Nebunia de a gândi liber

Una dintre cele mai terifiante proceduri prin care sistemele totalitare și-au înlăturat adversarii de orice fel a fost declararea lor ca fiind nebuni. Ați putea crede că aceste lucruri sunt de mult timp istorie. Comunismul a folosit această procedură pe scară largă. Nu numai în Rusia în perioada stalinistă, ci în întregul bloc comunist. În România, de asemenea. Pe când eram jurnalist și făcător de documentare am investigat pe larg acest subiect. În anii ‘90 descopeream stupefiat că greii psihiatriei românești fuseseră implicați în internarea și ”tratarea” oponenților sistemului. Cel mai obișnuit diagnostic era acela de schizofrenie. După ”tratament” care cuprindea inclusiv șocuri electrice, dizidentul ieșea de-acolo nebun cu adevărat. În plus, el își pierdea credibilitatea. Devenea doar un nebun. Oricine îndrăznea să gândească altfel decât sistemul, să se îndoiască, să pună întrebări, putea deveni obiectul unui astfel de abuz. Psihiatria era, pur și simplu, un instrument de reducere la tăcere.

Fără surprindere, aflu că celebrului Manual de Diagnostic (Diagnostic & Statistic Manual of Mental Disorders – DSM) după care se ghidează psihiatria americană și, în consecință, o lume întreagă, i se adaugă o nouă formă de nebunie: aceea de a gândi într-un mod diferit față de ceilalți. Cu alte cuvinte, dacă ai păreri diferite față de cele ”normale”, poți fi declarat bolnav psihic. Sindromul gândirii diferite este descris în DSM ca „dezordine psihică de opoziție sfidătoare” (Opositional Defiant Disorder – ODD). Aceasta se caracterizează printr-un „model de comportament neascultător, ostil și sfidător” și se combină de multe ori cu „sindromul deficitului de atenție și al hiper-activității”. Cu alte cuvinte, dacă nu stai în banca ta, disciplinat, dacă nu ești de acord cu regulile și rostești acest lucru, atunci poți fi declarat „out of order”. Ușurința cu care poate fi folosit acest instrument de către sistemele de putere pentru a-și elimina adversarii și criticii este evidentă. Peste ocean au existat deja încercări de a pune eticheta de „paranoia politică” unor critici ai „establishment”-ului.

Orice sistem de putere creează, cultivă și conservă „conștiința de masă”, „bunul simț” al mulțimii disciplinate care nu pune întrebări, mai ales despre „sensul” și „semnificația” propriei vieți și a lucrurilor. Astfel, Conștiența este cel mai mare inamic al sistemelor, pentru că, pe măsură ce devenim conștienți, începem să punem sub semnul întrebării „ceea ce știm”, și să avem încredere în „ceea ce simțim”. Tot mai mulți oameni „simt în interiorul lor” că lumea așa cum o cunoaștem nu mai reprezintă „idealurile”, „valorile” acestui moment. Educația, medicina, politica, economia acestei lumi zguduită de conflicte globale aparțin unui alt timp, unei alte viziuni despre lume. Oamenii descoperă în interiorul lor că viața este lipsită de „bucurie”, „de sens”, și pornesc în căutarea lăuntrică a acestuia. Foarte repede descoperă că toate sistemele sunt menite să creeze nu oameni liberi, ci niște sclavi. Sistemele iau în primire ființa umană din copilărie, o educă pentru a deveni o rotiță a acestei lumi. Fiecare pas este controlat cu atenție, fiecare concept despre lume și viață, despre „cum trebuie să fim”. A intra în sistem pare singura opțiune, numai că, într-o bună zi, intervine descoperirea că, deși am jucat jocul „așa cum trebuie”, suntem nefericiți. Este începutul „căutării de sine” care sfârșește inevitabil cu descoperirea că valorile personale și cele ale conștiinței de masă sunt în contradicție. Labirintul condiționărilor sociale, politice, militare, religioase devine insuportabil. E momentul în care oricine poate deveni „out of order”.

Lumea se schimbă din interior, prin fiecare din noi și asta se întâmplă pretutindeni în lume. Tot mai mulți oameni ajung la concluzia că sistemele aceste lumi trebuie reformate. Liderii acestei lumi doresc perpetuarea sistemelor organizaționale, doresc menținerea acestei ordini a lumii, și nu înțeleg ce se petrece. Vechile mijloace de control nu par să mai funcționeze. Mass media internațională, formatoare de opinie, este întâmpinată cu tot mai mult scepticism, neîncrederea oamenilor în politicieni, în bănci, în sistemele de asigurări, de sănătate etc se manifestă cu tot mai multă putere, iar liderii lumii nu înțeleg de ce nu mai funcționează vechile mecanisme. Ei nu pot simți ceea ce se petrece în interiorul Umanității și asistă neputincioși la nașterea unor mișcări globale care le scapă de sub control. Un uriaș reviriment al abordărilor integrale în afaceri, în educație, în medicină, în științe, în ecologie, tind să schimbe totul. Oamenii se tem mai puțin și vocile care se ridică în favoare schimbării devin tot mai multe. Ceea ce naște reacții ale sistemelor.

