Nu-i nici timpul și nici locul pentru reflecție, doar gândește și reacționează!

Știrile, una după alta, evenimentul, newsfeed-ul paginilor de socializare ne „prinde”, ne obligă să trăim în prezentul continuu, aplecați, concentrați, dar nu pe ce se întâmplă în realitate, ci pe ceea ce ni se livrează ca eveniment și ni se impune ca trăire. Crezând cu naivitate că stăpânești prezentul mereu fluid, pierzi din vedere atât ansamblul, cât și partea din lume pe care o reprezinți. Prezentul ne macină steril, făcându-ne să uităm și că suntem purtătorii unui trecut și că trebuie să ne îndreptăm spre un viitor, cu un plan sau un ideal propriu. Trăiești în postarea de azi, în poza selfie sau clipul video pe care l-ai afișat sau urmărit, în știrea sau dezbaterea momentului. 

În vremea asta, algoritmi și inteligențe artificiale te învață și te deprind mai bine decât îți mai îngădui și mai ai capacitatea să te cunoști tu însuți. Pe când tu nu mai ai nici vremea, nici dispoziția să reflectezi, ci doar să gândești și să reacționezi, diafragme, scale și grile te cuprind, îți trasează comportamentul, care devine tot mai mult identic cu cel din trecut și cu al altora. 
„Piața” te vrea predictibil. Pentru că există un singur termen generic pentru cuvintele, gândurile, ideile sau sentimentele tale, și aceasta este „piața”, piața lor, a altora, în care tu doar te miști, ca producător și consumator. Roboții electronici te cunosc mai bine decât te cunoști tu, decât te cunosc cei cu care îți împarți viața, rudele sau prietenii. Omul nu a fost niciodată mai expus, niciodată mai cunoscut, în termeni de categorie și masă, de statistici și trenduri, și mai ascuns față de sine, atât de îndepărtat față de cunoașterea de sine. 

Psihologia nu devine o știință umanistă, așa cum era de așteptat și de dorit, ci, cu ajutorul noi tehnologii, a devenit una reală, rece, exactă și precisă, apropiată de chimie, matematică și fizică, biologie și zoologie, tot mai îndepărtată de sociologie sau filosofie, cu totul străină literaturii sau poeziei. Dacă marii gânditori moderni se plângeau că cel mai necunoscut, cel mai puțin studiat lucru dintre toate este omul însuși, adică mintea sa, astăzi omul, gândirea și comportamentul său sunt cele mai studiate și disecate, prin sondaje și eșantioane, studii de piață și de impact, o intruziune fără precedent în viața privată și mintea fiecăruia prin aceste instrumente ale social-media și media, interactive și participative, care „te îmbie și te cheamă” să te devoalezi cu totul, în vreme ce te spionează și te clasează până la cel mai mic detaliu, prin mijloace ascunse, care nu îți vor ajunge niciodată la cunoștință. 
Dar niciodată, dar niciodată însă această tehnologie, pe care în alte timpuri ușor am fi numit-o „diavolească”, nu te analizează în termeni de individualitate, de personalitate, de spirit sau suflet. Pentru că acestea parcă au și dispărut, odată cu masificarea, cu piața totală. 

Originea răului nu mai este reprezentată de nimeni astăzi în plan fizic, concret, ci stă impersonal și deresponsabilizat de „mașină” în fața monitoarelor cu scale evolutive, sub puterea unui contract de confidențialitate semnat cu marea corporație, pe care le dirijează, la fel de rece, prin impulsuri și condiționări. Răul acesta îți spune de ce ai nevoie, un lucru după altul, unul decurgând din altul, fără să îți lase timp pentru tine. Mai bine te duci la coafor, pentru vreo viitoare fotografie, sau mergi la film, sau socializezi la un restaurant, așa cum s-a stabilit că se face… Cine a stabilit? Dar nimic nu e personal. S-a stabilit și atât. 
Răul din mașina electronică știe că nu există „libertate” și atât, că nu există „egalitate” și atât, că nu există „independență” și atât, toate acele noțiuni și idei simple și naive pe care le aruncă pe „piața gândirii” pentru ca să pună și să întrețină în mișcarea masele de „clienți”. Ca și „fericirea” și „prosperitatea”. Știe că tot ce există interrelaționează, că este interconectat, că libertatea, egalitatea sau independența sunt strict condiționate și în realitate irelevante, ca fenomene, și nu realități. Cu alte cuvinte, că nu pot exista decât la nivel de senzație, de stare mentală. 

Astfel că acest rău al algoritmilor și inteligenței artificiale îți construiește o întreagă lume a senzualismului deșănțat, atotstăpânitor, care nu mai lasă niciun loc, nicio fisură pentru gândirea în sine care ar dori, măcar din când în când, să respire, să găsească o gură de oxigen. Acest rău îți furmizează mereu obiective de atins, în vreme ce te lipsește de sens de pătruns. Pentru ca să te controleze, pentru ca să își creeze reflexe condiționate, în locul determinărilor proprii, conforme cu planurile și visele tale. Totul trebuie să fie comandat și conform, comportamentul, emoțiile, alegerile și judecățile tale de valoare, pentru prefabricarea consimțământului. Poți să fii așa, așa și așa, și cât vrei de original și dezinhibat în oricare dintre aceste comportamente, pentru că oricum vei rămâne în masa celor eșalonați, cărora li se oferă aceeași diversitate… strictă. Corporațiile te vor pletos, roachere… pentru ca să te integrezi… în diversitatea prestabilită! Așa că șocurile tale emoționale se produc odată cu cele ale masei, satisfacțiile tale sunt la fel ca toate celelalte… potrivit statisticilor. Pentru că nimic nu poate și nu trebuie să rămână neprevăzut, pentru că trebuie să corespunzi pe piață, să fii conform, să fii predictibil. 

Dar niciodată, dar niciodată, nu trebuie să ieși din rânduri și rânduri, ca și cum tu ai lua în mână o carte, după care alta, pentru o săptămână sau săptămâni întregi, și ai descoperi adevărurile și echilibrul din viața cu adevărat democratică a Atenei antice, spre exemplu… Adică ce obișnuia să fie cândva, cu adevărat, VIAȚA!

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.