Dictatura globală intelectual-științifică

Cu mijloacele inteligenței. Până acum, în istorie, teroarea și frica a impus controlul absolut asupra populației. Acum, însă, odată cu Revoluția Tehnologică, elitele au căpătat tot mai mult capacitatea de a controla însăși biologia și psihologia individului, deprivând masele de gândirea critică, în schimbul recompenselor materiale, până la un punct în care poate nu este necesar să se impună un sistem de teroare, ci mai degrabă controlul este implementat pe un nivel mult mai profund, psihologic, subliminal și individual biologic, cu mijloacele inteligenței și chiar ale inteligenței artificiale. Dacă teroarea, directă și fizică, putea împiedica oamenii să se opună puterii pentru o vreme, dictatura științifică creează precondițiile personale psiho-sociale în care individul își îmbrățișează inconștient propria sclavie; în care, insuficient dezvoltat din punct de vedere al conștiinței sociale și de sine, individul, masificat, prin așa-numita „cultură pop” și „gândirea de masă”, este făcut să accepte ordinea existentă, să-și respecte liderii și să-și ignore propria supunere și sclavie.

Ce este „dictatura științifică”?

În 1932, Aldous Huxley scrie romanul distopic «Brave New World», în care descria apariția dictaturilor științifice în viitor, văzându-le chiar ca inevitabile, decurgând legic din dezvoltarea generală a societăților omenești.

În eseul din 1958, «Brave New World Revisited», Huxley examina cât de departe a ajuns lumea în acestă direcție în perioada scurtă scursă de la publicarea cărții sale, și încotro se îndrepta, concluzionând: „Cred că secolul al XXI-lea va fi era elitelor mondiale, a sistemului științific și al Brave New World (Noii Ordini)”.

„În politică, echivalentul unei teorii științifice complet dezvoltate sau a unui sistem filosofic este o dictatură totalitară. În economie, echivalentul unei opere de artă frumos compuse este fabrica perfect funcțională în care muncitorii sunt perfect ajustați mașinăriilor”.
În 1952, Bertrand Russell, filozof, istoric, matematician și scriitor britanic publică «Impactul științei asupra societății», în care examinează și avertizează asupra modului în care știința și revoluția tehnologică modifică structurile psihosociale și social-politice.

Russell scria: „Cred că subiectul care va avea cea mai mare importanță politică este psihologia maselor. Psihologia maselor, științific vorbind, nu este un studiu foarte avansat… Acest studiu este extrem de util oamenilor practici, fie că doresc să se îmbogățească, fie să dobândească puterea de guvernare. Este, desigur, ca știință, bazată pe psihologia individuală, dar până acum a folosit metode de regulă bazate pe un fel de bun-simț intuitiv. Importanța sa a fost enorm crescută de creșterea metodelor moderne de propagandă. Dintre acestea, cel mai influent este ceea ce se numește ‘educație’. Religia joacă un rol, deși în diminuare; presa, cinematograful și radioul joacă un rol din ce în ce mai mare”.

Russell analizează dacă o „dictatură științifică” este mai stabilă decât o democrație, postulând infailibilitatea primei: „În afară de pericolul războiului, nu văd niciun motiv pentru care un astfel de regim ar putea să fie instabil. La urma urmei, majoritatea țărilor civilizate și semi-civilizate cunoscute de istorie au avut o clasă mare de sclavi sau iobagi complet subordonați proprietarilor lor. Nu există nimic în natura umană care să facă imposibilă persistența unui astfel de sistem. Și întreaga dezvoltare a tehnicii științifice a făcut mai ușor decât era să mențină o regulă despotică a unei minorități. Atunci când guvernul controlează distribuția alimentelor, puterea sa este absolută, atât timp cât poate conta pe poliție și forțele armate. Și loialitatea lor poate fi asigurată oferindu-le o parte din privilegiile clasei de conducere. Nu văd cum vreo mișcare internă de revoltă poate aduce vreodată libertate celor oprimați într-o dictatură științifică modernă”.

„Este de așteptat ca progresele în fiziologie și psihologie să ofere guvernelor mult mai mult control asupra mentalității individuale decât au acum în țările totalitare. Fichte a precizat că educația ar trebui să urmărească distrugerea liberului arbitru, astfel încât, după ce elevii au părăsit școala, ei vor fi incapabili, pe tot restul vieții, să gândească sau să acționeze altfel decât așa cum și-ar fi dorit maestrul școlar (…) Dieta, injecțiile și ordonanțele se vor combina, de la o vârstă fragedă, pentru a produce un fel de caracter și un fel de credințe pe care autoritățile le consideră de dorit și orice critică serioasă a puterilor care vor deveni vor fi imposibile din punct de vedere psihologic. Chiar dacă toate sunt mizerabile, toți se vor crede fericiți, pentru că guvernul le va spune că așa sunt”.

„Completitudinea controlului rezultat asupra opiniei depinde în diverse moduri de tehnica științifică. Acolo unde toți copiii merg la școală și toate școlile sunt controlate de guvern, autoritățile pot închide conştiinţa tinerilor faţă de tot ce este contrar ortodoxiei oficiale”.

„O societate științifică din lume nu poate să fie stabilă dacă nu există un guvern mondial”.

„Dacă nu există un guvern mondial care să asigure un control universal al nașterii, trebuie să fie din când în când mari războaie, în care pedeapsa înfrângerii este moartea pe scară largă prin înfometare. Aceasta este exact starea actuală a lumii și unii ar putea susține că nu există niciun motiv pentru care să nu continue astfel timp de secole. Eu însămi nu cred că aceasta este posibil. Cele două mari războaie pe care le-am trăit au scăzut nivelul civilizației în multe părți ale lumii, iar următorul este destul de sigur că va face mult mai mult în această direcție. Cu excepția cazului în care, la o anumită etapă, o singură putere sau grup de puteri ies victorioase și se va proceda la instituirea unui singur guvern al lumii cu monopolul forței armate, este clar că nivelul civilizației trebuie să scadă continuu până când războiul științific devine imposibil – adică până când știința a dispărut.”

În 1970, Zbigniew Brzezinski, politolog și fost consilier pe securitate al președintelui american Jimmy Carter, scrie despre „apariția treptată a unei societăți mai controlate și direcționate”, în cadrul „revoluției tehnetronice”, explicând: „O astfel de societate ar fi dominată de o elită a cărei pretenție către puterea politică se bazează pe presupusele cunoștințe științifice superioare. Neîngrădită de restricțiile valorilor tradiționale liberale, această elită nu ar ezita să își atingă scopurile politice prin utilizarea celor mai noi tehnici moderne de influențare a comportamentului public și de menținere a societății sub o supraveghere și un control strâns. În astfel de circumstanțe, impulsul științific și tehnologic al țării nu s-ar inversa, ci s-ar alimenta de fapt din situația pe care o exploatează”.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.