„Europeniștii doresc să transforme Uniunea într-un subiect şi mai progresist, mai reglementat, mai birocratic, mai antidemocratic”

Vaclav Klaus a criticat Uniunea Europeană de când a devenit prim-ministru al Cehiei, 1992, dar și mai virulent ca preşedinte al Republicii Cehe (2003-2013). Din această calitate a atacat direct sistemul de putere de la vârful Uniunii Europene chiar într-o ședință a Parlamentului European, din 19 februarie 2009:

„Actualul sistem de luare a deciziilor din Uniunea Europeană este diferit de cel din democrațiile parlamentare clasice, testate de istorie. Într-un sistem parlamentar obișnuit, o parte din parlamentari susțin guvernul și o parte opoziția. În Parlamentul European acest aranjament lipsește. Aici este promovată o singură variantă, și cei care îndrăznesc să se gândească la o altă opțiune sunt etichetați drept dușmani ai integrării europene…

Există, de asemenea, o mare distanță (nu numai în sens geografic) între cetățeni și reprezentanții Uniunii, care este mult mai mare decât este cazul în interiorul țărilor membre. Această distanță este deseori descrisă ca deficit democratic, pierderea responsabilității democratice (…)

Mă tem că încercările de a accelera și de a aprofunda integrarea și de a lua decizii privind viața cetățenilor țărilor membre la nivelul european pot avea efecte care vor pune în pericol toate lucrurile benefice realizate în Europa în ultima jumătate de secol”.

De atunci nu și-a revizuit opiniile, ci dimpotrivă. Împreună cu economistul Jiri Weigl, fostul președinte ceh a publicat o carte, «Europa all-inclusive. Cum să înțelegem imigrația»:

„Multiculturalismul și teoriile contemporane despre drepturile omului promovează ideea că imigrația este un drept fundamental al ființei umane și că acest drept aduce drepturi ulterioare, inclusiv acordarea de ajutoare sociale pentru migranți.(…)

Există numeroase argumente care sugerează că această criză a imigrației contemporane este legată de caracterul post-democratic al UE, că este un produs secundar al crizei europene deja existente, a erorilor sistemice și a concepțiilor greșite ale politicilor europene, a defectelor aranjamentelor instituționale ale UE și a confuziilor și prejudecăților ideologice ale elitelor politice multiculturale europene”.

Acum susţine că, pentru a salva Europa, ca entitate, este necesar să se desfiinţeze Uniunea Europeană ca superstructură şi să se treacă la o cooperare liberă între actualele ţări membre, păstrând libertatea de mişcare, fără a fi eliminate frontierele.

El consideră că cele mai mari provocări pe care Europa trebuie să le înfrunte sunt „ipocrizia, pseudo-umanismul și alte concepte dubioase”.

„Europa este slăbită de utopia de stânga a încercării de a transforma un continent, care odată era mândru de trecutul său, într-un stat solidar ineficient, care-și transformă locuitorii din cetățeni în clienți dependenți”

Fostul președinte ceh și-a expus ideile într-un discurs ținut la Budapesta în care le-a reproșat și i-a acuzat direct pe birocrații de la Bruxelles de atacuri constante la suveranitatea națională a țării sale:

„Dezacordul meu cu aranjamentele UE se bazează pe efectelor negative ale ambițiilor de centralizare economică și de unificare excesivă a continentului european. De asemenea, se bazează pe încercarea de a subestima consecințele negative ale suprimării nedemocratice a statelor-națiune în favoarea unei guvernări paneuropene”.

„Sunt în favoarea unei deschideri a societății europene. Acest obiectiv a fost atins în prima fază a procesului de integrare europeană (în epoca CEE și CE). Sunt însă extrem de critic față de centralizarea birocratică crescută, de reglementările în continuă creștere care pun obstacole activității umane și de lipsa frustrantă de democrație care este legată de a doua fază a procesului de integrare europeană (epoca UE)”.

