Mai este sincer cineva?

Într-o vreme care se fălește cu „sinceritatea” în privința sexului, asistăm la apariția unor noi forme de ipocrizie, ca și a unor noi tabuuri despre discuțiile libere. Liberalii iau în derâdere sintagma „agenda homosexuală”, de parcă nici nu ar exista așa ceva – chiar dacă acea agendă se suprapune cu cererile de „mariaj între persoane de același sex”!

Sunt puțin derutat de pasiunea pe care această problemă o ridică, din moment ce „căsătoria homosexuală” este în mod literal un non-sens. Despre Lincoln se spune că ar fi întrebat „câte picioare are un cățel dacă îi socotim și coada?” Răspuns: „Patru. A numi coada picior nu o transformă în picior”. În același fel, a numi uniunea homosexuală căsătorie nu o face să fie căsătorie.

Până și societățile care au tolerat sodomia au tratat rar, dacă au făcut-o vreodată, astfel de cupluri ca mariaje. Motivul practic pentru căsătorie a fost întotdeauna nașterea și creșterea copiilor. Chiar și majoritatea homosexualilor a înțeles mereu acest lucru. Homosexualii, în special, sunt arhicunoscuți pentru promiscuitatea lor, așa că până și dacă legea va recunoaște astfel de uniuni drept mariaje, mă îndoiesc că mulți dintre ei vor alege monogamia.

Tolerarea sodomiei nu este nici pe departe o caracteristică constantă, fie și în societățile păgâne. Vechii greci, în pofida a ceea ce ni se spune, au privit-o cu dezgust și au penalizat-o drept infracțiune. Toate societățile au un tip de moralitate sexuală, care inevitabil favorizează căsătoria și de regulă exclude sodomia. Și chiar și acolo unde sodomia este permisă, de regulă are loc între bărbați și băieți. Poetul roman Juvenal, care a văzut cam tot ce era de văzut în acel oraș plin de viață, îi descrie pe homosexualii din Roma în cei mai usturători termeni.

Propaganda perversiunii ne reamintește în permanență că actele homosexuale apar până și în regatul animalelor. Totuși, evită să menționeze că acestea sunt foarte rare, și chiar și atunci sunt exercitate pentru simpla descărcare sau pentru a manifesta dominația. Iar monogamia apare printre speciile de animale mai inteligente, dar ele nu se împreunează niciodată cu cei de același sex. Natura încearcă să ne spună ceva.

În mod evident, clamarea pentru căsătoria homosexuală nu putea apărea decât într-o societate care deja tratează căsătoria foarte lax. Homosexualii o pretind având cunoștința sigură că nu va dura până când moartea îi va despărți. Jurământul nu mai este o promisiune sacră, ci este văzut ca o expresie a unui impuls romantic, făcut, ca să spunem așa, cu degetele încălecate.

Mulțumită noilor legi ale adopției și inseminării artificiale, cuplurile de același sex, homosexuali și lesbiene au acum copii. Din nou ni se spune că nu avem de ce să ne facem griji. Copiii vor fi în regulă, crescuți de doi „părinți” iubitori. Abuzurile sexuale împotriva copiilor vor fi rare.

Din nou un pic de scepticism este firesc. Într-un moment în care familia tradițională se află sub un atac neîncetat, iar eșecurile sale sunt făcute publice și dramatizate, doar ipotetica familie homosexuală este idealizată și sentimentalizată, chiar înainte de a cunoaște rezultatele concrete.

Ni se spune că homosexualii sunt la fel de normali ca mine și ca tine, deși ni se spune că eu și cu tine ne aflăm într-o situație destul de proastă. Este ușor să capeți impresia că homosexualitatea reprezintă o calificare pozitivă pentru căsătorie și paternitate.

Mai vedem cum vor sta lucrurile. Când copiii acestor minunate familii noi vor crește, vor avea niște povestiri pe măsură, iar rezultatele s-ar putea să nu se pupe cu pozele roz scoase de propagandiști. Poate fi destul de traumatizant pentru un copil să crească într-o familie destrămată, mai ales când prietenii și colegii de clasă au toți familii normale (deși acest fapt este din ce în ce mai rar), dar imaginați-vă cum este să creșteți cu doi „părinți” de același sex, când toți ceilalți copii au părinți adevărați.

