Bucură-te de Facebook, te pregătește pentru viitor!

Ah, facebook-ul, blestemăția contemporană, diavolul ascuns de astăzi! Tehnologia care ne-a acaparat existența! Imaginea care ne-a luat mințile! …Sau poate că nu aveai mințile la tine, dacă ți-au fost subtilizate atât de ușor…? Dar tu unde erai când s-au întâmplat toate astea și ce existență vastă derulai și ce minte febrilă utilizai în procesele cognitive?! Tehnologia?! Dar îți place să folosești tehnologia când te duci cu mașina la serviciu, nu? Când îți speli rufele sau vasele, și nu de mână? Când poți să asculți orice muzică vrei? Când vorbești la telefon cu mama de acasă? Dar acum tehnologia te folosește pe tine! …Oh, ce tragedie!

Auzi tot mai multe voci, unele pretins autorizate: „părăsiți!”, „abandonați!”, „ieșiți!”, „salvați-vă!”, „fugiți!”, copii nevinovați ai lumii! Drăcovenia insinuoasă și perfidă ne-a pus stăpânire pe preacuratele suflete!

Însă nu e nimic nou în asta, mereu a fost la fel. Primele linii ferate din lume erau străjuite de parapeți, astfel încât călătorii să nu poată vedea nimic afară, dincolo, pentru că se credea că viteza le va lua mințile. Din radio la început s-a spus că vorbește nimeni altul decât diavolul, iar televizorul nu atrăgea numai privirea, dar chiar sufletul, într-o capcană. Astea au fost toate la vremea lor mici isterii populare, care au avut și ele o susținere într-o (întreagă) pseudo sau marginală „lume științifică”.

Iar acum este Facebook-ul, acest leviatan tentacular albastru, precum cerul, care ne-a furat atât de lesne existența infinită, „marele EU”! Pe când, în realitate, tragedia e alta… „Oh, the humanity!”, cum ar spune părințiii noștri spirituali americani de pe același facebook: asta înseamnă că viața noastră nu ne prea aparținea, de vreme ce a fost atât de facil sustrasă. Iar de abia de aici e a dracu’ de trist!

Nimeni nu vorbește și despre avantajele facebookului sau ale virtualului, în genere. Și asta pentru că, ca și trenul, ca și radioul, ca și televizorul, e luat ca de la sine înțeles, e în ordinea lucrurilor, nu îl mai putem accepta, ci doar respinge. Dar, pe lânga vasta revoluție a comunicării, facebook-ul poate APROPIA puțin tolomacul de gândire, chiar de filosofie, spre un mic exemplu. Altfel cum ar mai fi citit el acel mic citat din Schopenhauer?! S-ar putea să dea peste o maximă absolută care să-l facă să gândească, pentru prima dată, și apoi, Doamne ajută!, poate de data asta nu se va mai opri. Există șansa… Și, oricât de neplăcut ar fi, 10% din populație are IQ-ul sub 85, adică sunt idioți, sunt imbecili. E adevărat, pe facebook parcă îi găsești într-o proporție mult mai mare, deocamdată.

Facebook-ul și numai el umple SPAȚII VIDE, în care nu ai putea nici să gândești, nici să faci altceva. Când colega de birou vă ispitește în pauza de masă cu faptele sale de peste weekend terifiant de banale, pe ea doar aprobați-o, dar intrați degrabă pe facebook și dați like la un cățeluș sau o pisicuță care se zbenguiește în orice fel. O mică clipă de plăcere într-o maree de platitudini.

Când ești într-o ședință în care cineva vorbește despre un ceva care nu te poate interesa cu nimic nicicând …Aleargă degrabă pe facebook, stai acolo, ascunde-te bine! S-ar putea să ai astfel o mică șansă la viață în clipe pe care, la o adică, le declarai altfel răpite atât de nedrept!

