Imaginea unor bătrâni demni, dar batjocoriți este frecventă în această țară

Batran sarac

La bancomat. Nu se mișcă rândul. Privesc mai în față, peste doi oameni. Văd un domn în vârstă, ajutat de un funcționar al băncii. Se îndepărtează amândoi, el descumpănit… Înainte de a-mi veni rândul la bancomat, se apropie din nou cu cardul în mână. Își târâie greu un picior. „Vă rog să mă lăsați puțin, știam că mai am 15 lei, dar am doar 10 lei. Trebuie totuși să-i scot, să am cu ce ajunge acasă!”. Privirea îi este demnă, îmbrăcat curat. Departe de el gândul de a cerși, e pur și simplu …situația în care se află acum, până la următoarea pensie.
O mulțime de aer îmi împarte pieptul în două. Cum să fac? Mă prefac grăbit, îi întind 10 lei și îl rog să accepte așa, de data asta, pentru că timpul cât stă el la bancomat …îmi trebuie mie. Întinde mâna, ia banii, după care își dă seama ce a făcut și protestează. Nu vrea să cerșească! Mă doare și mai tare. Îl rog frumos să mă lase să-l ajut, îi explic că e bucuria mea să-i dau acești 10 lei. Își dă seama că nu am vrut să-l jignesc, acceptă. Pleacă. În spatele meu un alt tânăr avea banii pregătiți. Ne bucurăm împreună că i-a acceptat pe ai mei. Era pregătit să îi ofere pe ai săi dacă nu aș fi făcut eu acest gest.

Azi, la Lidl, un domn așează cu grijă șase produse pe bandă. La casă, îl văd încordat, urmărind cu mare atenție scanarea, totalul. Avea niște supă de tăiței instant, orez, morcov. Ce e mai ieftin și mai mult. Când i se comunică suma de plată, scoate banii gata pregătiți, cu un tremur al mâinii. Avea de plată 11,80 lei, iar banii din mâna sa însumau 12,21 lei. Știa aproape exact cât însumau podusele și ar fi fost o reală problemă să fi fost mai mult, la nivel de bănuți.

Imaginea unor bătrâni demni, dar batjocoriți este frecventă în această țară. Nu există nici măcar scuza băuturii, a lenei. Sunt oameni frumoși, care au muncit o viață, dar pentru care pensia înseamnă sărăcie.

Nu e nevoie să mergi mai departe de locul în care te afli pentru a descoperi ocazii în care să fii …OM. Mi se face brusc rușine de toate coșurile pline fără măsură, fără calcule. De excese, mofturi, branduri, parfumuri, creme, opționale pe mașină, eșarfe, excursii, stele pe hoteluri, scofeturi, restaurante, specialități. Mă simt atât de murdar și josnic, excesiv de bogat pentru săracii lumii acesteia. E o senzație viscerală de durere, o milă care taie pe dinăuntru.

Și o vină, ca și cum toți banii lumii ar sta într-o minge. Cu cât bogații devin mai bogați, cu atât săracii devin mai lipsiți. Așa o fi?

Avem datoria să fim atenți și să dăruim. Sărăcia înseamnă depresie. Un gest poate aduce lumină, o umbră de atenție poate amâna sfârșitul. Supa lui instant de 2 lei se confruntă în mod direct cu ciorba ta de la restaurant, de 20 lei. Se privesc, una șearbădă și bolnavă, cealaltă bulbucându-se de grăsime, jucăușă cu focaccia, smântână și ardei.

Nu e vina ta că ești bogat. Dar e vina ta dacă el rămâne flămând, când sărăcia lui a trecut pe sub lumina ochilor tăi sătui.

Cosmin Vlahopol

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. Fiecare situație descrisă are particularitățile ei. Lecția pe care trebuie sa o tragem este ca trebuie sa fim revoluționari atâta vreme cât suntem in putere și sa ne revendicam vehement drepturile. Altfel, când ajungem neputinciosi nu vom mai putea face nimic, iar statul care ar trebui sa fie umbrela noastră ocrotitoare își va bate joc efectiv de noi cu o satisfacție diavolească, care trădează adevarata sa natură.

  2. Pare a fi un plan bine pus la punct .
    Bătrânii lăsați să moară în sărăcie ,industria distrusă(pentru lipsa locurilor de muncă) si apariția de clanuri care răpesc după pofta inimii pe cine doresc,pentru trafic, cu acordul aleșilor ,este destul de clar

Lasă un răspuns la Deenot Yeboem Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.