Bun venit în post-adevăr, epoca în care nici pedofilia nu mai este ce a fost!

În UE relația sexuală dintre un bărbat de 56 de ani și o fetiță de 6 ani nu poate fi numită pedofilie… oricând. Bun venit în epoca „post-adevărului”, când totul depinde de circumstanțe, iar faptele obiective au devenit prea puțin influente în formarea opiniei (publice), relevante devenind emoțiile sau convingerile (personale), așa cum este definit termenul! Bun venit în plină conspirație a minciunii, în care noi știm că sistemul, politicienii ne mint, iar ei știu că noi știm că ne mint, iar noi știm că ei știu că noi știm că ne mint, dar continuăm acest teatru ieftin, pentru că tot ce ne interesează este ca aceste minciuni să ne fie convenabile, și nouă, și lor! Cine mai știe când adevărul a devenit depășit și irelevant? Dar cine mai este dispus să se întoarcă înapoi pentru a cerceta? E prea periculos, s-ar putea să descoperim că multe, prea multe dintre lucrurile în care credem se bazează pe falsuri și nu au, prin urmare, nicio valoare reală, obiectivă, decât în aceeași ordine a post-adevărului, adică a minciunilor convenabile.

De exemplu, obișnuim să spunem că Occidentul, „civilizația occidentală” se bazează pe niște valori. Iar de la acest moment, cei care au frecventat cursurile potrivite nu se vor mai putea opri din enumerare: „democrația”, „drepturile omului”, „libertatea de…”, libertatea de…”, etc.

Bine, dar spuneți că relația sexuală dintre un bărbat de 56 de ani și o fetiță de 6 ani este pedofilie! Este adevărat? – Evident! – În democrația occidentală ai dreptul și libertatea de a formula un asemenea enunț? – Bineînțeles!, vă veți grăbi cu răspunsul. – Nu, nu este deloc de la sine înțeles. Nu ai un asemenea drept și o asemenea libertate oricând. Depinde despre cine vorbești.

Acest adevăr poate avea în vedere oamenii obișnuiți, (încă, slavă Domnului!, deși se lucrează și la asta!), dar când vine vorba despre profetul Mahomed nu mai este adevărat enunțul prin care spui că relația sexuală dintre un bărbat de 56 de ani și o fetiță de 6 ani este pedofilie. Scrierile islamice confirmă că pe micuța Aisha, micuță și la propriu, profetul a luat-o de nevastă pe când avea doar 7 ani, iar căsătoria s-a consumat pe când avea vreo 9.

În timpul unui seminar organizat la Viena în 2009 de Institutul pentru educaţie liberală, o intelectuală vieneză s-a întrebat retoric: „Oare cum numim noi relaţia dintre un bărbat de 56 de ani cu o fetiţă de 6 ani, dacă nu pedofilie?”, cu referire la practicile profetului Mahomed.

Denunţată de islamiştii din Austria, ea a fost condamnată, în 2011, pentru „atingere adusă convingerilor religioase” fiind pusă să plătească o amendă de 480 de euro. O cerere de revizuire a procedurii penale i-a fost respinsă apoi în 2013.

Cazul a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a confirmat, prin sentința sa, că să spui că relația sexuală dintre un bărbat de 56 de ani cu o fetiţă de 6 ani nu este mereu pedofilie, ci depinde despre ce bărbat e vorba. Decât să o apere pe cea care nu spunea decât adevărul, să recunoască acest adevăr enunțat de austriacă, tribunalului i s-a părut mai important să-l apere pe profet de ceea ce a calificat drept „atacuri insultătoare” la adresa sa. Potrivit Curții, defăimarea Profetului „depășește limitele admisibile ale unei dezbateri obiective” și „ar putea provoca prejudecăți și ar pune în pericol pacea religioasă”. Mai mult, observațiile femeii, altfel juste pentru gândirea neafectată, nu pot fi protejate de libertatea de exprimare, pentru că „vorbele reclamantului ar fi putut provoca indignarea justificată a musulmanilor” și că „s-au dovedit a fi o generalizare fără bază factuală”.

Prin urmare, Curtea confirmă post-adevărul: adevărul în sine nu mai este important, relevante fiind emoțiile și convingerile. Logica lui Aristotel ne-ar spune că ce a făcut tribunalul a fost să recunoască că faptele profetului sunt insultătoare pentru profet, din moment ce austriaca nu a făcut decât o constatare.

Aristotel, acel filosof grec de la care moștenim obiceiul ”păgubos” de a căuta adevărul în gândirea noastră și care se autocaracteriza ca „prieten al lui Platon, însă mai mult al Adevărului”, definește, în lucrarea sa «Metafizica», adevărul astfel: „a enunța că ceea ce este nu este sau că ceea ce nu este este constituie o propoziție falsă, dimpotrivă, o enunțare adevărată este aceasta prin care spui că este ceea ce este și că nu este ceea ce nu este”.

Acest verdict dă, bineînțeles, măsura în care justiția este determinată de politic, adevărul obiectiv putând ajunge să fie condamnat sub imperative ale momentului, precum cel de bună conviețuire cu populația musulmană, care, citind Coranul, are ”revelația” ”adevărului” că nu e nimic în neregulă pentru un bărbat de 56 de ani să aibă relații sexuale cu o fetiță de 6 ani …dacă e oleacă de profet, sau mai mult…

Compromisurile pe care le face Uniunea Europeană cu ea însăși, cu ceea ce pretinde că ar fi propriile „valori”, atunci când vine vorba despre a proteja forța de muncă ieftină, emigranții musulmani și multiculturalismul, de care au nevoie marile corporații care finanțează sistemul, politicienii și media, sunt de-a dreptul uluitoare și lovesc în plin tocmai în ceea ce ar fi trebuit să o definească, cultura greacă și creștinismul.

Iată știrea, trunchiată, din Al Arabiya, care, după cum veți observa, nu face trimitere și la speță în sine, la motivul condamnării, din motive lesne de înțeles:

European court rules insulting Prophet Mohammed ‘not freedom of expression’

The European Court of Human Rights (ECHR) ruled on Thursday that insulting Islam’s Prophet Mohammed is not covered by freedom of expression.

Defaming the Prophet “goes beyond the permissible limits of an objective debate” and “could stir up prejudice and put at risk religious peace,” the ruling stated.

The decision by a seven-judge panel came after an Austrian national identified as Mrs. S. held two seminars in 2009 in which she insulted the prophet.

The court said that the woman’s comments could not be covered by the freedom of expression, stating that it had found that “the applicant’s statements had been likely to arouse justified indignation in Muslims” and “amounted to a generalization without factual basis.”

An Austrian court convicted her of disparaging religious doctrines in 2011 and fined her 480 euros (548 dollars), a judgment that was upheld on two appeals.

“Mrs. S. appealed but the Vienna Court of Appeal upheld the decision in December 2011, confirming, in essence, the lower court’s findings. A request for the renewal of the proceedings was dismissed by the Supreme Court on 11 December 2013,” it said.

“Relying on Article 10 (freedom of expression), Mrs. S. complained that the domestic courts failed to address the substance of the impugned statements in the light of her right to freedom of expression.”

On today’s ruling, the ECHR said it “found in particular that the domestic courts comprehensively assessed the wider context of the applicant’s statements and carefully balanced her right to freedom of expression with the right of others to have their religious feelings protected, and served the legitimate aim of preserving religious peace in Austria.”

Loading...
loading...

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.