Ce Parlament European?! Ce Comisie?! Ce spuneți de Rothschild?

Prin alegerea lui David-Maria Sassoli, din Italia, reprezentant al Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților, în fruntea Parlamentului European, dar mai ales prin desemnarea șefei Fondului Mondial Internațional, Christine Lagarde, în funcția de președinte a Băncii Centrale Europene, agenda progresistă pentru Europe este împinsă mult înainte, în ciuda opoziției tot mai conștiente și clare a popoarelor europene manifestată prin votul din mai 2019, când partidele naționaliste au cunoscut un puternic avânt.

Christine Lagarde este opțiunea familiei Rothschild și vine alături de Emmanuel Macron (link), un pion credincios, pentru a ranforsa „calea europeană” a centralizării finanțelor din statele membre. Cei doi sunt legați de familia Rothschild, care controlează nu doar o mare parte din băncile naționale, dar și organizațiile private precum FMI și Banca Mondială. FMI este doar „un instrument al globalizării”, după cum se autocaracterizează. Christine Lagarde a apărut, de altfel, de multe ori alături de Lynn Forester de Rothschild și de baroneasa Philippine De Rothschild la întruniri cu caracter privat, dincolo de activitatea în fruntea instituțiilor bancare. Fosta șefă a FMI a apărut și la întâlnirile anuale ale grupului Bilderberg. Emmanuel Macron a lucrat la Banca Rothschild & Co deținută de familia Rothschild.

Fenomenul este mutarea centrului de putere de la stat către companiile transnaționale și marea finanță. Prin urmare, deloc întâmplător, în fruntea Comisiei Europene a fost aruncat un personaj de paie, Ursula von der Leyen, ministru Apărării din Germania, care a dat dovadă de-a lungul carierei politice că este o persoană incapabilă să ia decizii, mereu amestecată în scandaluri de corupție, presa germană desemnând-o drept cel mai prost ministru german al apărării. Se poate ușor aprecia că von der Leyen va deveni o marionetă în fruntea Comisiei Europene. Mai mult, dacă s-a distins prin ceva, aceste lucruri au fost aspirația către o Europă federală și o armată unică europeană.

Prin urmare, totul în acord cu planul global, care în ultimii ani a dus la apariția în prim-plan a unor instituții economice globalizate. Dezvoltarea Băncii Mondiale, a băncilor de dezvoltare regională, FMI, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și a instituțiilor comerciale multilaterale, marchează o trecere de la dominația statului ca principal actor în afaceri către companiile transnaționale.

Punctul culminant este tocmai aducerea în fruntea Băncii Centrale Europene a unui exponent clar al politicilor anti-statale, Christine Lagarde, și numirea unor personaje slabe și lipsite de anvergură în fruntea Parlamentului și Comisiei Europene, însă personaje a căror viziuni coincid cu planurile marii finanțe și ale marilor corporații pentru Europa. O Uniune Europeană care, astfel, se pregătește de pași decisivi pentru suprimarea suveranităților existente pe teritoriul Europei.

Nimeni nu a întrebat vreodată cetățenii Uniunii dacă doresc sau nu o Europă federală, renunțarea la suveranitatea națională sau ca țările lor, transformate în provincii să fie conduse de la Bruxelles de persoane pe care nu le-a ales nimeni, după reguli pe care nu se știe cine le stabilește.

Cine este Christine Lagarde

La auzul numirii în fruntea BCE, politicienii din Grecia și Portugalia au fost revoltați. Ei și-au amintit felul în care FMI a gestionat criza și a impus austeritatea în aceste țări. Christine Lagarde a spus atunci că grecii „s-au simțit bine, dar acum e vremea retribuției”.
În 2016, fosta șefă a FMI a compărut în fața instanței pentru o plată de 400 de milioane de euro către un amic al fostului președinte Nicolas Sarkozy, anume Bernard Tapie – proprietarul Adidas, ale cărui acțiuni au fost devalorizate fraudulos de Banca Crédit Lyonnais, motiv pentru care acesta amenința cu un proces guvernul. În schimbul banilor, pare-se, Tapie i-a promis sprijin electoral lui Sarkozy. La vremea respectivă, Lagarde ocupa poziția de Ministru al Finanțelor.

Propriu-zis, Lagarde a folosit bani publici pentru a-l plăti pe amicul fostului președinte! Curtea a condamnat-o pe Christine Lagarde pentru „neglijență”, și nu a stabilit nicio sentință, în principal pentru a nu declanșa o altă criză la vîrful FMI, după precedentul scandal cu Dominique Strauss-Kahn, care a demisionat în 2011.

Actuala șefă a BCE s-a remarcat în trecut printr-un pragmatism feroce, care a făcut-o să declare (link) că „bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”, propunând majorarea vârstei de pensionare.