„Lumea nu vă datorează o viață, voi îi datorați lumii ceva”

4
Noiembrie 1961. Judecătorul Philip B. Gilliam arată un articol publicat în 1936 în ziarul Denver post despre prima sa misiune ca procuror

Mesajul care urmează este „altfel”, fiind simplu, dar și profund, concis și sincer. El aparține judecătorul Phillip B. Gilliam din orașul Denver, statul american Colorado, și a fost scris într-o scrisoare publicată pe 17 decembrie 1959. Mesajul judecătorului este însă departe de a fi depășit, la peste 60 de ani. El a fost postat pe o rețea de socializare în 2012 de către directorul unui liceu din Noua Zeelandă, devenind ulterior viral pe internet.

Nimeni nu știe altceva despre acest judecător decât că a scris această scrisoare.

După jumătate de secol, în 2010, ziarul The Pierce County Tribune, din statul american Dakota de Nord, a republicat-o pe site.

Directorul unei școli din Noua Zeelandă a postat-o de acolo pe siteul școlii, de unde a fost citită pe postul de radio canadian Mix 96.7, care a și postat-o pe pagina proprie de Facebook, adunând pestre 25.000 de distribuiri.

Scrisoare ar putea da impresia că este produsă de un moșneag morocănos deranjat de tineri zgomotoși sau obraznici. Nimic mai greșit!

Judecătorul Philip Brewster Gilliam nu era deloc străin de viața tinerilor.

A crescut în timpul celui Primului Război Mondial și și-a încheiat studiile de drept în timpul Marii crize economice a anilor 1930. A început să lucreze în tribunalele pentru copii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pe când infracțiunile minorilor făceau ravagii în America. Pentru că tații se aflau la război, iar mamele la muncă, sute de mii de copii au devenit delicvenți în anii 1940, ajungând adesea în fața unor judecători precum Gilliam, sub acuzații plecând de la mici tâlhării până la crime.

Vreme de un sfert de secol, din 1940 până în 1965, judecătorul Gilliam a fost singurul judecător pentru asemenea cazuri în foarte populatul oraș Denver din Colorado, judecând în fiecare an sute de cazuri.

În loc să se transforme în inamicul lor, și-a folosit competența și popularitatea pentru a fi alocate resurse spre prevenirea delicvenței juvenile și pentru ajutorarea copiilor aflați în sistemul de detenție.

Tribunalul pentru copii din Denver îi poartă astăzi numele. A fost blând cu cei pe care i-a judecat totuși corect.

CUVINTE PENTRU TINERI

Mereu îi auzim pe tineri văicărindu-se: ‘Ce putem face? …Cui putem să ne adresăm?’.

Răspunsul este acesta: DUCEȚI-VĂ ACASĂ!

Închideți ferestrele în calea furtunii, vopsiți tâmplăria. Adunați frunzele, tundeți gazonul, curățați trotuarul. Spălați mașina, învățați să gătiți, frecați ceva dușumele. Reparați chiuveta, construiți o barcă, luați-vă o slujbă.

Ajutați-l pe preot, pe rabin, Crucea Roșie, Armata Salvării. Vizitați bolnavii, ajutați săracii, învățați-vă lecțiile. Iar după ce terminați – și nu sunteți prea obosiți – citiți o carte.

Părinții voștri nu sunt datori să vă ofere distracții. Orașul sau satul vostru nu sunt datoare să vă ofere activități recreative.

Lumea nu vă e datoare cu o viață… Voi îi datorați lumii ceva.

Voi îi datorați timpul vostru, energia și talentul, astfel încât nimeni să nu mai fie în război, în sărăcie sau bolnav și singur.

Maturizați-vă, încetați să mai fiți copii plângăcioși. Ieșiți din lumea voastră de vis și dezvoltați-vă o coloană vertebrală, și nu un iadeș, și începeți să vă purtați ca niște bărbați sau femei adevărate.

Trebuie să fiți destul de maturi pentru a purta o parte din responsabilitatea pe care părinții voștri au purtat ani și ani.

V-au îngrijit, protejat, ajutat, rugat, implorat, scuzat, tolerat și și-au neglijat propriile nevoi, astfel încât voi să aveți tot ce vă trebuiește. Și au făcut aceste lucruri bucuroși, pentru că voi sunteți cele mai prețioase comori ale lor.

Dar acum nu mai aveți dreptul să așteptați să se conformeze fiecărui capriciu și fiecărei fantezii a voastre doar pentru că egoismul vostru vă domină personalitatea, în locul bunului simț, dorind și cerând.

În numele lui Dumnezeu, maturizați-vă și duceți-vă acasă!”

JUDGE GILLIAM’S “OPEN LETTER TO TEEN-AGER”

„Always we hear the plaintive cry of the teen-ager. What can we do? … Where can we go?

The answer is GO HOME!

Hang the storm windows, paint the woodwork. Rake the leaves, mow the lawn, shovel the walk. Wash the car, learn to cook, scrub some floors. Repair the sink, build a boat, get a job.

Help the minister, priest, or rabbi, the Red Cross, the Salvation Army. Visit the sick, assist the poor, study your lessons. And then when you are through – and not too tired – read a book.

Your parents do not owe you entertainment. Your city or village does not owe you recreational activities.

The world does not owe you a living… You owe the world something.

You owe it your time and your energy and your talents so that no one will be at war or in poverty or sick or lonely again.

Grow up; quit being a crybaby. Get out of your dream world and develop a backbone, not a wishbone, and start acting like a man or a lady.

You’re supposed to be mature enough to accept some of the responsibility your parents have carried for years.

They have nursed, protected, helped, appealed, begged, excused, tolerated and denied themselves needed comforts so that you could have every benefit. This they have done gladly, for you are their dearest treasure.

But now, you have no right to expect them to bow to every whim and fancy just because selfish ego instead of common sense dominates your personality, thinking and request.

In Heaven’s name, grow up and go home!”

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

4 COMENTARII

  1. De acord în mare parte, mai puțin cu obligațiile neasumate… Cred că e mai sănătos ca nimeni să nu datoreze nimănui nimic… Cu atît mai puțin să existe „datorii” către o entitate conceptuală (gen lume/societate) ce nu pot fi stinse niciodată.

  2. Valabil pentru generatia tanara din toate tarile dezvoltate, chiar si din tarile in curs de dezvoltare. Incomparabil cu generatia care a reconstruit si dezvoltat statele ruina de dupa razboi. Au muncit aproape gratis pentru tinerii plangaciosi de azi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.