„Deștepții” de doi lei de azi și „proștii” dintotdeauna

Între timp, România s-a despărțit în două: în așa ziși „deștepți” și așa ziși „proști”. Primii au drepturi maxime, cum ar fi la Europa cea prosperă acasă la ei în sufragerie, ceilalți au dreptul doar să tacă și să se facă nevăzuți și neștiuți. Unii știu ce votează, ceilalți nu. De ceilalți, de proștii deștepților, nu mai este nevoie. Erau necesari pe când trebuiau să muncească pământul și să-i hrănească astfel pe deștepți, dar astăzi pământul nu mai există, este al străinilor sau al câtorva deștepți, iar deștepții se hrănesc doar ambalat de la supermarket. Era nevoie când trebuiau să lucreze în fabrici și uzine românești, dar acum nu mai există, iar deștepții își achiziționează „țoale” și celelalte instrumente ale confortului din preamărețul Occident. Așadar, democrația capitalistă a deștepților, sau mai degrabă capitalismul ambalat democratic, nu mai are nevoie de proști, ar fi bine să piară sau măcar să dispară.

Primele semne ale acestui ideal al renunțării darwinisto-capitalisto-democratice au fost date înainte de ultimele convocări electorale, când un CTP a venit cu gândul unui vot cenzitar intelectual: doar cei cu bacalaureat ar trebuie să fie lăsați să voteze.

Apoi referendumul pentru familie i-a convins și mai mult pe deștepți că proștii trebuiesc exterminați din spațiul public, regulile democrației rescrise cumva, astfel încât proștii să nu mai conteze, iar ei, care „știu mai bine”, să instituie promițătoarea „societate universală a deștepților”. Proștii au fost văzuți atunci cel mai clar ca singurele frâne în calea iluzoriului progres pe care deștepții sunt obligați de istorie să-l aducă în această țară.

De atunci ruptura a căpătat proporțiile unei prăpastii între așa zișii deștepți, cei care știu mai bine, și așa zișii proști, cei care nu știu nimic. Realitatea socială a proștilor a început să fie tot mai aspru descrisă și reamintită: sunt asistații, cei care nu știu pe ce lume trăiesc și ce caută la mitingurile politice la care sunt aduși, sunt leneși, sunt bețivi, nu știu de ce și pentru cine votează, sunt cumpărați la urne cu o căldare și bani.

Și, într-adevăr, proștii deștepților sunt tarați: de neșansă, de locul în care s-au născut, de lipsa accesului la educație, de dascăli slabi pregătiți și dezinteresați, de părinți limitați în așteptări, pretenții și posibilitățile oferite copiilor. Dar îi cunoaștem prea bine, i-am avut dintotdeauna, iar în această țară i-am suportat bine, atât timp cât ne-au fost utili. Ne aduceau laptele și ouăle proaspete în piețe, spre exemplu, și îi complimentam chiar condescendenți pentru „exotismul” lor și „primitivismul” lor, uitând că noi l-am părăsit fortuit doar în urma unei urbanizări „forțate”.

Până acum inteligența deștepților se măsura în compasiunea arătată față de condițiile obiective și subiective ale existenței proștilor. Și, să nu aveam nicio îndoială, a rămas așa: oamenii cu adevărat deștepți nu au fost la Iași pentru a împiedica o manifestare electorală, la care orice partid și grup politic, oricum ar fi constituit, are tot dreptul. La Iași au fost tot proștii, ceilalți proști, adevărații proștii, pentru a căror stupiditate nu există decât condiții subiective, însă.

