Ţăranul român


Nicolae Enea, «După arat»

L-am întilnit printre lanurile de grâu, când spicele coapte mângâiau cerul în adierea blândă a vântului. Se întorcea de la câmp ars de soare şi i-am cerut un strop de apă din urciorul lui fermecat în care apa e veşnic rece şi proaspătă.

L-am întâlnit venind de la coasă, cu un snop de fân în spinare sprijinindu-l de coasă şi cu pălăria într-o mână. Aşa, cu capul plecat, tot trufaş era, tot de sus mă privea. Nu pentru că eu eram mai scund, ci pentru că el are un mod de a te privi când munceşte de te face să crezi – te convinge chiar! – că munca lui e o cinste, că e mai presus de toate.

L-am mai întâlnit arându-şi grădina cu un plug vechi, tras de boi. Deşi era aidoma celui de la muzeu, plugul din mâinile lui parcă prinsese viaţă, lama era ca oglinda şi muşca adânc din pământul reavăn. M-am gândit atunci că muzeografii s-au grăbit, au păgubit pe cineva când au achiziţionat acel obiect pe care l-au transformat într-un biet fier vechi, înnegrit, lăcuit şi inutil.

L-am văzut pretutindeni, unde mi-a mirosit a iarbă verde, a fân cosit sau a pâine caldă de cuptor. I-am simţit prezenţa în nopţile de toamnă, în foşnetul lanurilor de porumb, în cântecul greierilor sau în nopţile de iarnă când m-am încalzit la gura unei sobe. Câte poveşti ştie el să depene nepoţilor la lumina flăcărilor vii din cuptor! Poveşti cu împaraţi, cu Feţi-Frumoşi şi cu Ilene Cosânzene, dar şi poveşti adevărate de pe front, unde, cu arma în mână, a cutreierat Europa pentru a-i alunga pe cotropitori.

Şi dacă toate acestea le-am scris gândindu-mă la tăicuţul meu, la fel aş putea să scriu şi despre vecinii lui: nea Lisandru sau nea Aurică. Parcă-i văd seara stând pe la garduri şi vorbind despre câmp, despre vite sau despre vreme. Şi atunci, deşi stau de vorbă, ei repară un bici, îndreaptă o ulucă la gard sau pun la loc o greblă uitată aiurea. Aşa sunt ei: şi când stau de vorbă, vorba vine că stau! – pentru că cel mai bine stau ei de vorbă, muncind.

  • Radu Gheorghe
Camil Ressu, «Cosași odihnindu-se»
Ludovic Bassarab, «La câmp»
Abgar Baltazar - Tarani

Abgar Baltazar, «Țărani»
Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Țăranul român este răsplătit cu un ajutor social de 640 lei după o viață de muncă. Toți politicienii noștri s-au străduit să arate că fosta talpă a țării nu mai valorează nimic și totul stă în condeiul lor. Și-au bătut joc de ei dândule pământurile înapoi dar uitând să le de-a și utilajele care le-au fost luate la colectivizare, din banii munciți de ei au fost dotați cu utilaje agricole care binențeles au fost luate pe nimic de jmecherașii momentului sau de nomenclaturiști. Au fost restituite pământurile dar fără utilaje pentru a le putea munci. Bătaie de joc de la un capăt la altul. Din grânarul Europei am ajuns să importăm semifabricate congelate să facem pâinea cea de toate zilele. Respect țăranii, urăsc politicienii indiferent de culoarea politică care și-au bătut joc de țară asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.