Când șeful se înfoiază împroșcând bazaconii prin birou într-un efort psihologic, sau psihiatric!, de a-și și a-ți reaminti că e big boss, dacă ai posibilitatea, aruncă un ochi imediat pe facebook! Și poate vei avea norocul de coincidență să vezi un bou, un gânsac, un elefant, un mamut, un măgar, orice ți-ar putea provoca un mic zâmbet al creierului, care altfel s-ar crispa.

În ordinea asta de idei, aplicația „diavolească” e mai degrabă un indicator, un barometru al balastului inutil pe care îl aveai în viața ta. Și, la drept vorbind, recunoașteți: înainte nu desfășurați în continuu activități intelectuale extrem de complexe care vă fortificau neuronii până la… implozie.

Și sub raportul ADICȚIILOR, zonă în care i se impută din greu, online-ul nu vine decât cu același darwinism social cu care înaintea sa alcoolul, fumatul, mâncatul, drogurile și alte patimi, devenite nestăvilite, au făcut ravagii. Îi ia la sine pe cei vulnerabili, predispuși sau deja pierduți. De fapt, nu a făcut decât să-i mute pe telespectatorii înrăiți de pe canapea, din fața televizoarelor, în pat, cu laptopul în brațe.

Iar, la drept vorbind, când președintele (încă) celei mai mari puteri a lumii, SUA, își duce cea mai importantă și de impact parte a comunicării pe rețele sociale, parcă nici nu-i la îndemâna orișicui să judece, să dea verdicte asupra acestei dezvoltări în comunicare. Ca și în toate cazurile unor asemenea fenomene sociale de mare impact va judeca cel mai bine istoria, în cazul acesta dacă vom învăța cu adevărat să comunicăm sau ne vom căsăpi, „ca chiorii”, cum se spune în popor, în ciuda deschiselor și amplelor mijloace pentru a interacționa amiabil.

Între timp, intră pe facebook și alte rețele și updatează-te în continuu odată cu ele, EVOLUEAZĂ și în acest domeniu tot mai vast al comunicării. În curând, precum acum nu poți, pur și simplu, fără mobil, va trebui să discuți cu holograme sau să butonezi prin aer printre senzori. Și dacă vei fi nevoit să o faci, dar între timp ai pierdut legătura cu evoluția, te vei comporta ca un bătrânel stângaci în fața unui iPhone. Dar atunci nu va mai fi scuzabil, pentru că nu ești, nu?, nu vei fi niciodată bătrân în spirit.

Se spune că la sosirea corăbiilor lui Columb în Americi băștinașii, americanii originali, de pe maluri, nu le-au sesizat apropierea pentru că nu aveau ideea, conceptul de corabie. Drept urmare, nu le-au putut vedea, pentru ei nu existau… Nu făcuseră până atunci nici măcar o plută cu catarg, ca să poată asocia corăbiile cu ceva perceptibil. Poate facebook-ul e doar pluta cu catarg pentru ce va urma. Trebuie să practicăm vâslitul ăsta pentru a putea vedea ce vine…

Așa că fă sport, mănâncă, citește, holbează-te la televizor, citește iar, fă ce făceai, și intră și pe facebook! Acum o sută de ani oamenii nici nu visau să aibă o asemenea jucărie. Stăteau și se uitau unii la alții și își torceau baliverne cotidiene, despre cât e prețul la un nu-contează-ce și care și ce a mai zis și, ca fapt extraordinar, că vaca lui Culai a fătat o vițică cu două capete și șase picioare. Era tot semn de sfârșitul lumii și ăsta…

Și nu te mai smiorcăi! Facebook-ul nu ți-a răpit perfind nimic din ceea ce aveai și stăpâneai tiranic. Nu ți-a luat nimic, nimic important, nimic din ceea ce nu aveai de risipit oricum aiurea. N-am văzut olimpic care să fi ratat următorul an de studiu din like și share! Nici atlet performant care să se fi împuturoșit lungindu-se pe virtual. Nici patron care să fi falimentat pentru că a accesat prea mult altceva decât fonduri și proiecte. Și nici politician bun care să se fi compromis din postări și reacții …De fapt, de ăștia nu am văzut deloc! Nici pe facebook. Și eu stau mult pe facebook…

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.