Au mai instituit o porcărie: Ziua Prefectului

La Palatul „Admirativ” (Administrativ, oficial) din Vaslui s-au adunat pe 2 aprilie 2019 protipendada pesedistă din județ și funcționărimea „nobilă” cu salarii de economie de consum, care fac ca Guvernul întregii clientele, și nu al României, să se împrumute lunar cu câte un miliard de euro, ca să susțină, nu economia, că asta nu mai este românească, ci salariile, pentru că astea parțial și preferențial sunt. L-au sărbătorit pe 2 aprilie, de după Ziua Păcălelii, pentru că ziua de 2 aprilie rămăsese numa’ a „autiștilor internaționali”, ori prefecții au vrut și ei. Adică, au vrut ziua lor, nu să fie autiști, deși…

De anul trecut, această zi este „Ziua Prefectului”. De ce? Pentru că trebuiau să aibă și prefecții o zi a lor, că și ei sunt oameni. Iar dacă ceilalți oameni, câți or ști sau or afla, sărbătoresc Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, „admirativii”, adică administrativii români, sărbătoresc conștientizarea (măcar dacă reușesc!) autismului propriu, pentru că tot o formă de rupere a contactului cu realitatea exterioară și trăire excesivă în sine este ce se întâmplă și cu bugetofagii noștri în vremurile de strașnică isprăvnicie a lu’ tanti Veorica, guvernanta neamului.

S-a aniversat, sărbătorit, celebrat, numai comemorat nu, Doamne apără și păzește!, nimic altceva decât „rolul și meritele instituției Prefectului la dezvoltarea țării noastre din punct de vedere economic, social și cultural”, cum sună proiectul de lege aprobat anul trecut de pesediști și propus de nouă parlamentari, dintre care șapte foști prefecți nostalgici. Oare ce rol la dezvoltarea culturii o avea Eduard Popica, actualul prefect, pe când culturismul, în ciuda asemănării lexicale, refuză cu obstinație să se înscrie ca curent cultural?! Dar Andrei Puică, înaintea sa, cum o fi îmbrâncit cultura înainte pe scări?! Iaca-s două întrebări! Mai sunt și altele. Oare de ce tot ce zboară și/sau se mănâncă trebuie să aibă în ultima vreme câte o zi a lor?! Asta e cea mai cuprinzătoare. Pentru că nu mai există ziulică lăsată de la Doamne-Doamne și Măiculița Domnului să fie luată de câte unii ca să o posedeze, să fie a lor. În ordinea asta de idei, eu sperez foarte mult, cu osebire, ca foarte curând, de 8 aprilie, Ziua Mondială a Romilor, toate celelalte zile naționale să dispară spontan și să se aplice doar Constituția și Codul Penal, nicio altă legislație…

Între timp, pe 2 aprilie 2019, actualul și foștii prefecți s-au adunat în sala lui Ștefan cel Mare de la Palat ca să feliciteze și admireze reciproc că fiind ceea ce au fost, că au existat ca prefecții și au făcut câte un ceva sau mai multe sau mai mari. Toți apolitici pe funcție, toți membri de partid înainte și după… Ipocrizie înaltă, de „înalt funcționar public”!

Laurențiu Chiriac, muzeograf, a prezentat rolul și importanța prefecturii „din cele mai vechi timpuri”, adică de pe vremea Imperiului Roman, fără să facă totuși precizarea că prefect nu este totuși cea mai veche meserie din lume. Curvele le-au luat-o înainte de la bun început. N-ai ce face! …De data asta însă, la ședința noastră, Dumitru Buzatu, liderul PSD Vaslui și președintele Consiliului Județean, a vorbit abia mai apoi, spunând că s-a întâlnit „tangențial” în activitatea sa, „antică” și de demult și ea de acum, cu „prefectul”, în calitate oficială, și a avut „o colaborare bună”. „Funcțiile sunt trecătoare, dar oamenii rămân”, a cugetat cel care pentru mulți prefecți „apolitici”, cum spune „vrăjeala” legală, a fost „nea Mitică”, fără să devoaleze esențialul: unde se găsesc atâtea miliarde de oameni câți au locuit pe planetă și au avut funcții? Mai apoi a spus doar ceva că „pipăie, în mod afectiv, natura evenimentului de astăzi”. Ceea ce nu a îngrijorat pe nimeni, cu toate că evenimentul are doar doi ani…

Cam atât ar fi de spus despre „natura evenimentului” de pe 2 aprilie 2019 de la Palatul „Admirativ” din Vaslui, cu excepția faptului că pe urmă actualul și foștii prefecți s-au felicitat și admirat reciproc pentru ceea ce au fost, și pe urmă iar, și iar. Până când s-au despărțit.

Rămâne ca mâine întreaga presă locală să redea evenimentul, să-i felicite și admire pe actualul și foștii prefecții pentru că este și au fost ce au fost și au contribuit la „propășirea spirituală și materială” a poporului. Pentru că în România să-ți respecți jurământul și să-ți faci datoria… trebuie să fie, într-adevăr, cu mare sărbătoare.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.