De ce au devenit părinții paranoici în privința siguranței?

Utah tocmai a devenit primul stat din America în care a fost votată o lege intitulată «Educație parentală în libertate», numită astfel după mișcarea pe care am fondat-o. Această lege declară că părinții nu pot fi arestați pentru neglijență doar pentru că și-au lăsat copiii să se joace afară, să meargă la școală sau să aștepte puțin timp în mașină.

Dar chiar aveam nevoie de o astfel de lege? „Ce mai urmează? Utah legalizează băutul din furtun?”, a comentat cineva.

Ei bine, iată cum stau lucrurile: cam peste tot este, încă, 100% legal – slavă Domnului! – să-ți lași copiii să facă lucruri pe care le făceam și noi când eram copii, cum ar fi să te joci pe afară ori să mergi cu bicicleta până la magazin. Majoritatea părinților care le dau puțină libertate copiilor nu sunt arestați sau cercetați.

Dar, din când în când, iată că sunt arestați. Așa s-a întâmplat cu familia Meitiv din Maryland, cercetată în două rânduri pentru că și-a lăsat copiii de 10 și 6 ani să se întoarcă pe jos din parc. Sau Debra Harrell, o mamă singură din Carolina de Sud, care a lăsat-o pe fata ei, de 9 ani, să se joace în parcul cu aspersoare în loc s-o țină la McDonald’s toată ziua în timp ce ea muncea acolo. Pentru că nu a stat lângă copilul ei în parc, Debra a fost băgată pentru o noapte la închisoare, iar copilul i-a fost luat pentru 17 zile. La fel au pățit mulți părinți pentru că și-au lăsat copiii să aștepte în mașină câteva minute, în timp ce ei cumpărau pizza sau ridicau hainele de la curățătorie.

Din ce în ce mai mult părinți care aleg să-și lase copiii în afara ariei de observație sunt incriminați.

De ce se întâmplă acest lucru?

Principala cauză este ideea modernă și eronată că, de fiecare dată când copiii sunt nesupravegheați, ei sunt, în mod automat, în pericol.

Această credință este nouă. Când noi eram copii, cel mai probabil părinții noștri nu-și închipuiau că suntem în pericol de moarte în fiecare moment în care ieșeam afară nesupravegheați.

Există șase tendințe recente, care nu doar că îi scot din minți pe părinți, dar îi determină pe băgăreți să sune isteric la 911, de fiecare dată când văd un copil singur.

Aceste tendințe sunt:

Media

Avem știri 24/7 și, deci, un flux continuu de știri apocaliptice. Iar știrile apocaliptice sunt căutate de presă. Niciun pericol nu este prea stupid pentru a te îngrijora și a agăța privitorii.

Apoi sunt emisiunile cu întâmplări tragice reale, în care se mai bagă la mijloc niște teroriști, se asezonează cu un psihopat și se amestecă bine în blenderul apocaliptic. Și gata: «Lege și Ordine».

Media ne lipește de ecran prin frică.

Cultura noastră litigioasă

„Copilul tău și-a rupt mâna în pauză? Dă-i în judecată!” Mai nou, am început să gândim cu toții ca niște avocați care caută nod în papură produselor, convinși că nu există accidente neintenționate, ci doar oameni și produse care dat greș și pentru care cineva trebuie să plătească.

Experții

Experții din media au un singur mesaj pentru părinți: „Nu vă faceți bine treaba de părinți”. Ne sabotează încrederea. Fac ca lumea să pară dificilă și plină de riscuri. Tocmai am căutat pe Google „10 ponturi pentru siguranță când vine vorba de jucării” și imediat am dat peste această nestemată: „aruncați imediat ambalajul de plastic al jucăriilor. Devine o jucărie mortală în mâna copiilor mici”.

Pungile de plastic nu sunt letale atât timp cât nu ajung pe fața unui bebeluș care să nu o poată da la o parte. Iar un bebeluș nu poate deschide un pachet. Dar, desigur că nu contează dacă sfaturile expertului au vreun sens. Tot ceea ce trebuie să facă este să vă înspăimânte suficient de tare astfel încât să urmăriți emisiunea sau să cumpărați revista.

Complexul industrial al siguranței copilului

Dacă îi poți convinge pe părinți că odrasla lor se află în orice fel de pericol – fizic, psihologic, emoțional – atunci îi poți face să cumpere aproape orice reușește să înlăture pericolul. Așadar, e o afacere bună să înspăimânți părinții. Totul începe în momentul în care își aduc copilul sănătos și fericit acasă, de la spital. Noile aparate foarte la modă monitorizează respirația copilului, bătăile inimii și nivelul de oxigen din sânge – date care înainte vreme erau preluate doar la terapie intensivă, în secțiile de neonatologie ale spitalelor. Cumva, astăzi, chiar și copiii sănătoși sunt tratați de parcă ar fi extrem de fragili.

