«Amin» (Reeducare), de Sergiu Mandinescu

Dintre toate scrierile care tratează „fenomenul Pitești” poate că nu se găsește nimic mai tulburător decât poeziile lui Sergiu Mandinescu. Când le citești nu se poate să nu înțelegi, nu se poate să nu te zdruncine, nu poți să nu te muți, pentru câteva clipe, în „noaptea jefuită de stele”. Sunt nestematele din cocina porcilor, lacrimile unui înger din iad…

De-aş avea o pană de înger
Şi cerneală de bezne,
Poate că abia atunci mi-ar fi lesne
Să mă adun din toate risipirile,
Să-mi scriu amintirile
Şi să spun tuturor de ce sânger.

Era o noapte jefuită de stele…
La fereastra nădejdii – zăbrele,
La uşa salvării – lăcate,
Iar frunţile noastre palide înnoptaseră toate.

Când, deodată, din mijlocul nostru
Izbucni, ca o flacără neagră, ura.
Focul ei a topit într-o clipă
Gând, suflet, aripă –
Toate din tot – şi n-a mai rămas decât zgura.

Baroase cumplite zdrobiră tăcerea
În cioburi de răcnete mari cât durerea.
Ţăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer.
Martirii ardeau pe ruguri de ger…

Atât de cumplite au fost suferinţele,
Atât de năprasnică urgia,
Încât în noaptea aceea unii şi-au pierdut minţile,
Alţii şi-au pierdut veşnicia.

Într-un târziu toate sufletele zăceau sfărâmate.
Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge!
Pe jos erau risipiţi creiţarii de sânge,
Plata atâtor păcate.

Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc.
Iată, de pildă, eu – umblu, vorbesc,
Asemenea lui, aşijderea ţie,
Dar viaţa mea nu-i, nu-i, prietene, decât o moarte vie.

Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul comorilor,
Îmbrăţişându-mi lespedea de patimi şi chin.
Aştept îngerul zorilor,
Aştept Învierea,
În numele Tatălui şi-al Fiului, şi-al Sfântului Duh,

Amin!

Sergiu Mandinescu

Pitești, decembrie 1949

Sergiu Mandinesu s-a născut pe 3 iunie 1928 în comuna Basarab din judeţul Bacău. Student în anul I la Facultatea de Litere din Craiova, Mandinescu s-a alăturat organizaţiei anticomuniste Mişcarea Naţională de Rezistenţă condusă de generalul Iancu Carlaonţ şi de Radu Ciuceanu. Într-un act de indisciplină, Mandinescu a încercat să treacă graniţa cu Iugoslavia în septembrie 1948 şi a fost prins. Anchetat, el a fost condamnat în iunie 1949 la 12 ani de închisoare.

Transferat la închisoarea Piteşti şi închis la secţia de temniţă grea, Mandinescu a fost supus torturilor de aici în repetate rânduri.

În august 1951 Sergiu Mandinescu a fost trimis la penitenciarul Gherla, iar mai apoi el va fi închis şi la penitenciarele Jilava, Târgu Ocna, Caransebeş şi Aiud. Este eliberat în 1960, însă  trimis în domiciliu obligatoriu la Lăteşti până în 1961.

Poeziile lui Sergiu Mandinescu au fost cunoscute prin volume de antologii de versuri sau memorii din închisorile comuniste. A scris versuri inclusiv despre „reeducarea” de la Pitești, iar poeziile sale circulau în închisorile românești. Despre Mandinescu au scris, printre alții, Radu Ciuceanu, bun prieten și coleg de organizație anticomunistă și Cicerone Ionițoiu. Sergiu Mandinescu a murit în 1964, mare parte din opera sa poetică fiind pierdută.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.