Rămas infirm, a refuzat pensia „specială” de invalid de război motivând că statul a ieșit slăbit din război

O lecție uriașă pentru prezent desprinsă din trecut:

Acest învăţător gorjean, Emilian I. Bâldea, grav rănit în Războiul de Reîntregire, rămas infirm, a refuzat pensia de invalid de război motivând că statul a ieșit slăbit din război, iar el are pamânt și pădure care să-i asigure existența.
Cum însă regimul comunist i-a reprimat pe făptuitorii României Mari, eroul Emilian I Bâldea intră şi el în atenția organelor statului, acuzat de convingerile sale politice și antisovietice. Avertizat de iminenta sa arestare, în noaptea de 25-26 mai 1947 își scrie Testamentul de o excepțională valoare morală care ar trebui să ne fie îndreptar nouă şi generaţiilor viitoare:

„M’am gândit la acest lucru în urmă pregătirilor ce simt că se fac că să fiu arestat din cauza credințelor și simțămintelor mele românesti, de către oameni care afișează pe la toate raspântiile că reprezintă democrația nouă.

Bănuind că din cauza suferințelor ce port în corpul meu de pe urma războiului din 1916-1918, n’aș putea să suport regimul la care aș fi supus acolo unde aș fi dus și din această cauza firul vieții mele s’ar întrerupe, m’am hotarât să las pe această cale câteva recomandări și dispoziţiuni soției mele și copiilor mei.

În primul rând le reamintesc să nu uite că sunt români și această recomandaţiune să treacă mai departe din tată în fiu atâta timp cât va dura neamul meu. Să nu uite că cinstea și omenia sunt podoabe cu care s’au mândrit înaintasii mei și la fel să ramâna și celor care vor veni după mine. Să fie iubitori ai bisericii și gliei strămoșești. Să fie întotdeauna îmbrăcaţi în haina modestiei. Să lucreze în viața lor mai mult pentru binele public decât pentru al lor personal. Să fie oameni ai datoriei în orice direcție ar activa în viața lor pe care o doresc plină de fapte bune. Să nu considere puținul ce le ramâne de pe urma mea ca o încurajare la trândavie ci să fie sîrguinciosi și chibzuiți… Tuturor, o caldă îmbrăţişare de soț și părinte în clipa când voi fi despărțit de viață iar țării mele pe care am iubit-o și pentru care m-am jertfit îi urez viitor de aur”.

A fost arestat și în față completului de judecată își reafirmă convingerile antisovietice declarând că „Dacă poporul rus vrea să aibă recunoștința poporului român să ne dea Basarabia înapoi”.
După proces a fost condamnat și încarcerat la închisoarea Văcărești, unde a avut șansa să reziste perioadei de detenție. După eliberare se întoarce în sat și se implică activ în viață comunității pâna în ziua de 23 martie 1970 când a încetat din viață.

Fragment din cartea «Târgu Jiu odinioară – Crâmpeie de istorie şi parfum de epocă», de Ion Ţîrlea

Loading...
loading...

11 COMENTARII

  1. Daa…Ce poți zice!!!Acum astia…Mai as fac buzunare …ca nu au hainele destule ….plesnesc de sănătate dar tot vor…Cat mai mult. .Dacă se poate!!!

  2. pe motiv ca el avea pamant si padure iar statul i-ar fi oferit 300 lei in banii de astazi. pai merita sa te duci pe front sa-ti apari tara? mai bine fac un partid gen “plus”

Lasă un răspuns la George Zamfirescu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.