Dar, odată ce ai rescris copilăria ca un câmp minat (deși ratele mortalității infantile au atins minime istorice), poți vinde orice părinților. Vor plăti oricât pentru a fi liniștiți – liniște distrusă de produse de la bun început.

Iluzia controlului

Aceasta este foarte importantă. Atunci când mama m-a trimis la școală pe jos, când aveam cinci ani, nu s-a îngrijorat că nu i-am dat mesaj când am ajuns acolo, pentru că încă nu apăruseră telefoanele.

În mod ironic, acum, când suntem în legătură permanentă cu copiii noștri, suntem tot timpul mai nervoși. În secunda în care nu putem lua legătura cu copilul nostru ce intervine? Panica. Cu toată tehnologia la îndemână, părinții au acum un milion de motive în plus să se îngrijoreze.

Ceea ce este și mai rău este că acum, când poți ști orice despre copilul tău, în fiecare secundă, de fiecare dată când alegi să nu știi, iei o decizie conștientă să nu mai fii protectorul omniscient. Ceea ce înseamnă că, dacă se întâmplă ceva rău, în loc de simpatie, vei primi un val de ură. „De ce nu l-a monitorizat cu gps-ul?”, „De ce nu l-a urmărit mai atent?”, „De ce nu era cu el?”.

Pericolul halucinant

Un studiu fascinant, realizat la Universitatea Irvine din California, în 2016, a încercat să afle de ce am devenit atât de dornici să arestăm sau să îi facem de rușine pe părinții care fac ceea ce făceau și părinții noștri fără să stea o clipă pe gânduri, cum ar fi să-i trimită pe copii la cumpărături sau să-i lase să aștepte în mașină.

Profesorul Sarnecka, care a coordonat cercetarea, a concluzionat: „Oamenii cred că este mai imoral să lași cu știință nesupravegheat copilul, decât dacă o faci involuntar. Și, odată ce consideră că doar o mamă rea ar face asta, atunci percepția ta despre cât de periculoasă este situația se intensifică”.

Așadar, percepția noastră asupra pericolului este mai intensă cu cât judecăm mai aspru mama. Iar acum, când părinții îi pot urmări pe copiii lor tot timpul, fizic și electronic, a nu-i urmări este considerat imoral, deoarece este periculos, și este periculos pentru că este imoral.

Dar nu este nici una, nici alta.

A-i învăța pe copiii noștri lecții de viață veritabile – cum să traversezi strada, să nu te urci niciodată în mașina unui străin, să fii atent – îi face descurcăreți, încrezători și …mai siguri. Aceștia sunt copii care pot gândi și se pot apăra singuri.

___________________________________________________

Why parents are more paranoid than ever

Utah just became the first state in America to pass the so-called “Free-Range Parenting” bill, named for the movement I founded. It declares that parents can’t be arrested for negligence just because they let their kids play outside, walk to school or wait briefly in the car.

But do we really need a law like that? “What next?” wrote one commenter. “Utah legalizes drinking from the hose?”

Well here’s the rub: In most places, it is still, thank God, totally legal to let your kids do the things we did as kids, like play outside or bike to the store. Most parents who give their kids a little freedom do not get arrested or investigated.

But once in a while, they do – like the Meitiv family in Maryland, investigated twice for letting their kids, 10 and 6, walk home from the park. Or Debra Harrell, the single mom in South Carolina who let her daughter, age 9, play at the sprinkler park, rather than sitting at McDonald’s all day while mom worked her shift. For not being at the park with her frolicking child, Debra was thrown in jail for a night and had her daughter taken away for 17 days. Similarly, many parents have been arrested for letting their kids wait in the car a couple minutes while they picked up the pizza or dry cleaning.

In all these cases, the kids were not in any more danger than they’d be walking down a flight of stairs: Sure, they could fall and break their necks. But overwhelmingly, the odds were on their side.

Because we understand that nothing can be 100 percent safe, we have not criminalized parents who choose to raise their kids in homes with stairs. But increasingly we have criminalized parents who choose to let their kids out of their sight.

Why is that?

Chalk it up to the modern and misguided belief that any time kids are unsupervised, they are automatically in danger.

This belief is new. When you were growing up, most likely your parents did not worry every single second you were out that you were in mortal peril.

But six recent developments are not just driving parents nuts with worry – they are inspiring busybodies to frantically dial 911 every time they see a kid on his own. These developments are:

The media

With a 24/7 media cycle, there’s no respite from terrible news. And terrible news is what the media look for – the worse, the better, because that means more people will watch. More eyeballs = more revenue for the network. “Up next: Is your child’s sippy cup safe?”

No danger is too dumb to worry about – and grab viewers with.

Then the drama shows take real-life tragedies, throw in some terrorists, season with a psychopath and toss it all in the blender of doom. Voila: “Law & Order.”

The media glue us to the screen with fear.

