Latră javrele pe Dâmbovița…

Presa era „câinele de pază al democrației”… Așa o fi fost, dar acum e o javră isterică și răpciugoasă cu care stăpânul s-a și plictisit să se joace măcar. Așa că a dat-o afară din casă, apoi și din curte, iar acum latră și schelălăie pe la poartă către trecători. Înainte avea un rol în gospodărie, într-adevăr, semnaliza și chiar îndepărta pericolele care pândeau, dar nu a rezistat pericolului cel mai mare care exista: să fie dusă cu zăhărelul sau atrasă cu hălci de către corporații și guverne.

Iar astăzi a rămas un lătrău în drum. Caravanele trec, potăile schilodite de deresponsabilizare și deprofesionalizare latră a pagubă.

Mai bine ca oricând în România se vede tocmai asta acum. A trecut cazul adopției forțate a Sorinei. Ce a făcut presa românească? Hau-hau-hau! A hămăit și atât. A trecut alaiul cazului Caracal. Media românească a lătrat, a mârâit nervos, ba chiar a și amenințat, cu unul ca Cumpănașu, că va apuca pe careva de turul pantalonilor. Nu s-a întâmplat nimic. Hau-hau-hau! Și atât. Cazul fetiței din Dâmbovița a trecut prea repede pentru ca potaia să se dezmeticească măcar, ațintită deja cu privirea hulpavă asupra ospățului de oase și firmituri pe care i-l vor oferi politicienii în viitoarea campanie electorală. Nu a avut timp de nimic, de abia și-a dres lătratul cu olandezul care a intrat în goană cu mașina într-un camion …Hau-Hau! Dar i-au apărut noi trecători, derbedeii din centrul Bucureștiului, cazul bătăii pe droguri. Și va lătra despre o altă „problemă stringentă”, cum altfel?!, până va trece, până când îl va lua în primire pe următorul trecător. Hau-hau-hau! Latră și iar latră, surescitată de fiecare provocare a trecerii prin timp și spațiu a unor evenimente transformate în subiecte. Iar, din timp în timp, din drum se mai uită printre gard, să vadă poate-poate a reușit să atragă atenția celor din gospodărie.

Câteodată, noaptea târziu, când e de una singură, când drumul e pustiu, presa noastră, câinele de pază rămas pe drum, fără niciun rol bine determinat astăzi în gestionarea gospodăriei democrației, își poate permite un moment de luciditate. Și atunci își aduce aminte de rolul său strict teoretic de „formatoare”, adică de vremurile în care era în aceeași casă cu stăpânul, cu familia lărgită, și mai stătea și la aceeași masă, și atunci …urlă la lună, pentru că atât i-a mai rămas de făcut.

De ce a ajuns așa? Pentru că prea mult s-a gudurat prin gospodărie pentru câte un os, pe lângă orișicine, prea multe alarme false a declanșat doar de dragul de a se evidenția și a se afla în treabă cu lătrăturile sale, adică prea mult și-a nesocotit și batjocorit rolul de câine de pază…

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. Felicitari ptr descrierea corectă a situatiei in care se află AZI mijloacele de informare ! Jenant de manipulatoare si mincinoase! Partea materiala a pus stăpânire pe sufletul celor manipulatori, in detrimentul celor ce se lasă manipulați.

  2. NICIODATA NU A FOST presa “cainele de paza al democratiei” pentru ca ce sa vezi… este platita gras de catre cei cu bani, astfel servindu-le lor interesele nu cetatenilor “de rand”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.