu mai mult de 100 de ani înainte ca Mihai Viteazu să primească acest titlu și cu mai mult de 100 de ani înainte ca unii principi maghiari ai Transilvaniei să-și ia acest titlu.
El a mai arătat că Dacia figurează în mărturii venețiene din epoca lui Ștefan cel Mare pentru câteva decenii de la Ștefan până la fiul său Petru Rareș, ca principal aliat al Occidentului în lupa anti-otomană.
„Prin urmare, Ștefan cel Mare este „restitutio Daciae”, cel care a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazu”.

Pentru președintele Academiei Române, Ștefan cel Mare nu este un simbol al moldovenismului, ci un simbol al daco-românismului.
„Cel mai important conducător politic și militar pe care l-au avut românii în Evul Mediu, unul de talie europeană, singurul român de obârșie și român politic, pe care Papa de la Roma l-a recunoscut drept „atlet al lui Hristos”, adică luptător în prim plan alături de toată Europa în lupta de stăvilire a avansării Semilunii spre centrul continentului”.


„Numele de Regat al Daciei, să știți că este mult mai vechi. După cercetări mai noi, care se vor concretiza în curând, primul care a fost numit Rege al Daciei a fost Ștefan cel Mare. Ceea ce pune problema în cu totul alți termeni. Unde a fost numit Rege al Daciei? În cancelariile occidentale, când el era „Atletul lui Hristos”. După părerea mea, prima încercare de aducere sub aceeași oblăduire a ținuturilor românești s-a petrecut sub Ștefan cel Mare. Sfântul domn al Moldovei”

„Dacia, Pannonia, Moesia, Raetia etc. erau pe vremea lui Matia realităţi antice reînviate, după maniera autorilor umanişti de a arhaiza numele de locuri, în funcţie de geografia de pe vremea Imperiului Roman. Astfel, în unele cancelarii occidentale, Transilvania, Ţara Românească şi Moldova erau numite Dacia, iar lideri precum Matia sau Ştefan al III-lea cel Mare erau văzuţi de unii principi occidentali – inclusiv în contextul cruciadei târzii – drept „regi” sau „conducători ai Daciei”. Se poate vorbi despre un „plan dacic” în sens renascentist şi creştin şi nu naţional, dar sensul naţional avea să vină în timpurile moderne, prin acordarea unor semnificaţii etnico-naţionale anumitor fapte care puteau fi privite ca prolog sau prevestitor al agregărilor de mai târziu”.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Oare de ce inca de pe vremea lui Stefan sa dorit anexarea Transilvaniei.Ce bogatii sunt aici de ravnesc toti la ele.Va dati seama daca eram independenti cat eram de bogati.Eram o tara ca si Elvetia sau Luxemburg si ne durea in cot de restul lumii.Dar ce sa facem daca asta a fost soarta noastra acum platim tribut marelui scaun de la Bucuresti care pe zi ce trece mareste birul asupra populatiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.