Omul, eternul vrăjmaș al naturii

Dacă mâine ar dispărea ultima rezervă de oxigen de pe pământ, omul și toate celălalte viețuitoarele ar muri și nu oarecum, ci într-un fel de agonie dureroasă. Oxigenul reprezintă un element fundamental pentru funcționarea creierului, iar lipsa acestuia timp de cinci minute, ar determina moartea celulelor celebrale care atrage după sine coma, convulsia și decesul. Din păcate aceste informații vitale sunt ignorate și, ca o ironie a sorții, omul înaintează spre o direcție distructivă a propriului sine.

Dacă în timpurile vechi oamenii trăiau în deplină armonie cu natura, contemplând-o ca pe o zeitate, începând cu era modernismului, aceștia au început un război tacit și perfid împotriva habitatului care îi asigură existența. Astfel că, într-un timp istoric destul de scurt, au dispărut adevărate minuni ale naturii, de o valoare inestimabilă și imposibil de înlocuit. Exploatarea nemiloasă a ecosistemelor naturale, în scop comercial, a produs dispariția a numeroase specii de plante, pești și animale. Din cauza vânatului și pescuitului irațional, multe dintre speciile de animale și pești sunt pe cale de dispariție, acest declin dramatic ajungând la un nivel iremediabil. Apariția tehnologiei i-a facilitat omului calea spre a exploata resursele naturale într-un mod inconștient. Astfel că, zeci și sute de milioane de hectare de pădure au căzut la pământ sub lama ascuțită și necruțătoare a drujbelor, iar odată cu tăierea pădurile, animalele au rămas fără adăpost, devenind foarte vulnerabile și expuse braconajului.

Apanajele modernismului au încurajat în oameni cele mai abjecte porniri împotriva propriului lor mediu de viață. Pentru unii, o ieșire în natură sau la iarbă verde, nu presupune vreo apropiere în sens contemplativ, ci doar un capriciu satisfăcut, din care rezultă gunoaie și poluare. Omul nu poate păși pe pământ fără să strivească o floare, nu poate atinge apa fără să o contamineze, nu poate trăi în armonie cu animalele fără să le ucidă. Munți de gunoaie aruncate răspândesc miros de putrefacție, substanțe chimice folosite în exces care erodează texura solului și otrăvesc plantele, uleiul alimentar care contaminează apa, deversările chimice care ajung pe fundul oceanului afectând organismele acvatice, insecticidele care otrăvesc albinele culegătoare, vânatul în exces a anumitor specii de animale valoroase, incendierea pădurilor, toate aceste acțiuni nocive antrenate de om asupra mediului au consecințe distructive pe termen lung.

De exemplu, mulți dintre noi nu conștientizăm cât de utile sunt albinele pentru susținerea vieții pe pământ. Această specie uimitoare de insecte reprezintă un suport major al vieții pe planetă prin rolul lor fundamental de a colecta polenul. Albinele poleninează 80% dintre culturile care ne asigură hrana, și mai mult decât atât ele produc câteva alimente care sunt folosite și în scop medical: mierea, propolisul și lăptișorul de matcă. Din cauza tehnicilor aplicate în agricultură, care presupun folosirea chimicalelor, 250 de miliarde de albine au murit otrăvite.

De asemenea, defrișările masive de pe tot globul au făcut ca o serie de specii de animale și păsări să ajungă pe cale de dispariție, motiv pentru care au fost declarate monumente protejate de natură. Ursul brun din Alpi, ursul panda care trăiește în pădurile din China și Vietnam, elefanții asiatici, vulpea polară, ursul polar, ursul carpatin, pasărea kiwi, capra neagră, rinocerul, marmota, balenele albe, urangutanii, albatroșii, ghepardul, bufnița nordică, râsul, toate aceste viețuitoare se află în pragul extincției. De câțiva ani, climatul global a început să-și schimbe configurația într-un mod drastic, astfel se produc cataclismele naturale apocaliptice care nu pot fi anticipate.

Cutremurele de pământ, ploile abundente care produc inundații, alunecările de teren, ninsoare și îngheț în timpul verii, caniculă cu temperaturi excesive, grindină violentă, furtuni și uragane, tsunami, toate aceste dezlănțuiri ale naturii vin ca un efect de bumerang asupra omului dovedindu-i infimitatea și incapacitatea de a se apăra în raport cu o forță distructivă majoră. Milioanele de hectare de pădure care au ars în Siberia, Amazon și în Africa au fost aprinse de iadul urâciunii omenești, care nu cunoaște limite atunci când dorește să prospere financiar cu orice preț. Pădurile reprezintă rezerva cea mai importantă de oxigen a planetei. În urma acestor calamități, planeta își va zdruncina echilibrul…și ne va arunca în cel mai cumplit haos. Pământul poate exista și fără noi, oamenii. Însă noi nu putem exista ca ființe întrupate în afara planetei.

Preluare: Ziarul Națiunea / Autor: Andreea Arsene

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.