Lista revendicărilor mișcării Vestele galbene din Franța

După ce protestele au cuprins toată Franţa, manifestanţii au venit şi cu liste de revendicări. Mișcarea „Vestelor galbene” este una eterogenă și nu are încă fețe oficiale, cu nume și semnătură. Astfel că, pe internet au circulat cel puțin două liste de revendicări „oficiale” ale mișcării, fiecare la fel de adevărată. Una dintre liste cuprinde 42 de punte, iar cealaltă 25, multe ținând de probleme socio-economice și de ceea ce ei consideră o inegalitate socială.
Printre cele mai importante revendicări se numără: suveranitatea Franței, FREXIT, ieșirea imediată din NATO și introducerea unei interdicții față de participarea trupelor franceze la războaie de agresiune, oprirea fluxurilor de imigranți imposibil de integrat sau găzduit, reforma fiscală, desființarea monopolurilor bancare, rescriereaConstituției, naționalizarea fostelor societăți ale statului, excluderea ideologiei din educație, lichidarea monopolului în mass-media și a concubinajului între mass-media și politicieni.

Economie/muncă

1. Convocarea unei adunări naționale generale pentru reforma fiscală. Înscrierea în Constituție a interdicției statului de a colecta impozite mai mari decât 25% din averea cetățeanului.
2. Creșterea imediată a salariului minim, a pensiei și minimumul de existență cu 40%.
3. Crearea masivă a unor locuri de muncă în sectorul public, pentru a restabili calitatea serviciilor publice, mai ales în domeniile ce țin de sănătate, educație, școli, servicii poștale.
4. Demararea construcției a 5 milioane de locuințe cu prețuri accesibile. În acest fel se va asigura reducerea chiriei, a ipotecii și vor fi create locuri de muncă în industria construcțiilor. Pedepsirea strictă a primăriilor și administrațiilor regionale care lasă persoanele fără adăpost să doarmă afară.
5. BĂNCI: reducerea dimensiunilor băncilor pentru a le proteja de criză, desființarea monopolurilor bancare. Separarea depozitelor de tranzacții speculative. Interzicerea „salvării” băncilor lipsite de lichiditate din banii contribuabililor.
6. Anularea datoriei interne. Această datorie nu există, ea a fost deja plătită de mai multe ori.

Politică

7. Rescrierea Constituției cu participarea cetățenilor și în interesul poporului suveran. Poporul trebuie să aibă posibilitatea de a convoca referendumuri.
8. Interdicția practicilor de lobby și a altor rețele de influență. Excluderea definitivă din viața politică a persoanelor cu cazier juridic. Interdicția practicii de cumulare a mandatelor (ocuparea simultană a mai multe funcții).
9. FREXIT. Ieșirea din Uniunea Europeană și întoarcerea suveranității politice, financiare și economice poporului francez (aceasta a fost voința poporului la referendumul din 2005). Recuperarea dreptului de a ne bate propria monedă și ieșirea din articolul 123 al Tratatului de la Lisabona (vom economisi peste 50 miliarde de euro anual).
10. EVAZIUNE FISCALĂ. Întoarcerea celor 80 de miliarde de euro pe care statul le lasă anual celor 40 mai mari companii.
11. OPRIREA IMEDIATĂ A PRIVATIZĂRILOR și întoarcerea în proprietatea statului a ceea ce a fost deja privatizat: aeroporturi, căile ferate și autostrăzile, parcările.
12. Scoaterea imediată a radarelor și camerelor de pe drumuri. Acestea sunt inutile în prevenirea accidentelor rutiere și nu sunt altceva decât impozite mascate.
13. SISTEMUL NAȚIONAL DE ÎNVĂȚĂMÂNT – excluderea ideologiei din educație și reexaminarea critică a metodologiilor destructive și discreditate.
14. În domeniul JUSTIȚIEI – creșterea bugetului pentru justiție de patru ori. Introducerea în legislație a timpului maxim de așteptare pentru procedurile juridice. Simplificarea sistemului judecătoresc. Justiție accesibilă și gratuită pentru toți.
15. MASS-MEDIA. Lichidarea monopolului în mass-media și a concubinajului între mass-media și politicieni. Crearea unei prese publice și garantarea diversității opiniilor. Interzicerea propagandei editoriale. Anularea subvențiilor pentru mass-media (2 miliarde de euro pe an). Anularea facilităților fiscale pentru jurnaliști.
16. Garantarea libertăților cetățenilor. Includerea în constituție a interdicției totale privind intervenția statului în educație, sănătate, familie.

