„Dacă generații la rând ni s-a spus că ne-am născut să fim țărani supuși pământului, am început să credem”

În cadrul unui episod din serialul «100 de adevăruri istorice», de pe Trinitas TV, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a explicat că românii, mai mult decât alte popoare, se văd cu ochi critici pe ei înșiși, iar acest comportament se accentuează mai ales în prezența, dar și în rapoartarea față de străini. Această atitudine se datorează faptului că de mai multe veacuri românii au fost învățați că menirea lor e doar să-i slujească pe alții.

„Românii se văd în general pe ei critic, hipercritic. Și când se întâlnesc românii între ei, vedeți, vorbesc de rău, primul impuls este să vorbească de rău: nu e bună aia, nu e bine acolo, nu am reușit să facem nimic, n-am făcut drumuri bune, n-am reușit să ne coordonăm, nu facem și nu o să facem. Asta să știți că nu-i numai lucru românesc. Se mai întâlnesc și polonezii și zic la fel. Sârbii pe care noi îi socotim orgolioși, eu îi cunosc mai bine, că am stat între ei, se critică și ei. Dar ceea ce fac românii mai mult decât alții este că se critică până la autoflagelare în prezența străinilor. Ceea ce crează o impresie execrabilă! Adică, popoarele care se autocritică, atunci când vine un străin, își iau măsuri de precauție și încearcă să scoată în lumină și valorile. Românii, în general, în prezența străinilor, se declară chiar mai răi decât sunt.

Poate că aici e și această aplecare a noastră și venirea noastră dintr-o istorie în care am fost slugi, am fost umiliți de-a lungul vremii. Dacă generații la rând ni s-a spus că ne-am născut să fim, nu sclavi, că nu am fost chiar sclavi, dar să fim țărani supuși pământului, am început să credem. În Ardeal cel puțin, numai de o sută de ani suntem învățați că și noi suntem oameni și că nu ne-am născut să fim servitori. Bunica mea îmi spunea că a învățat la școală, fiind născută înainte de Primul Război Mondial, că menirea noastră este să-i slujim pe alții. Ori asta și în vechiul regat a fost valabil, când veneau aici turcii și jefuiau și făceau și luau totul, românii au învățat să fie umili.

Nu știu cum am putea face să încercăm să ne trezim la demnitate. Numai printr-o educație bună, iar o educație bună trebuie să se bazeze pe profesori buni, pe profesori care să fie modele. Și ca să avem profesori care să fie modele, ei trebuie să fie bine instruiți, sănătoși, instruiți și să aibă ei conștiința că apără niște valori. Ori un profesor care e umilit pentru un salariu mic, un profesor căruia i se spune că nu mi este valabilă zicala ‘dacă ai carte, ai parte’, că dacă ai avere ai parte, ș.a.m.d. Toate acestea fac ca învățământul nostru să coboare ștacheta mereu.

Profesorii pe vremea bunicilor și străbunicilor mei erau apostolii neamului, așa erau numiți în Ardeal. Îi învățau pe oameni cum să se poarte, cum să mănânce, cum să vorbească cu alții, cum să fie politicoși. Astăzi vremurile acelea par trecute. Și atunci cred că trebuie să ne redimensionăm.

Să găsim o soluție ca în condițiile asaltului mijloacelor acestora moderne, digitalizării, Facebook-ului, Twiteer-ului, Instagram-ului, a prescurtărilor pe care le fac tinerii acuma de nici nu mai știi dacă este limba română sau nu, când dau mesaje, toate astea nu ar trebui să ne sperie, ar trebui să ne facă să ne adaptăm vremurilor de acum, să ne schimbăm discursul.

Eu nu mă lamentez de faptul că studenții sunt mai slabi decât erau odată, să știți, nu cred că sunt. Acum sunt mai mulți studenți decât erau odinioară și odinioară cei care ajungeau studenți erau selectați și nu erau lăsați să ajungă la universitate decât cei care treceau prin ‘vămile văzduhului’, care dădeau examene foarte grele. Astăzi oricine poate învăța. Vine la facultate. Dacă îl întrebi să spună cinci state europene, cum am văzut acum pe un filmuleț din Canada, poate să spună trei. Exagerez acum. Sau spun, cum mi-a spus mie odată un student, că Bucovina e o marcă de apă minerală, și eu discutam provinciile istorice, știți. Te lovești de asemenea lucruri, care altădată nu se întâmplau. Dar, din punct de vedere al inteligenței și instruirii, părerea mea e că sunt la fel de mulți studenți inteligenți și deștepți cum erau odată, nu s-a prostit tânăra generație. Dar nu mai sunt dascălii de odinioară

Eu cred că oamenii și astăzi au nevoie nu numai de etnicitate și de naționalitate, pentru că trebuie să se identifice cu un grup și mai mic, nu pot de la început să fie pădure, trebuie să fie arbore, înainte de a fi pădure, dar ei sunt dezorientați din pricină că nu mai există modele pe care să le urmeze. Deci, ar trebui să aibă înaintea lor oameni integri, oameni care să nu facă compromisuri. Când în fiecare zi la televiziune văd oameni compromiși, oameni care își vândvorba cea, aproapele lor, cum să aibă ei încredere?! Deci, încrederea se clădește pe optimism și optimismul trebuie să fie realist, pentru că nu poți să faci optimism așa, din nimic. Și toate astea țin de educație. Eu cred că, repet, ar trebui să ne redimensionăm, odată cu educația, și felul de a ne simți ca români, de a ne lăsa deoparte lașitățile, de a lăsa deoparte umilințele și chiar teribilismele. Mulți dintre români ajung la vârsta de 50 de ani și se poartă ca adolescenții. Adică să ne maturizăm și eu cred că maturizarea înseamnă demnitate, iar demnitatea înseamnă a recunoaște și ce ai făcut rău, dar și ce ai făcut bine”

Ioan – Aurel Pop, președintele Academiei Române

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.