Vă aduce aminte de ceva? Ei bine, mie îmi aduce aminte de primii ani ai „revoluției sexuale”, când toată propaganda anunța o nouă epocă a indulgenței sexuale fără griji și antiseptice. Acea revoluție și-a atins apogeul îngrozitor în cartierele noastre, unde comportamentele lipsite de inhibiții au dus la bastarzi, crime, sărăcie, boli și haos general.

Nu prea seamănă cu reclamele sclipitoare la sex liber care ne-au fost arătate. Acum suntem nevoiți să vorbim despre „sex sigur”, o sintagmă care nu a apărut atunci când sexul era sigur deoarece se limita la căsătorie.

Adică la căsătoria între sexe opuse.

Candor, Anyone?

by Joseph Sobran

In an age that prides itself on “candor” about sex, we have seen the emergence of new forms of hypocrisy, as well as new taboos on frank discussion. Liberals sneer at the phrase “the homosexual agenda,” as if there were no such thing – even as that agenda extends to demands for “same-sex marriage”!

I’m a little puzzled by the passion this issue excites, since “same-sex marriage” is literally nonsense. Lincoln is said to have asked, “How many legs does a dog have if you count the tail as a leg?” Answer: “Four. Calling a tail a leg doesn’t make it a leg.” In the same way, calling a homosexual union a marriage doesn’t make it a marriage.

Even societies that tolerate sodomy have seldom if ever seen any reason to treat such unions as marriages. The practical reason for marriage has always been the breeding and upbringing of children. Even most homosexuals have always understood that. Homosexuals, especially males, are notoriously promiscuous, so even if the law recognizes such unions as marriages, I doubt that many of them will choose monogamy.

Tolerance of sodomy is by no means a regular feature even of pagan societies. The ancient Greeks, contrary to what we are told, generally regarded it with disgust and punished it as a crime. Every society has some sort of sexual morality, which inevitably favors marriage and usually excludes sodomy; and even where sodomy is allowed, it’s usually between men and boys. The Roman poet Juvenal, who had seen just about everything in that swinging city, describes homosexuals in the most scathing terms.

The propaganda of perversion is forever reminding us that homosexual acts occur even in the animal kingdom. It neglects to mention, however, that these are very rare, and even then they are performed for simple relief or to assert dominance. Monogamy also occurs among many higher species of animals, but they never mate permanently with their own sex. Nature is trying to tell us something.

Obviously the call for same-sex marriage could occur only in a society that already takes marriage very lightly. Homosexuals demand it in the secure knowledge that it won’t necessarily be till death do you part. The vow isn’t really a sacred promise anymore; it’s viewed as the expression of a romantic impulse, made, so to speak, with fingers crossed.

Thanks to new adoption laws and artificial insemination, same-sex couples, homosexual and lesbian, are now having children. Again we are assured that there’s nothing to worry about. The kids will be fine, raised by two loving “parents.” Sexual child abuse will be rare.

Again a bit of skepticism is in order. At a time when the traditional family is under relentless attack and its failures are publicized and dramatized, only the hypothetical homosexual family is idealized and sentimentalized, even before the results are in.

We are told that homosexuals are as normal as you and I, though we’re also told that you and I are in pretty sad shape. It’s easy to get the impression that homosexuality is a positive qualification for marriage and parenthood.

We’ll see about that. When the children of these brave new families grow up, they’ll have some stories to tell, and the results may not quite match the rosy picture painted by the propagandists. It can be hard enough for a child to grow up in a broken home, especially when his friends and classmates all have normal families (though this is rarer and rarer); imagine growing up with two “parents” of the same sex, when the other children all have real parents.

Remind you of anything? Well, it reminds me of the early years of the “sexual revolution,” when all the propaganda heralded a new era of carefree, antiseptic sexual indulgence. That revolution has reached its dreadful fulfillment in our inner cities, where uninhibited behavior has resulted in bastardy, crime, poverty, disease, and general disorder.

Not quite the glossy ads for easy sex we were shown; now we have to talk about “safe sex,” a phrase that didn’t occur to us when sex was really safe because it was confined to marriage.

Opposite-sex marriage, that is.

Source: fgfbooks.com

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.