«Rugăciune», de Emil Cioran

„Fereşte-mă, Doamne, de ura cea mare, de ura din care izvorăsc lumi. Domoleşte-mi tremurul agresiv al corpului şi descătuşează-mă din încleştarea fălcilor mele.

Fă să dispară acel punct negru ce se aprinde în mine şi se întinde în toate membranele, născând în arderea nesfârşitului negru al urii o flacără ucigătoare.

Scapă-mă de lumile născute din ură, eliberează-mă de nesfârşirea neagră sub care mor cerurile mele.

Deschide o rază în această noapte şi fă să rasară stelele pierdute în ceaţa deasă a sufletului meu.

Arată-mi calea spre mine, deschide-mi poteca în desişul meu.

Scoboară-te cu soarele în mine şi începe lumea mea”

«Cartea Amăgirilor», Emil Cioran, 1936

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.