«Judecata din urmă…», de Radu Gyr

Prigonit ca o fiară prin smârcuri imunde,
cu găuri în tâmple, orbite afunde,
rupt ca un steag, cotropit de cangrenă,
sfâşiat de bice ca furu-n arenă,
în lanţuri, cu gloanţe ce carnea îmi scurmă,
aşa voi sosi la Judecata din urmă !

Alb, vei străluci sub zăpezi boreale,
eu, vânat de durere, voi sta înainte.
Rece vei fi sub varul gloriei Tale,
eu, cu durerea, fi-voi fierbinte.
Şi glasul din genuni va răsuna de-odată :
– Hai, omule, vorbeşte ! E Marea ta Judecată !

Atunci voi urca pe înaltele trepte
şi-ngenunchind sub abside,
cu zâmbet de sânge pe buze livide,
îţi voi răspunde cu, trupul inert:
– Pentru toate rănile nedrepte,
Doamne, eu Te iert…

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.