Sănătate/Ecologie

17. Anularea obsolescenței programate. Obligarea, prin legislație, a producătorilor de tehnologii să prelungească termenul de valabilitate la cel puțin 10 ani. Obligarea acestora să dețină piese și detalii de schimb.
18. PLASTIC: să fie interzisă comercializarea mărfurilor din plastic – butelii și alte ambalaje care poluează mediul.
19. Limitarea influenței companiilor farmaceutice asupra sistemului de sănătate. Organizarea unei adunări naționale privind reforma sistemului de sănătate.
20. AGRICULTURA. Interzicerea OMG- urilor, a pesticidelor cancerigene, a perturbatorilor endocrinieni, a monoculturilor.
21. REINDUSTRIALIZAREA Franței cu scopul de a reduce importurile și deci și poluarea.

Geopolitică

22. Politică externă: Ieșirea imediată din NATO și introducerea unei interdicții față de participarea trupelor franceze la războaie de agresiune.
23. Relația dintre Franța și Africa: Încetarea politicii de jaf și a intervențiilor militare și politice. Returnarea banilor și averile dictatorilor, dobândiți în mod necinstit, popoarelor din Africa. Întoarcerea imediată în țară a trupelor militare franceze aflate pe continentul african. Lichidarea sistemului francul CFA* care menține Africa în sărăcie. Relațiile cu Africa trebuie să fie de la egal la egal.
24. Oprirea fluxurilor de imigranți imposibil de integrat sau găzduit, dată fiind grava criză de civilizație pe care o trăim.
25. Politica externă. Respectarea conștiincioasă a dreptului internațional și a angajamentelor semnate.

Aceste 25 de revendicări nu vor schimba imediat viața de zi cu zi a francezilor. Doar punctele 9 și 10 vor aduce în bugetul de stat 130 de miliarde de euro pe an. Franța este o țară bogată, cu oameni curajoși și harnici.
Noi nu merităm să trăim în sărăcie.

Notă:
Francul CFA – sistemul colonial care obligă țările africane să păstreze rezervele valutare în bănci franceze.

Citește și:
Macron le-a arătat francezilor cocoșelul de aur
După proteste, Emmanuel Macron, președinte ales de francezi 
și desemnat de supraelita globală, a făcut cum a putut mai 
frumos, culminând cu a le promite francezilor 100 de euro 
mai mult la leafă. În plus, ca efecte vizuale, în afară de 
mimica studiată de elev spășit care și-a învățat lecția, 
consilierii de imagine i-au așezat pe birou un cocoșel, 
galic, de aur, deasupra unei cești, cea mai importantă piesă de decor, cu 
care i-a servit pe francezii sărăciți cu iluzia prosperității viitoare a 
țării și a unui președinte preocupat până la sacrificiu de destinul Franței… 
și nimic altceva! Întrebarea nu e dacă i-a liniștit pe francezi și le-a 
schimbat moda vestimentară de weekend, cum ar crede naivii, ci dacă i-a facut 
din nou mândri de el pe Rothschild, dinastia regală financiară, care l-au 
adus pe băiat acolo unde este (Citește mai departe…)

 

Loading...
loading...

6 COMENTARII

  1. « Organizarea intregului sistem educational constituie un atribut al suveranitatii de stat.Logica interna a educatiei se opune imitarii mecanice a unor « modele » universale , acestea trebuind sa fie expresia cerintelor sociale din fiecare tara. De aceea , descoperirea si aplicarea unei strategii educative in concordanta cu asemenea conditii nationale constituie o preocupare a tuturor factorilor de decizie. Ea se concretizeaza in reformele si masurile ce se intreprind pentru adaptarea continua a sitemului de educatie la cerintele specifice fiecarei tari, intr-o etapa data. « Nu exista popor la care sa nu existe un numar oarecare de idei, sentimente si practici, pe care educatia trebuie sa le intipareasca in sufletul tuturor copiilor, indiferent de categoria sociala careia ii apartin ». (E.Durkheim, 1980, p.65-66). In acelasi timp , educatia nu se poate inchide in limite strict nationale, facand abstractie de ceea ce s-a realizat in alte tari. Cunoasterea si valorificarea unor asemenea rezultate sunt posibile numai asimilandu-le si adaptandu-le la particularitatile sociale si nationale din acea tara. Experienta universala trebuie imbinata deci, cu experienta nationala. In dezvoltarea si perfectionarea educatiei trebuie sa se porneasca intotdeauna de la realitatile nationale si numai pe aceasta baza sa se asimileze experienta universala, acumulata in cadrul altor sisteme educationale. » Ioan Nicola – « Pedagogie », Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994, p.35.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.