Conservatorism versus jurnalism

de Joe Sobran

Cuvintele par să formeze relații. Înainte discriminai „între”. Acum discriminezi „împotriva”. Discriminarea nu mai înseamnă acum o minte rafinată, ci un defect de caracter: apropo, unul care te face incorect politic (…)

Liberalismul a reușit să-și impună prescripțiile verbale asupra tuturor: toată lumea trebuie să fie atentă chiar și asupra pronunției lor, ori înfruntă oprobiu public. O ideologie sectară a triumfat atunci când s-a transformat într-o etică pe care toți trebuie să o respectăm.

Toți am observat că limbajul a mărșăluit către corectitudinea politică.

Multe „știri” au drept subtext lupta dintre băieții buni progresiști și ticăloșii reacționari. În ciuda eticii neutralității pe care trebuie să o afișeze jurnaliștii, un angajament moral inconfundabil își face loc în reportajele despre conflictul dintre papă și teolog, guvern și protestatar, patroni și muncitori, alb și negru, bărbat și femeie. Simțim cum ni se transmit indicii legate de cel pe care ar trebui să-l susținem.

Forțele Progresiste sunt prezentate întotdeauna ca mânate de cele mai bune intenții: sunt miloase, curajoase, conștiente, luminate, orientate spre viitor, iubitoare de pace. Toți acești termeni au astăzi o notă stângistă, deși media folosește rareori termenul de „stânga”. Reacționarii, pe de cealaltă parte, apar mânați de atavisme: ură, frică, superstiție, lăcomie, ignoranță, egoism, rezistență oarbă la schimbare.

În discursul jurnalistic, „ura”, de pildă, a devenit asociată în mod exclusiv cu cauzele de „dreapta”. Niciun progresist nu urăște vreodată pe cineva, cel mult el (sau ea) nu ar putea simți decât mânie îndreptățită, legitimă.

Jurnaliștii folosesc cu generozitate termenul de „dreapta”, dar fără să-l definească. Este un termen standard pentru tot ceea ce ține de trecutul întunecat. Teocrație, capitalism, sclavie, militarism. Toate acestea sunt de dreapta. Fascistul, monarhistul, libertarianul, constituționalistul. Toți sunt, cumva, de dreapta, deși singurul lucru pe care îl au în comun este faptul că se opun socialismului. (…)

Ziariștii poate chiar încearcă uneori din răsputeri să fie exacți și să își înăbușe partizanatul fățiș. Nu își dau seama însă că sunt părtinitori prin chiar categoriile pe care le folosesc. Nu înțeleg că există categorii alternative.

În mintea ziarisului adevărat conservatorul nu este cineva care are o filosofie anume, care să fie discutată, ascultată, dezbătută. El este pur și simplu cineva rămas în urma vremurilor, care se agață de trecutul urât și stânjenitor pe care toți oamenii educați ar trebui să-l depășească. Conservatorul nu este atât de greșit, cât defunct, condamnat la dispariție. De ce să dezbați cu un dinozaur?

Categoriile progresiste ultime nu sunt rai și iad, bine și rău, ordine și haos, ci Viitor și Trecut. Chiar și insultele progresistului țin de cronologie: arhaic, demodat, Neanderthal, medieval, dinainte de Potop, fosilizat, învechit, preistoric, antic, troglodit, de sec. XIII – XVIII etc. Pentru liberal toate acestea sunt condamnări irefutabile. Trecutul – rău!

Așadar, în dramaturgia jurnalismului, problema din fiecare controversă este aceea de distribuție: care parte reprezintă Trecutul și care Prezentul? Și acest soi de stereotipie, cu pronosticurile încorporate legate de cine va triumfa, i-a condus pe jurnaliști la o serie de gafe jenante. Reagan a fost reacționar, și de aceea nu a fost un candidat viabil. Mișcarea pentru viață e reacționară. De aceea nu e demnă de știri – spre deosebire de mișcarea pentru libertăți civile …

Istoria însăși a început să demoleze mitologia progresistă. Socialismul este într-o ruină morală, politică și economică. Nobilii sălbatici din Lumea a Treia ne-au arătat ce urmează după „eliberare”. Și totul este atât de obositor. Am văzut cum Viitorul și-a dobândit propriul său trecut compromițător. Speranțele progresiste sunt consumate. Dar jurnalismul nu a învățat încă să folosească un alt limbaj.

Michael Joseph Sobran Jr. este jurnalist și editorial american care a lucrat în trecut la revista conservatoare National Review. Pat Buchanan l-a numit „poate cel mai bun editorialist ale generației noastre”. Sobran se identifică drept paleoconservator și susține interpretarea stricto senso a Constituției SUA. În 2002, Sobran și-a definit filosofie politica ca fiind libertarianism (paleolibertarian anarho-capitalism).

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Sunt putine persoane, eventual intelectuali care vor pricepe noua doctrină…, vor mai trece generatii pana vor exclama: da, am găsit, asta este, complimente pentru publicatii, sunt excelente,

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.