Scrisoare de decembrie

“Dragul meu, au trecut 29 de ani.
Mai multi decât aveai tu când ai plecat dimineață de acasă, ca să te lupți „pentru libertate și fericire”. Astăzi, acum 29 de ani ai ieșit pe ușă. Nu te-ai mai întors, te-a omorât un glont răzleț.
Mie mi-au zis că sunt mamă de erou; dar eu aș fi vrut să fiu mamă de băiat în viață.
Dragul meu, am rămas singură. Au plecat toți de lângă mine. Unii au murit, restul au plecat din țară. Eu le-am zis că tu ai murit în acel decembrie și pentru libertatea și fericirea lor. Dar ei au zis că nu se simt nici liberi și nici fericiți, așa că au plecat.
Toți copiii cu care te jucai în fața blocului au crescut, s-au făcut oameni mari și au plecat și ei. Nu mai am pe nimeni cu care să vorbesc despre tine.
De parcă nici n-ai fi fost vreodată…
Dragul meu, iubita ta de atunci, din decembrie, s-a căsătorit și a plecat și ea. M-a sunat acum vreo douăzeci de ani, că e în America, are trei copii și e fericită.
Eu nu am decât o geacă subțire de fâș, cu care ai plecat. Era albă și curată, dar ei mi-au dat-o roșie înapoi. Și murdară de pământ…
La început, mă uitam la televizor, dar nu vedeam decât cum s-au pus toți pe furat și pe distrus țara pentru care ai murit tu. Așa că nu m-am mai uitat, că mă durea, dragul meu.
Ce putere am eu împotriva tâlharilor? Toată puterea mea întreagă erai tu, dragul meu…
În ultimii ani, am deschis televizorul doar la final de decembrie; că mereu povestește de tine și de ceilalți care au ieșit pe străzi „pentru libertate și fericire”. Uneori te arăta și pe tine în poze. Mă uit și plâng, dragul meu.
Au trecut 29 de ani și iarăși e decembrie. Am deschis astăzi televizorul.
Dar nu mai zic nimic de tine. Zic doar că ăștia care au distrus țara de când ai murit tu își dau o lege ca să scape.
Dragul meu, dacă tu ai fi știut, în dimineața aia rece de decembrie, că pleci să te întâlnești cu glonțul, ca să poată fura ei 29 de ani și apoi să scape nevinovați, mi-ai mai fi spus că mergi să lupți „pentru libertate și fericire”?
Dragul meu, mai bine stăteai acasă…
Mai bine încuiam și aruncam cheia pe geam.
Închid televizorul și mă pregătesc să mor. Și după ce eu n-oi mai fi, nimeni nu-și va mai aminti de tine și de dimineața aceea de decembrie.
De parcă nici n-ai fi fost… dragul meu…”

Loading...
loading...

5 COMENTARII

  1. Adevărat, trist dar adevărat doar familiile mai pomenesc pe cei care s-au jertfit ca ăștia să huzurească, pe banii noștri, tradițional românii își omoară sau trădează cei mai buni conducători, și își uită ușor eroii, din această cauză o vom lua mereu de la început, și vom pierde mereu din ce ne-au lăsat străbunii și Dumnezeu, este un blestem

  2. A fost o lovitura de stat condusa de brucan si gasca lui . oamenii au murit pe strazi doar pentru justificarea loviturii de stat , ca sa para ca e dorinta poporului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.