Degeaba avem inteligență, dacă nu avem înțelepciune

Astăzi am fost abordată de doi colegi, separat, în legătură cu opțiunea mea de vot. Unul era pro EA, unul pro EL. Diferență de la cer la pământ.

Primul, un om simplu și cu bun simț, mi-a respectat opinia cum că nu mă simt reprezentată de niciunul și mi-a explicat, din punctul lui de vedere, de ce o susține pe EA. N-a încercat să mă convingă cu forța, nu m-a jignit, nici nu m-a desconsiderat. Doar mi-a expus punctul lui de vedere. N-o să întru în detalii, pentru că n-a fost nimic ieșit din comun, doar o părere sinceră și de bun simț, așa cum am mai auzit cu toții. Însă mi-am exprimat-o și eu pe a mea, aceea că această doamnă nu este deloc de încredere, ba chiar eu o văd trădătoare și manipulabilă.

Cel de-al doilea, în schimb, un tip titrat, în primă fază a fost mirat că nu voi vota cu EL și doar respectul ce mi-l poartă m-a ferit de catalogarea ca „proastă”, la fel ca EA, deși m-am exprimat clar că nu pentru EA sunt împotriva LUI, căci eu îi detest pe amândoi. Și chiar dacă nu este de acord cu EL, nici nu l-a votat în primul tur, consideră că dacă EA va câștiga alegerile, ne va lua dracu.

L-am întrebat pe om, că poate nu știu eu, ce realizări notabile are cel care, timp de 5 ani, pe lângă că s-a aflat într-o veșnică vacanță, ne-a umilit, ne-a desconsiderat și ne-a dezbinat? A! Și ne-a tocat banii! Halal comportament demn de un președinte!

Și l-am mai întrebat, că nici pe asta n-o știu, pe ce criterii se stabilește nivelul prostiei unui om și cine și de ce s-ar simți îndreptățit să-l considere prost pe unul sau pe altul, mai ales că sunt atâtea cazuri, prea multe, de indivizi care abia știu să-și scrie numele, dar se pricep la toate, mai ales la politică?

N-am primit decât un răspuns, sub mai multe forme: din două rele, EL reprezintă răul cel mai mic, iar „dacă va ieși EA, ne va lua dracu”.

Am încercat să-mi spun punctul de vedere, acela că stabilirea răului cel mai mic ține de vederile fiecăruia și nici termen de comparație n-ar fi între ei, întrucât sunt diferiți. Singurul lucru comun este faptul că sunt politicieni, iar politicienii sunt… așa cum sunt (nu mai folosesc epitete), după umila mea părere sunt două rele. N-am avut succes. Ne-am aprins amandoi și ne-am despărțit dezamăgiți unul de celălalt, fiecare în felul lui.

N-o mai lungesc. Alta era ideea: cum le știm noi pe toate, dar ne lăsăm manipulați prostește de cei care ar trebui să ne fie exemple și care ar trebui să se preocupe de unitatea noastră, nu să ne dezbine! Cum ne erijăm noi în judecători și cât de convinși suntem ca avem dreptate în față celorlalți! Cum am ajuns să ne urâm unii pe alții și să ne jignim doar pentru că nu împărtășim aceleași păreri!

Câți dintre voi vă alegeți prietenii virtuali, dintre cunoștințe, în baza simpatiilor politice? Va spun eu: niciunul. Criteriul ăsta se aplică necunoscuților cu care ne întâlnim în diverse discuții, pe paginile altora sau pe grupuri, celor care au impresia, sau avem impresia, că rezonăm cu ei în planul acesta. Cu cei cunoscuți doar ținem legătura.

Mulți vor avea impresia că m-am poziționat de o anume parte și mă vor judeca, fără să le treacă prin minte că, de fapt, mă solidarizez cu cei desconsiderați și jigniți, indiferent de ce parte s-ar afla. Și n-o să admit niciodată că cineva, indiferent de valoarea sa, s-ar considera îndreptățit să-l jignească pe altul doar pentru că ar gândi diferit. Consider că putem conviețui împreună, diferiți fiind, atâta timp cât gândirea și comportamentul nostru nu-i afectează pe cei de lângă noi. Iar dacă o să-mi spuneți că din cauza celor „mulți și proști” am ajuns atât de rău, scuzați-mă, dar nu aveți dreptate. Clasa politică românească este de ra*at și toți care ajung la putere își fac cărțile în funcție de interesele lor, sub ochii noștri. Căci să scuzi o persoană sau o formațiune politică pentru mârșăviile pe care le face doar pentru că este împotriva alteia pe care o urăști, oare ce înseamnă? Da, prostia și ignoranța produc efecte grave, dar nu cumva, din acest punct de vedere, interesul mai marilor este să ne mențină la un nivel convenabil lor, pentru a fi mai ușor de manevrat? Și cum ar reuși mai bine asta decât cu ajutorul nostru?

Și mai e ceva: cât timp ne-am îndepărtat de Dumnezeu și considerăm că nu mai avem nevoie de El, ne merităm soarta. Degeaba avem inteligență, dacă nu avem înțelepciune. Degeaba avem bune intenții, dacă nu avem iubire. Degeaba căutăm dreptate, dacă nu iertăm.

Iar am vorbit mult, dar n-aș fi Lili, altfel! 😀

Vă rog să mă scuzați, dar mă cam întristează situația. Nu dau sfaturi nimănui, nici indicații, dar poate ar trebui să reflectăm mai mult la ea și să privim în oglinda sufletului. Facem noi tot ce ne stă în putință să o îmbunătățim? Și să ne rugăm mai mult.

Să avem un sfârșit de săptămână liniștit și pace în suflet!
Dumnezeu să ne lumineze pe toți!

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. “INTELIGENŢA”, cel putin a şa cum se tot vehiculează în zilele noastre, nu e deloc definită. Rămîne aşa ceva abstract. Ce înseamnă INTELIGENT cu adevărat, om cu carte în sistemul de învăţămînt oficial… sau om CARE ŞTIE SĂ SE ADAPTEZE, să ia DECIZII CORECTE si să folosească în mod practic cunoştinţele pe care le are?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.