Ce familie apărăm noi, domnilor?!

Am considerat întotdeauna că moartea, credința și familia se cer a fi abordate cu un anumit grad de sobrietate, de respect și cu foarte, foarte multă decență; din păcate, la români această solemnitate lipsește cu desăvârșire.

Deunăzi m-am întâlnit cu un prieten vechi și, printre altele, mi-a dat vestea cea bună: urma să se însoare. Așa că a plănuit o mică petrecere cu apropiații săi, ca să poată astfel celebra cum se cuvine fericitul eveniment.
În tot timpul cât am stat acolo am auzit doar glume pe seama căsătoriei și a familiei, doar bășcălie generalizată și fraze batjocoritoare de genul „Gata! De acum ți-ai pus ștreangul de gât!”, „De acum înainte te va ține femeia sub papuc și nu vei mai ieși cu noi la bere”, „Tocmai ai fost condamnat la închisoare pe viață!”, „De acum nu te mai poți uita decât pe șustache la alte femei” și altele asemenea.

Lucruri de un grobianism cumplit! Această zeflemea făcută pe seama anumitor așezământe ce poartă în ele o părticică din sfințenia divină reprezintă însuși fondul și corul corupt al acestei nații.
Iar noi încă ne întrebăm de ce n-a trecut oare referendumul familei?…
Ce familie, domnilor?! Ce familie?! Asta pe care o batjocoriți sub egida glumei? Asta pe care o desacralizați constant prin inducerea în mentalul colectiv a ideii că bărbatul este acea entitate care, în fapt, este supus femeii, ci nu loial ei (a se sesiza diferența enormă care delimitează BĂRBATUL de băiat)?
Dar noi apărăm familia…

Mai bine lăsăm apărarea sa în mâinile lui Dumnezeu, căci noi nu suntem în stare să o facem nici pe asta bine!

Autor: Andreea Elena Moise

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.