Gigel era rănit și a trebuit să moară

De o vreme, Gigel era rănit și nu mai putea vâna împreună cu haita, printre ei, alături de haită. Era tot mai slăbit, așa că, la un moment dat, s-a izolat, s-a retras în pădure și a murit. Așa cum fac câinii sălbatici, lupii, leii, toate animalele de pradă care se îmbolnăvesc sau sunt rănite, sunt slăbite. E selecția naturală!, vor decreta imediat biologii sau zoologii fără drept de apel …Da, da, numai că Gigel nu era un animal. Nu, nu! Era om. Gigel s-a dus în pădure și și-a atârnat gâtul de creanga unui copac. S-a spânzurat. Pentru că se săturase de boală și suferință. Pentru că nu mai avea cu ce să trăiască. A pierdut lupta pentru supraviețuire, pe care o dau mulți în satele românești.

A fost o vreme în care, în putere fiind, muncea și și-a întemeiat o familie. Da, a avut femela lui, am putea spune, reîntorcându-ne la lumea animală. Nu? Ba chiar a și procreat: a avut un copil. Dar nu a avut o constituție solidă și nu a învățat nici carte. Părinții nu au avut bani să-l țină la școli. Așa că, atunci când au venit disponibilizările, a fost printre primii trimiși acasă, pentru „rentabilizare”. Nu a putut pleca în străinătate, era prea firav, deși nu avea decât 40 de ani, iar un loc de muncă nu a găsit în oraș. Așa că s-a retras la casa părintească, la țară. Și a început să muncească cu ziua, și să bea, de la unul azi, de la altul mâine, odată cu plata zilei de muncă. Se înțelege. Așa e și obiceiul, iar Gigel era poate cel mai amabil și deschis om din sat, nu refuza. Deși era mereu vesel, saluta și vorbea cu toată lumea, viața lui era deja o fundătură.

Lucra la „416” și prin sat, cu ziua. Și se descurca, de bine de rău. Dar a venit ziua în care s-a îmbolnăvit, nu mai putea face prea mult efort, dar, cel mai grav!, nu mai dădea randament. Și atunci oamenii din sat, pe care îi cunoaștea bine, la care a muncit, pe la toți, au început să nu-l mai cheme la muncă. Nu prea își mai merita banii. Iar Gigel făcea ce putea, le explica: „Sunt bolnav”. Ba chiar le și povestea cât îi este de greu. Toți se prefăceau că îl înțeleg atunci când le vorbea, dar se gândeau la ei. „Nu renta”. Poate să-i mai dea o țigară și o bere, dar să-i plătească o zi de muncă?!… Mai bine luau pe altcineva. Ba și primarul l-a tăiat, pur și simplu, de la „416” …Nu mai „renta”. Soția i-a plecat la muncă în străinătate și i-a luat și copilul. După o vreme a divorțat și s-a recăsătorit.

„Nu mai am cu ce să trăiesc, nea Ioane”, îi spune unui consătean atunci, în dimineața fatală. „Nu mai pot! Mi-i tare greu! Nici la spital nu mă primesc. Nu sunt destul de bolnav pentru ei. Dar eu sunt bolnav”. Vecinul îl ascultă și pare să-l înțeleagă. Dar el nu poate face nimic pentru el. El nu poate, celălalt nu poate, satul nu poate, comuna nu poate, nimeni nu poate.

Și apoi Gigel s-a dus liniștit și sigur pe el, ca omul care știe ce are de făcut și a urcat în deal, în pădure, unde își pregătise totul: copacul și funia. Știa că nu e creștinește, dar își recunoscuse de acum că nu mai putea. Nici preotul nu îl mai chema la muncă. Nu „renta”… Nu a cerșit, nu a furat. Nu erau pentru el…

Da, știu. Ați vrea să credeți că nu e chiar adevărat. Ați vrea poate să dați vina tot pe Gigel. Că nu a făcut el ce trebuia, că poate trebuia să se lupte mai mult. Dar povestea asta, adevărată, nu spune atât de multe despre Gigel, cum ați putea crede, ci despre noi, ca oameni, ca societate.

Da, ne place să credem că suntem civilizați, că suntem evoluați, că diferim atât de mult de animale, care se organizează atât de rudimentar, iar printre ele nu există sentimentele umane, precum mila sau compasiunea. Ne place să credem că suntem ființe superioare. Iar povestea asta știrbește din această imagine, nu-i așa? O distruge, iar în locul său se deschide nimic altceva decât jungla, o junglă a instinctelor, printre care cele de conservare și supremație, a intereselor egoiste în care am construit totul, politica, economia, societatea pe măsură și care îi extermină prin indiferență și nepăsare pe cei slabi și neputincioși. E o sentință prea grea asta? Oare?!… Adevărul rămâne unul singur: Gigel era rănit și a trebuit să moară!!!…

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.