Superstiția și misterul sunt utile deținătorilor puterii financiare

Peste tot unde cei puțini au dobândit putere asupra celor mulți, au fost ajutați de o anumită superstiție care îi domină pe cei mulți.
Cetățeanul obișnuit se înfioară, cuprins de venerație, atunci când i se vorbește despre aur, emisii monetare, inflație, deflație, reflație și restul acestui jargon. Certitudinea care i se insuflă este că oricine are puterea de a discuta (chiar și superficial) despre aceste subiecte trebuie să fie foarte înțelept și, de aceea, cetățeanul obișnuit nu îndrăznește să pună la îndoială ceea ce i se spune.
Această condiție a respectului neinteligent din partea publicului larg este exact ce îi trebuie finanțistului ca să rămână neîngrădit de democrație.
Finanțistul are și avantaje pentru a putea face asta în mod durabil. Fiind enorm de bogat, el poate face donații universităților și să se asigure, în acest fel, că cea mai influentă parte a opiniei academice îi va fi subordonată.
Aflându-se în vârful plutocrației, el este liderul „natural” al tuturor celor a căror gândire este dominată de frica de comunism.
Fiind deținătorul puterii economice, el poate distribui prosperitate sau ruină unor întregi națiuni, după bunul lui plac.
Dar este îndoielnic că vreuna din aceste arme ar fi de ajuns fără ajutorul superstiției.
Economia este predată în școli în așa fel încât să glorifice statu quo-ul. Superstiția și misterul sunt utile deținătorilor puterii financiare.
Asemenea războiului, finanțele sunt afectate de faptul că aproape toți cei care au competență tehnică au și un parti pris contrar intereselor comunității. Atunci când au loc conferințe pentru dezarmare, experții navali și militari sunt principalele obstacole în calea succesului. Preocupările lor obișnuite îi împiedică să vadă chestiunile referitoare la dezarmare într-o perspectivă adecvată. Exact același lucru este valabil și în cazul finanțelor. Aproape nimeni nu cunoaște perspectivele financiare în detaliu, în afara celor care se ocupă să facă bani în sistemul actual și care, în mod firesc, nu pot să aibă vederi complet imparțiale. Dacă este ca această stare de lucruri să fie remediată, va fi necesar ca democrațiile lumii să devină conștiente de importanța finanțelor și să se găsească modalități de simplificare a principiilor finanțelor, astfel încât ele să fie larg înțelese. […] Dar poate că nu a mai rămas nimeni care să creadă în democrație, în afara Siam-ului și a părților mai izolate ale Mongoliei.

Fragment din carte «Elogiul inactivității», de Bertrand Russell, 1935, p. 71-72

Vrajitor economist

Citește și:

Vrăjitorii economiști

Specia umană nu s-a ratat nici în violatorii de dame, nici în zoofili și nici măcar în politicieni sau bancheri, ci în economiști. Ăștia sunt noii semi-zeii spre care se uită poporul și îi ascultă, vracii și vrăjitorii timpurilor noastre, profeții și prezicătorii, cunoscătorii tainelor și misterelor, purtători ai mitrei, trimișii lui Dumnezeu, Banul, pe Pământ, ca tuturor să le fie bine într-un viitor îndepărtat, și apoi și mai îndepărtat, precum le-a fost promis cândva la carte, demult, în timpuri imemoriale. Ei au acces la conducătorii de triburi intelectuale și muncitorești de azi, cărora le prezintă prezicerile lor, le tălmăcesc semnele timpurilor, dar nu se mai adună în jurul cazanelor, nu mai aruncă oasele și nici nu mai caută în măruntaiele unei capre, nu mai au ierburi miraculoase, ci deschid tratatele însemnate cu orice e oarecum asemănător cu ceea ce în trecut s-a petrecut oarecum altfel (Citește mai departe…)

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.