Dar ce s-a întâmplat de atunci, pentru ca această societate tot mai vie și cuprinzătoare a deștepților să nu-i mai poată accepta în spațiul lor și numai al lor, pe care îl vor numi totuși (din prostie!) „democratic”, pe proștii cei deveniți inutili? Nu, nu este că utilitarismul capitalismului a luat-o înaintea valorilor democrației, ci doar că avem de-a face cu unul dintre momentele în care putem vedea cel mai limpede cum capitalismul este cel care face cărțile „jocului democratic”. Proștii inutili stau astăzi democratic în calea dezvoltării capitalismului, și trebuie să dispară, cu tot cu pretinsele valori ale democrației, cum ar fi votul universal. Chiar de-ar fi să piară lumea, așa cum o știam! Deloc întâmplător, în aceeași vreme, voci ale capitalismului sălbatic dictează: dacă poporul, care dă și majorități electorale, nu mai vrea să lucreze (pentru salarii care nu îi vor aduce nicio îmbunătățire a vieții), atunci acel popor poate să dispară din economie. Vom aduce 500.000 de pakistanezi. Ce noțiune rămâne în picioare aici? Nici „democrația”, nici „poporul”. Doar „capitalismul”. De care deștepții consumiști, tot mai bine hrăniți, îmbrăcați și fezandați, precum porcii industrializați de abator în galantare, s-au îndrăgostit iremediabil până la a-și pierde orice uz al rațiunii și ultimele repere morale.

Prostia și barbarismul lor, bine ascunse sub masca civilizației rudimentare

Astfel, „Muie PSD!” a devenit, dintr-o obscenitate, neverosimil de rostit în fața copiilor, idealul intelectual major al superiorității unei clase întregi a deșteptăciunilor de mall și cafenea. Aceștia sunt ceilalți proști, cei cu aspect occidental, în traninguri, chejual sau costume, adevărații proștii, cei pentru care prostia bine ascunsă și filtrată civilizațional nu are condiții de apariție și perpetuare decât subiective. Cei care puteau fi deștepți, și să aibă acceptare pentru condițiile sociale sau intelectuale ale altora, dar au ales să fie proști, asta chiar public, pentru că atât au putut.

Prostia lor nu e numai acceptată, dar e cultivată într-o societate construită tot mai mult pe măsura lor, din care înțeleg doar ce pot, ce vor și ce le e convenabil. Sunt „mințile odihnite” care tresaltă la prima idee. Pentru ei e simplu: occidental – bun, român – rău; țară ca afară – bun, țară ca România – rău; urban – bun, rural – rău; nou – bun, vechi – rău; munca la birou sau laptop – bun, munca fizică – rău. Cea mai largă viziune: bine e bun, răul e rău. Iar ca principiul universal absolut, modern și cosmopolit sunt că ar fi bine să fie bine.

Spre cea mai mare și importantă deosebire față de proștii pe care îi blamează, proștii adevărați, fără circumstanțe atenuante, cocalarii maneliști urbani și adolescenții ”grozavi” cu pantalonii pe vine sunt inteligenți în prima propoziție despre orice subiect, politic sau altceva, pe care au prins-o de pe la televizor sau de la alții, iar apoi proști cât încape. Numai că, în cazul lor, nu se consideră prostie fadă, ci că sunt încurcați în complexitatea vieții lor. Într-un mod cât se poate de nedrept, de abia pentru prostia lor funcționează circumstanțele atenuante. Și astfel reușesc să se învârtă prea bine într-o lume devenită a lor, a aparențelor și mimetismului generalizat, formală și superficială, care nu mai are nici timp și nici posibilități să evolueze decât dacă „faci” ca alții. Și astfel proștii adevărați nu au de ce să se preocupe de ceea ce știu, mai mult decât cum își așează părul, unde își pun belciugul pe chip sau unde să-și rupă pantalonii. Totul trebuie să fie altfel, dar la fel, totul e de împrumut și imitație occidentală, iar aceste maimuțe penibile ce reușesc să imite cel mai bine în final e tocmai prostia, dar cea occidentală, adică a unei întregi civilizații care se duce de râpă cu bucurie nedisimulată.

