Ce reprezintă naționalismul și patriotismul

Iubiți frați români de pretutindeni, întâlnim atât de mulți români în zilele noastre, care fac în grabă o mare confuzie între patriotism și naționalism.

Haideți să încercăm aici să facem cât de cât lumină și mai multe precizări, pentru a limpezi chestiunea și a delimita cele două noțiuni sau concepte, întrucât vorbim de lucruri foarte importante în realitate (dincolo de prima impresie), care vizează însăși supraviețuirea noastră ca popor, dar și prezentul și viitorul țării noastre…

Mihail Sadoveanu (mare prozator, dar și mare francmason și colaborator al Securității comuniste) spunea așa: ,,Patriotismul nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic”.

În această accepțiune reducționistă însă, nu vedem fraților nicio deosebire între patriotism și naționalism… Drept urmare, spre exemplu, Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu ar putea fi considerați ca patrioți și naționaliști…

Patrioți sunt în mod evident cei doi pomeniți mai sus, dar naționaliști, nu, în sensul adevărat al cuvantului… Naționaliști au fost bunăoară legionarii lui Corneliu Zelea Codreanu și tinerii din Frățiile de Cruce, dintre care foarte mulți au ajuns în pușcăriile regelui Carol al II-lea, ale lui Ion Antonescu, și apoi în cele ale regimului comunist condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej…

Să începem cu patriotismul. Ce este patriotismul în realitate fraților? Reprezintă acel sentiment nobil al iubirii de patrie, iubirii țării noastre, unde ne-am născut și am crescut cei mai mulți dintre noi. Că unii se nasc acum peste hotare este o altă problemă de discutat… Dacă iubești spre exemplu fotbalul, patriot este evident cel care ține cu echipa națională a României, atunci când joacă, lăsând deoparte echipa preferată din campionat.

Patriotismul vedem că este în fond iubirea prezentului și a semenilor noștri de aceeași naționalitate. Dar atunci, ce este naționalismul?… Bună întrebare…

Naționalismul este mult mai mult în esență decât patriotismul. Este iubirea necondiționată față de trecutul, prezentul și viitorul țării noastre, iubirea moșilor și strămoșilor noștri, a faptelor înălțătoare petrecute de-a lungul Istoriei României…

Naționalist adevărat a fost de pildă Mihai Eminescu, luat drept model de multe generații de intelectuali naționaliști, care a transpus și în unele poezii și poeme iubirea față de înaintașii noștri, Scrisoarea a III-a fiind în acest sens dovada cea mai reprezentativă. Tot de la Eminescu avem conturată cel mai bine limba română, ca limbă literară dar și conceptul de națiune română și românismul.

Eminescu a fost un mare naționalist, dedicat trup și suflet cauzei naționale, chestiunilor legate de problemele românilor din Regat, dar mai ales românilor din Transilvania și Basarabia, care erau supuși mereu unui proces de deznaționalizare (de pierdere a identității naționale) de către popoare vecine precum ungurii, austriecii și rușii.

De ce credeți oare că părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care a fost legionar și preot militar în tinerețe (nu s-a dezis de trecutul său niciodată), care a trecut prin ororile cumplite ale reeducării de la Pitești, mărturisea că este un naționalist, în sensul creștin al cuvântului?… În sensul așadar de naționalism, dar creștin…

Pentru că naționalismul autentic, cel adevărat, este împletit din iubirea față de semenii noștri români cu iubirea față de Dumnezeu. El nu poate fi conceput fără a avea în vedere ortodoxia, creștinismul adevărat. Și pentru a delimita naționalismul de formele exagerate, pe care le putem cataloga ca fiind ultranaționaliste, extremiste, care pun națiunea înaintea credinței. Ori, pe Dumnezeu nu Îl putem așeza în viața noastră pe locul doi, în plan secundar…

De asemenea, părintele Iustin Pârvu mărturisea la rândul său, că toată viața a mers cu Crucea în mână și cu neamul său în spate. Iată așadar, cine poate fi considerat naționalist. A pune mai întâi națiunea sau poporul, înseamnă filetism. Este una din multitudinea de erezii condamnate de Biserica Ortodoxă…

Naționaliști au fost fără îndoială toți conducătorii români din cele trei Țări Românești, în frunte cu Sfinții Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, și de asemenea lideri precum Avram Iancu, Tudor Vladimirescu și mulți alții. Naționaliști au fost și toți cei care au luptat pentru Reîntregirea țării, Marea Unire din 1918 (închiși mulți dintre ei de către comuniștii internaționaliști, de fapt fiind apatrizi).

Și nu uitați fraților de asemenea un aspect foarte important: Partidul Comunist Român, conceput inițial la Moscova, a luptat de la început împotriva statului național unitar român, considerând România o Federație de state! Motiv pentru care a fost scos în afara legii și a acționat în ilegalitate (lucru care în mod absolut normal ar trebui să se întâmple și cu organizația devenită partid, UDMR)…

Poporul român s-a născut creștin pe parcursul multor secole pline de vitregii… Iată fraților care sunt așadar coordonatele esențiale pe care s-a fundamentat poporul român și NAȚIONALISMUL: CREȘTINISMUL (ORTODOXIA) și ROMÂNISMUL (pornit de la limba română, tradițiile și obiceiurile comune existente în toate provinciile românești)…

Iubirea creștină față de aproapele nostru înseamnă în definitiv și iubirea de neam și de țară, pe care le încorporează. Dar puțini români conștientizează sau înțeleg asta, din păcate…

Toată învățătura creștin-ortodoxă are la bază iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele…

Cu dragoste, păcătosul și nevrednicul Radu Iacoboaie, 27 iulie 2019

Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei și a României

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.