„Vreau să trăiesc într-o Europă cu mai puțină putere pentru Uniunea Europeană și cu mai multă pentru statele-națiuni. Ideologia actuală a UE subminează în mod sistematic instituțiile tradiționale ale societății europene: statul-națiune, familia, omul”

Iată ce spunea într-un interviu pentru publicația italiană «Il Giornale»:

Domnule preşedinte Klaus, după dihotomia dreapta/stânga, următoarele alegeri europene vor fi cele ale poporului împotriva elitelor?
Deşi diviziunea fundamentală a politicii de azi are o dimensiune verticală, nu cred că noţiuni precum „dreaptaşi „stângasunt depăşite. Şi nu vor fi nici în viitor. Se schimbă doar forma.

În ce fel?
Elitele despre care vorbim, de exemplu, nu sunt informe. Dimpotrivă, ele sunt efectiv forţe de stânga, chiar dacă pretind că nu ştiu.

Şi vor dispărea în secretul urmei…
Nu cred. Mă aştept ca forţele eurosceptice să obţină rezultate mai bune decât în trecut, însă partidele pro-UE vor rămâne majoritare.

Aşadar, nu va exista nicio Europă a Naţiunilor?
Nu. Nu vor exista schimbări atât de profunde. Nici chiar formarea unei potenţiale noi constelaţii împotriva UE, în cadrul Parlamentului European, nu va fi suficientă. Avem nevoie de modificări profunde în mentalitatea cetăţenilor.

Care ar fi reţeta dumneavoastră pentru a transforma Europa?
Problemele Uniunii au multe dimensiuni. La nivel legislativ, ar fi necesar să ne întoarcem la o abordare pre-Maastricht (şi, bineînţeles, să ne luăm la revedere de la Tratatul de la Lisabona). În plus, cei doi piloni principali ai „unificării” din epoca recentă – Convenţia Schengen şi moneda euro – ar necesita să fie revizuiţi. În cele din urmă, ar fi necesar să combatem migraţiile în masă şi să restabilim puterea de luare a deciziilor în statele naţionale.

Cu alte cuvinte, să o luăm de la început…
E destul să citim manuscrisul lui Emmanuel Macron pentru a realiza că Europa, aşa cum e acum, nu are niciun motiv să existe. Nu numai că este greşită, dar e extrem de periculoasă. În esenţă, europeniștii doresc să transforme Uniunea într-un subiect şi mai progresist, mai reglementat, mai birocratic, mai antidemocratic. Ţări precum Italia – la fel ca şi Republica Cehă – ar fi necesar să lupte împreună pentru a schimba actualul model de integrare europeană. Dacă efortul nostru comun ar eşua, atunci abandonarea UE ar deveni o opţiune. Pentru a înţelege acest aspect, e destul să privim cele două decenii de stagnare şi performanţele economice slabe suferite de ţara dumneavoastră după adoptarea monedei euro.

Sunteţi considerat tatăl suveranismului în Europa. Pentru a defini teoriile dumneavoastră politice a fost creat şi un termen: klauzismul. Ce lider european reprezintă cel mai bine această doctrină?
Mă flatează faptul că sunt considerat părintele „klauzismului. De fapt, în urmă cu 28 de ani, atunci când am fondat Partidul Civic Democrat, eram, pur şi simplu, un conservator, din punct de vedere politico-cultural, şi un liberal, în economie. În realitate, ideologia mea, care place atât de mult bazelor militante, nu are mulţi susţinători în rândul politicienilor. Să spunem că, deşi nu este un „klauzist, dialoghez adesea cu domnul Orban. Avem puncte de vedere în comun.