Prostia și barbarismul lor, bine ascunse sub masca civilizației rudimentare, a automatismelor comportamentale, se dezvăluie în astfel de momente, precum a fost la Iași, când batjocoresc bătrâni sau nevoiași cu ai lor doi lei din buzunar. Deștepții de doi lei, autopropulsați în vârful unei societăți căreia cel mai mult îi lipsește tocmai o reală ierahie, umilesc talpa țării pentru că ar primi doi lei de la unii politicieni, și nu promisiuni de doi lei, de la ceilalți, precum ei…

Iar în final apare inevitabil întrebarea: care prostie e mai vinovată? Care dintre proști sunt mai condamnabili? Cei care nu au putut să devină altfel decât proști pentru unii sau cei care nu reușesc decât să fie proști pentru oricine are bun simț și o minimă inteligență?

Iar ca și societate ne putem întreba: pentru care dintre prostii suntem mai vinovați? Pentru cea de la sate, pentru care nu am făcut nimic să o îndreptăm de zeci și zeci de ani, sau pentru cea pe care o cultivăm la sân făcând din tinerele-i vlăstare exponenți debusolați și debusolanți ai unei așa zise civilizații pe care nu numai că nu o mai putem deja înțelege, dar nici măcar percepe ca atare?

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. Felicitari.De la Basescu,cine nu e cu mine,e comunist,pana la Iohannis,cine nu e cu mine,e pesedist,e doar un pas.

    Alogenii conduc Romania,serviciile,etc,etc.

    Iliescu,presedintele de la Moscova
    Basescu,infractorul deloc intamplator mereu in libertate (Coldea si Kovesi stiu de ce)
    Iohannis,un individ strain de Romania,numit de servicii si diaspora manipulata,ca presedinte de carton

    Prefer prostii,sunt simpli,autentici,toata viata se chinuie, sufera si spera ca cineva ii aude.
    In simplitatea lor,nu tin discursuri ,nu tin predici,nu sunt ipocriti,nu au toate rudele lucrand in servicii sau in fosta securitate,nu coboara din BMW.

    Daca Romania va merge mai departe,nu va merge datorita elitelor ipocrite,imbuibate cu sinecuri si ONG-uri,care sug mereu la cea mai productiva vaca si pentru care Romania mereu le pute,chiar si din Mercedes.

    Romania va merge mai departe datorita oamenilor simpli,care nu castiga mii sau zeci de mii de eur pe luna,care nu fac afaceri cu statul,care nu sunt procurori dementi,care nu defileaza pe la tv vorbind despre saracie iar seara se refugiaza in vila de sute de mii de eur (Da,Rares Bogdan,stim ca toata viata te-ai straduit sa fii parvenitul perfect),etc etc.

    Prostii vor duce Romania mai departe.
    Peste 100 de ani nimeni nu-si va aduce aminte de Basescu,Kovesi,Adrian Nastase,Dragnea,Iohannis,Rares Bogdan,Florin Coldea,George Maior,Gabriel Liiceanu,Ardei Plesu,etc,etc.

    Prostii vor salva Romania,nu elitele alogene,materialiste,ipocrite,ong-iste,securiste,cu toate neamurile prin fosta securitate si servicii.

    Romania nu a fost ridicata de elite ci de oamenii simpli.

