Schimbarea țării vine din schimbarea fiecăruia dintre noi, din asumare și responsabilizare, din trezirea spirituală

România trece printr-un dezastru, iar una din principalele cauze ale acestui dezastru este aceea că nu ne facem meseriile cu pasiune, cu drag, nu ne place ceea ce facem. Nu avem curajul să plecăm din locul în care simțim că nu ne mai este bine. Principala problemă pe care o întâlnesc la scaunul spovedaniei este „ job-ul”. Românii sunt frustrați, dezinteresați de munca pe care o fac. Nu muncesc din pasiune pentru ceea ce fac, ci din conjunctură, pile, obligații, „că de acolo vin banii”. Puțini mai sunt cei care muncesc ce au învățat.

De ce să te faci asistent medical, dacă ți-e silă de oameni? Sau profesor, dacă nu-ți pasă să formezi și sufletește un copil? Sau polițist, dacă dorința ta nu este să protejezi omul? Sau preot, dacă te interesează mai mult cele lumești, decât cele duhovnicești?!

Dați-vă demisiile, oameni buni, din joburile care nu vă aduc bucurie, ci doar frustrări, și prin care nu aduceți bucurie celor din jur. 10 milioane de români au plecat de furie și neputință, nu știm ce va urma, însă în acest moment România este o țară captivă, furată.

Ține de fiecare dintre noi, în primul rând! Ține de cât de responsabil ești, de cât de mult te implici în ceea ce faci, de cât de asumat ești.

Ține de educație, de cum ne creștem copiii. Cum poate fi România civilizată, dacă în primii ani de școală transmitem copilului, prin „banalul” cadou pentru doamna învățătoare, că lucrurile așa funcționează, cu „atenții”?! Noi îi stricăm, noi îi învățăm că pentru a câștiga simpatia cuiva trebuie să plătești un preț.

Invidia este o altă boală grea a acestui popor. Suntem mâncați de invidie, de dorința morbidă de a scormoni în viețile altora. Nu ne pasă dacă se află în suferință, dacă îl putem ajuta, ci doar dacă o duce celălat mai bine decât noi. Zilnic, zilnic primesc zeci de mesaje. Știți care e tema principală? CELĂLAT! Nu eu, nu vina mea, nu păcatele mele, ci ale celuilalt! Celălat e/ceilalți sunt întotdeauna vinovat/vinovați de nefericirea mea. Și nu cei de departe, ci cei din apropiere, cei „dragi”, cei din casa lui, din proximitatea lui. De aici începe strâmbarea omului, de la lucrurile elementare ce lipsesc din educația lui, din trăirea sa sufletească.

După ani și ani de venit la biserică, omul nu se transformă. Nu există în om o transformare reală. Pe de-o parte din vina Bisericii, a „analfabetismului spiritual”, iar pe de altă parte, din cea a omului, a împietririi inimii lui. Cum poți pune o scânteie în om, cum poți trezi un om sufletește, dacă el nu este conștient de întunecimea în care se află?
Iisus reușește lucrul acesta. Iisus trezește și motivează interior omul!
Omul e mult mai mult decât trăiește el în fiecare zi, limitat la existența pământească. Dumnezeu a pus în fiecare om, fără excepție, puterea de a se trezi spiritual. Fiecare dintre noi avem puterea de a realiza că avem o singură viață, pe care o trăim ACUM! Nu peste o lună, nu peste 10 ani.
Am întâlnit și în țară, și în străinătate comunități frumoase, Biserici vii. Unii oameni s-au deșteptat sufletește acolo, în țară erau prea copleșiti de griji și de nevoi.

Nu locul, nu geografia te mântuiesc. Nu rămâne însă într-un loc în care nimic, nimic nu te mulțumește. Avem dreptul să plecăm la capătul lumii, încercând să trăim mulțumiți pe pământul acesta. Unii oameni pot rămâne aici, să lupte, să facă ceva, însă alții chiar nu mai pot. Nimeni nu este de condamnat, fiecare știe ce-și dorește, ce este mai bine pentru el.
Sigur că mi-ar plăcea, m-aș bucura ca cei 10 milioane de români plecați din țară să se gândească să facă ceva pentru România. Îmi amintesc de un român plecat de ani buni dintr-un sat de lângă Vaslui și, simțindu-se într-un fel dator spiritual față de locul în care s-a născut și a crescut, a obținut niște fonduri cu care a refăcut infrastructura satului.

Cred că Biserica este locul în care încă îți mai poți păstra echilibrul, în care poți trăi asumat, într-o comunitate. Aici, în comunitate, poate purta omul cea mai sinceră luptă cu răutățile sale: cu invidia, cu lăcomia, cu toate cele care ne surpă sufletele. Aici poți practica milostenia, iubirea, empatia pe care apoi să le răspândești în juru-ți.
Nicăieri altundeva, în niciun mediu, în țara aceasta, nu funcționează legile creștinești: nici în politică, nici în justiție și se pare că imposibil este pe stradă, unde riști să fii răpit și vândut, abuzat, omorât. Iubirea, iertarea, prietenia, încrederea te pot omorî pe străzile din România. Cred că aceasta este o soluție: să încercăm să formăm comunități parohiale vii, în care oamenii se trezesc și se formează sufletește. Comunitățile parohiale sunt fermentul normalității. Aici oamenii își pot lăsa cheia de la casă fară teamă. Pot să-și lase copii în grijă, se pot ajuta unii pe alții cu drumul până la școală… așa cum e normal. Experimentați ce înseamnă viața de comunitate și experimentați cum e să te lipsești de ea. Cunosc oameni care au trăit asta. După câțiva ani de viețuire într-o parohie, au plecat o lună, două, trei și la întoarcere au spus că tare repede te cuprinde depresia când trăiești departe de oameni dragi, când viețuiești mai mult singur, fără să ai cu cine schimba o vorbă, când trăiești parcă fără sens.

Nicăieri în lume nu este totul minunat. Corupție, criminalitate, trafic de droguri, prostituție există peste tot. Pe pământ, am mai spus, suntem în exil. Aici lucrurile sunt la voia întâmplării. Iisus a venit între noi, a trăit în acest exil. Și El a trăit tot ceea ce trăim azi fiecare dintre noi: trădare, înfometare, ispitire („Dacă îți dau lumea întreagă, te închini mie?”), moarte. Dar El ne-a arătat SOLUȚIA, modul de a evada din acest exil, din iad. Calea către El este singura variantă de a ieși din iadul acestei lumi.
Schimbarea țării vine din schimbarea fiecăruia dintre noi, din asumare și responsabilizare, din trezirea spirituală, trezire ce așază în om valorile unei vieți normale și civilizate.

Preot Visarion Alexa

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. Schimbarea tarii ? Uite cum o vad eu, am o vârstă, schimbarea ar putea veni prin schimbarea personalității și mentalității fiecărui ins în parte, ieșirea de sub povara și dogma greoaie a religiei, însușirea adevărului, evitarea minciunii și a prostiei, însușirea adevăratelor valori atât sociale cât și de conviețuire, lucruri greu de făcut la o societate care se pretinde moderna dar în realitate e de mentalitatea anilor 40, 50

  2. Foarte greu poți schimba o nație care fura, minteste, nu au învățământ, cultura, în care cei puși sa conducă o nație sunt cei mai ticăloși și hoți din lume, când toate valorile sunt călcate în picioare, când religia dogmatica tronează la loc de cinste, când o etnie te face de râs în o lume întreaga, cu asa ceva sa schimbi o tara este aproape imposibil

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.