În legătură cu Grupul de la Vişegrad. Forţele de stânga de pe continent consideră că acel bloc este unul dintre principalele probleme ale Uniunii Europene. În special în ceea ce priveşte poziţiile referitoare la imigraţie şi redistribuţia imigranţilor, ce părere aveţi?
– Redistribuirea migranţilor este o idee progresistă inacceptabilă, care vizează restructurarea etnică a continentului nostru şi erodarea treptată a identităţilor naţionale. În loc să protejeze graniţele UE, elitele europene propun acest proiect de inginerie socială care ameninţă istoria, cultura şi tradiţia fiecărui stat. Ţările din Grupul de la Vişegrad se confruntă îndeaproape cu astfel de ideologii şi sunt reticente să repete din nou experienţe similare.

Din Statele Unite până în Ungaria sau în Australia, măsurile de supraveghere şi protecţie a frontierelor sunt în creştere la nivel mondial. Este aceasta direcţia corectă de urmat pentru a pune capăt crizei migraţiei?
Toate societăţile se bazează pe graniţe, frontiere, porţi, garduri, ziduri. Este imposibil să scăpăm de ele. Am trăit ani de zile de cealaltă parte a Cortinei de Fier şi totuşi nu ne-am gândit niciodată să teoretizăm o reducere totală a graniţelor.

Calea cea mai simplă de a-i opri pe migranţi nu ar fi cea de a susţine mai mult statele africane?
Nu cu ajutoare umanitare, o adevărată risipă de bani care ajung în buzunarele politicienilor şi birocraţilor corupţi. Singura formă de ajutor eficient este comerţul liber cu aceste ţări, fără cote, fără limite, fără bariere democratice şi fără a impune standarde sociale, de mediu şi de altă natură.

Guvernul italian este adesea acuzat că face cu ochiul Rusiei. Dumneavoastră, care aţi trăit ca protagonist primele faze post-sovietice, reuşiţi să o consideraţi un interlocutor?
Am suferit timp de mai multe decenii dominaţia imperială sovietică. Acesta este probabil şi motivul pentru care suntem hipersensibili faţă de Rusia. Cu toate acestea, suntem conştienţi de schimbările importante care au avut loc de la căderea comunismului. Ar fi necesar să le recunoaştem şi să le respectăm. Ele nu sunt suficiente, dar nici neglijabile. Sunt convins că este logic să acceptăm Rusia ca o ţară cu propriile ambiţii şi interese. Foarte probabil, Italia face aceasta mai bine decât alte ţări europene.

Şi cum rămâne cu alte superputeri? Consideraţi China şi India ca fiind oportunităţi sau potenţiale ameninţări?
China, India, Rusia şi toate celelalte ţări din BRICS ar fi necesar să fie parteneri normali. Ceea ce aş vrea să resping puternic este idee de a ajunge să conducem un nou Război Rece. Noi ştim ce înseamnă, am fost victimele acestuia.

Există un pericol de islamizare a Europei?
Islamul este o religie care este normal să fie respectată, islamismul este o ameninţare. Este bine să fie limitat şi să nu fie importat – cu atât mai puţin intenţionat – în Europa. În general, consider că multiculturalismul este o ideologie colectivistă de stânga a epocii moderne. Dar, pentru a fi sincer, este nevoie să recunosc că multiculturalismul este o consecinţă a tragicului mod de gândire post-modernă, care include şi universalismul artificial, ce prevede dominarea culturii occidentale.

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. “În Europa crește naționalismul, nu populismul. Naționalismul crește pentru că internaționalismul a eșuat. Uniunea Europeană nu a fost un proiect de succes. A intervenit brutal în treburile țărilor. UE a fost fondată pe principiul că națiunile rămân intacte, nu pe principiul că UE le va spune țărilor ce să facă (…) Astăzi, vedem UE implicând Irlanda în războiul cu Marea Britanie, atacând Italia, atacând Polonia, Ungaria, România. Este o nebunie să crezi că Europa le va spune țărilor ce să facă, țările o vor face, iar apoi oficialii de la Bruxelles vor putea ataca aceste țări Aceasta este cauza creșterii naționalismului. Europa nu a livrat ceea ce se aștepta de la ea să livreze”. Geopoliticianul american George Friedman

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.