  2. Un articol foarte bine scris dar care cade prea mult in subiectivitate si care accentueaza, de fapt, o tanjire dupa un sistem de mult cazut: prea iubitul sistem socialist.
    Desi o incercare apreciata de a arata defectele desteptelor “maimutelor penibile”, uitam, de fapt, ca statul si societatea, modelata de politica, este principala sursa a educatiei “maimutelor”, adica a scolarilor, liceenilor, si, mai important, a adultilor care se citesc stiri si asculta emisiuni (politice si nu numai), dupa imaginea clasei politice din romania. O televiziune si un medium educational si cultural propice sunt in stransa legatura cu aparatul de stat care, prin reprezentantii fosti si prezenti ai partidului in moarte clinica, nu ar trebui sa promoveze minciuna, furtul, luxul, inselaciunea, parsivitatea si multe alte “principii” ale bunilor nostri politicieni care se ascund dupa o idelologie si putere exercitata gresit si neainteleasa de marii oameni politici care nici nu pot patrunde cuvintele si ideile aflate in spatele ideologiei lui Karl Marx- socialismul.
    Ceea ce este prezentat in mod eronat este interpretarea “maimutelor” in relatie cu “prostii” mentionati primii. Majoritatea “maimutelor” critica, de fapt, modul in care sistemul dispretuieste instiga orice inafara de intoarcerea la origini- la agricultura, valori si cultura romaneasca etc. Este un sentiment de frustrare colectiva odata ce ajungi sa intelegi ca fiecare stat european (si nu numai) functioneaza defectuos dar, in acelasi timp, nu o face cu o o mandrie exaltata cu care o realizeaza iubitii nostri politicieni romani, care prin modul lor de guvernare instiga ura si prostime generala. Ba mai mult, este o reactie catre traiul josnic care este dispus romanilor- incepand de la produsele sub calitatea acceptabila din supermarket si pana la prezentarea idelor superficiale promovate de “socialistii” lipsiti de cultura si imbatati de puterea banului.
    In secolul 21, anul 2019, “maimutele” nu au manifestat ura pentru muncitorii pamantului romanesc care nutreau iubirea romaneasca adevarata, bunul simt, umilinta, simplitatea, ci pentru adevaratii inculti si deplasati care inca se lasa manipulati de 50 lei (aproximativul a 10 Euro- bani oferiti la oferta de duminica in tarile vestice) cu care abia de isi pot cumpara un kg de cirese in Romania, inflatie generata de cresterea artifciala generata de cererea unor salarii si pesnsii artificiale si APROBATA de niste politicieni intelectuali cu studii abia terminate, diplome, teze plagiate si cumparate. In alte cuvinte, frustrarea romanilor se manifesta din cauza ca niste oameni someri, hoti si fara nicio motivatie de avansare in cariera, in societate si asa mai departe, sunt sustinuti prin transport gratuit, ajutoare sociale (bani), mancare si drepturi necastigate de politicienii “culti”, “onesti” si cu “intentii pure”. Dar, MAI ALES, ironia este cea care pune capac “maimutelor” tradatoare si ignorante: faptul ca acesti oameni sunt sustinuti indirect de niste salariati (atat in tara cat si in afara) care platesc taxe si suporta atat socialistii care isi permit vacante in Caraibe, cat si bautura “proletarului” care isi inneaca amarul si tristetea salariilor/ pensiilor mici in alcoolul ce si-l permit din “ajutorul social” asigurat de “maimutele” care muncesc si vor schimbare.
    Mesajul acestui articol este prea extremist, iar eu cred, mai cu seama, intr-o o cale de mijloc: in schimbare. Mersul inapoi si preaslavirea sistemului de mult apus nu este buna, dar nici imbratisarea capitalismului exaltat si preaslavit, sugerat de Bourdieu si multi alti filosofi si oameni culti ai post-modernismului. “Maimutele” furioase isi manifesta frustrarea si dezamagirea pe care o simt atunci cand plebea tarii (atat betivi, someri, cat si politicieni snobi si parsivi) le fura (la propriu si figurat) un posibil viitor mai bun.
    Nu exista inca persoana care sa ghiceasca viitorul Romaniei. Nu. Nici Arsenie Boca, nici baba Vanga si nici Papa nu poate decide asemenea lucruri (si nu, nu sunt un om pesimist sau ateu). De aceea, lasati “maimutele” sa se increada pe un drum ne-mai-calcat de infractori si de politicieni corupti si nesimtiti ce se ascund dupa promisiuni si ideologii prezentate gresit (socialisti iubitori de neam). Lasati-i sa voteze cu cine vor, dar nu cu cei care s-au dovedit nevrednici prin furt si inselaciune si doresc sa cumpere romanii cu 50 lei, o punga de zahar alb si faina 000.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.