The child-safety industrial complex

If you can convince parents that their kid is in any kind of danger – physical, psychological, emotional – you can get them to buy almost anything to make that danger disappear. So it is just good business to frighten parents. This starts the second they bring their happy, healthy baby home from the hospital. Popular new monitors check the baby’s breathing, heart rate and blood-oxygen level – tests previously performed only in the neo-natal intensive-care unit. Somehow even healthy babies today are treated as if they are extremely fragile.

Then come all the crazy safety doodads like baby knee pads to keep kids “safe” when they crawl and baby spoons that change color if the food is too hot – as if parents couldn’t figure this out on their own. Entire aisles at Babies R Us are filled with safety devices somehow no one ever “needed” until now.

But once you have rewritten childhood as a minefield (even as child mortality rates reach historic lows), you can sell parents anything. They’ll pay any price for peace of mind – the peace that the products undermined to begin with.

The Illusion of control

This is the biggie. When my mom sent me, age 5, to walk to school, she didn’t worry if I didn’t text her when I got there, because there were no cellphones yet.

Ironically, now that we can be in constant touch with our kids, we are more nervous all the time, not less, because the minute we can’t reach our kid, what kicks in?

Panic! So now, with all the devices that can tell you where your kid is, and how many steps they took today, and what pictures did they post, who did they talk to, how did they do on their Spanish exam and what in God’s name are they looking at online, parents have a million new streams of worry.

What’s worse, now that you can know everything about your child every second of every day, anytime you choose not to know, you are making a conscious decision to opt out of your role as omniscient protector.

This means that now, if something bad does happen, instead of sympathy, the parent can expect a chorus of haters: “Why didn’t she GPS him?” “Why wasn’t she watching more closely?“ “Why wasn’t she with him?”

In one survey question, for instance, they presented the story of a child waiting 30 minutes in a car because her mom had been dropping off a book at the library but was hit by a car and temporarily knocked unconscious.

Other survey takers were told the child was left in the car the same amount of time but the reason for mom’s absence was different: She was working, volunteering, exercising or (gasp) off to see her lover.

While all five groups of respondents felt the child was in danger, the group that judged the danger the lowest was the group told that the mom was unconscious — in other words, that the mom did not mean to leave her child unattended; it was an accident.

The groups told that the mom was doing anything else felt the child was in more danger, and the group told that the mom was having an affair felt the child was in the most danger.

In other words, “People felt it was more immoral to leave a child voluntarily than involuntarily,” said professor Sarnecka. “And once you think only a bad mom would leave her kid in that situation, then your belief about how dangerous it is goes up.”

So our perception of danger goes up the more judgmental we feel toward the mom. And now that parents can watch their kids all the time, physically or electronically, not watching them is considered immoral because it’s dangerous, and dangerous because it’s immoral.

But it is neither.

Teaching our kids the age-old lessons – how to cross the street safely, never get into someone’s car, stay alert – ultimately makes them street-smart, confident and . . . safer. These are the kids who can think and fend for themselves. They are the ones who will succeed at college and the crazy economy headed their way.

Utah gets that. It is allowing young people to take on the world by letting them be part of it – and not arresting their parents.

Now it’s time for the rest of America to do the same.

It is this double whammy of fear – that something terrible could happen (unlikely) and that everyone will blame you if it does (they might) – that is driving parents to helicopter.

It’s also driving busybodies to call 911 when they see a child outside unsupervised. They feel the child is in danger and the parents are negligent – even though the crime rate today is lower than when most adults were growing up, playing outside on their own.

Our litigious culture

“Your kid broke her arm at recess? Sue!” Lately we have all started thinking like product liability lawyers, convinced that there are no innocent accidents, only people and products who screwed up and someone’s gotta pay.

Once you’re wired to look for negligence, you find it everywhere. And once you start finding it, nothing seems safe enough. Richland, Wash., got rid of all the swings on its playgrounds after a child fell off and died. Alberta, Canada, banned all bathroom passes on lanyards after a child got one wrapped around his neck and suffered near-strangulation. One single sad, anomalous event is all it takes to freak us out, make a law and/or ban something forever. We have been trained to see the world through the lens of danger, registering only risk, never reward.

Experts

Experts in the media have one message for parents: “You’re doing it wrong.” They sabotage our confidence. They make the world seem difficult and dicey. I just Googled “10 Toy Safety Tips” and immediately found this doozy: “Discard the plastic wrappings from toys immediately; they become deadly playthings to small children.” Deadly? Really? So dangerous they must be removed “immediately,” like radioactive isotopes?

Even plastic bags don’t kill kids unless they cover the mouth of a baby so young that he can’t move it away. A kid that young is not opening a package. But of course it doesn’t matter if an expert’s tips make any sense. All they really have to do is make you scared enough to watch the show or buy the magazine.

Source: New York Post / Author: Lenore Skenazy

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.