Așa capătă sens evenimente precum atentate și „războiul global contra terorismului”, un război creat, efectiv, pentru a întări abordările autoritare ale acestor sisteme și pentru a justifica restricțiile, controlul și ordinea maselor care încep să se trezească la o nouă Conștiență. Totul părea perfect. De la naștere până la moarte, disciplinați, oamenii nu-și puneau întrebări periculoase precum „cine sunt eu cu adevărat”. Terminau școala regulamentară, mergeau la biserica regulamentară, își plăteau ratele la bancă, regulamentar, până la pensie când era prea târziu pentru a mai pune întrebări. Toată viața fuseseră ocupați cu a fi un cetățean model. Acum oamenii nu mai așteaptă finalul vieții pentru a-și pune întrebări. Identitatea care le este oferită conceptual de sisteme, în care se definesc prin ceea ce fac și prin rolul lor social, devine insuficientă pentru a simți bucurie. În prima fază se „caută pe sine”, apoi descoperă că sunt cu mult mai mult decât au crezut. Dacă s-ar opri aici ar fi în regulă, dar etapa următoare este că încep să dorească o lume care să-i reprezinte, politicieni, o economie diferită, o religie diferită, o altă relație cu mediul și cu această planetă, noi relații sociale care să reprezinte deschiderea și dorințele lor. Și asta este intolerabil, căci strică regulile acestei lumi ce părea atât de bine așezată, chiar dacă cetățenii ei nu sunt prea fericiți.

În aceste condiții, nu este de mirare că „sindromul gândirii libere”, neînregimentate, devine obiect al diagnosticului psihiatric. Este o încercare disperată și o expresie a neputinței în fața acestei schimbări care vine din interiorul fiecăruia dintre noi. O schimbare care nu poate fi oprită și care este expresia transformării interioare. Priviți împrejur. Cei care gândesc liber schimbă lumea și așa a fost dintotdeauna. Cei care au fost priviți de sistemele tuturor timpurilor drept oile negre, cei neînregimentați, cei originali, cei curajoși, cei care au mers pe cărări nebătute, având încredere în propria lor viziune, sunt aceia care au schimbat lumea. Trăim vremuri extraordinare și este un privilegiu să fim aici, acum, în experiența umană, cu condiția exprimăm ceea ce suntem în adâncul nostru, dincolo de condiționările conștiinței de masă.

Acest proces de transformare interioară a Umanității este o încleștare între trecut și prezent, între ego și adevărata noastră natură. Pe măsură ce descoperim „ce suntemcu adevărat, jocul iluzoriu al puterii și al manipulării se destramă. Ego este acela care dorește platitudinea aparent sigură și a conformismului, care se teme să meargă pe drumuri nebătute și să iasă din masa gri a turmei. Nu este nevoie să moară oameni, precum s-a întâmplat la București, pentru a schimba ceva, pentru a rosti că sistemele nu ne mai reprezintă. Nu mai sunt suficiente manipulări sângeroase, precum uciderea în masă de la Paris, pentru a crea spaimă și furie, pentru a menține controlul. Adevărata libertate vine întotdeauna din interior, dintr-o nouă percepție a realității, din eliberarea de frică și judecată de sine, din regăsirea Adevărului că noi suntem aceia care își creează Realitatea.

Dacă gândiți „altfel” despre Realitate decât o face masa amorfă a conștiinței de masă, este semnul redobândirii libertății interioare, dacă vă puneți întrebări despre sensul vieții voastre în această lume, vă treziți. Dacă vi se pare că viața așa cum ați construit-o până acum este plată și lipsită de bucurie, aveți ÎNCREDERE în ceea ce simțiți. Este începutul transformării interioare. Nu e ușor, căci oamenii ”de bine” dimprejur vor încerca, la fel ca și sistemele de autoritate, să vă spună că sunteți nebuni, să puneți la îndoială „ceea ce toată lumea știe”. Vă veți teme să alegeți ceea ce vă va aduce cu adevărat bucurie și eliberare, iar tentația de a „fi în rândul lumii” vă va ispiti de o mie de ori. De o mie de ori vă veți îndoi și de o mie de ori veți simți același lucru, din ce în ce mai puternic: sensul vieții este mai mult decât disciplina impusă de sisteme. În cele din urmă veți descoperi Adevărul: bucuria de a fi voi înșivă, de a crea liber realitatea pe care o doriți nu depinde de nimeni și de nimic, decât de voi înșivă. Singurul lucru care stă între voi și adevărul vostru personal este ceea ce ați învățat.

Eliberarea pleacă de la curajul de a fi „altfel” decât ați fost învățați. Oferiți-vă luxul de a fi puțin nebuni, de a rosti ceea ce gândiți și simțiți, de a nu vă mai falsifica pentru a fi pe placul celorlalți, fiți atât de nebuni încât să aveți încredere că viața e mai mult decât a merge la birou și a plăti rate, fiți atât de nebuni încât să aveți încredere că lumea se schimbă odată cu voi. Căci așa este.

Preluare: Călătoria inimii / Autor: Horia Francisc Țurcanu

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. Dupa ce arata ca se ajunge (ajungem) la descoperirea contradictiei/conflictului „… între ego și adevărata noastră natură …” (de ce nu o numeste? – este numita SINE), pica o afirmatie contradictorie si complet neasteptata (avand in vedere prima parte a articolului):
    <> !
    Pai, daca tot e vorba de gandire, normal este sa gandim si sa cercetam realitatea pentru ca „ceea ce stim” sa se transforme in „ceea ce am aflat ca ESTE ADEVARAT”!, nicidecum sa ne bazam pe „ceea ce simtim”.
    Asta este atitudinea neobolsevicilor, inspirata din holocaustisti – important este ce simtim, nu ne intereseaza dovezile materiale/probele, nu ne intereseaza ceea ce se poate constata…
    Afirmatia din articol – „sa avem incredere in ceea ce simtim” este tocmai impingerea spre schizofrenie fiindca simtirea naste fantezii, iluzii, fantasme nicidecum nu descopera realitatea.
    Si acum vine „bomboana de pe coliva”:
    „… noi suntem aceia care își creează Realitatea …”
    ———————————-
    Pacat de prima parte a articolului – corecta constatare, valida descriere a opozitiei putere/sistem-individ… dar solutia si descrierea ei sint „total failure”, adica ratarea concluziei rationale si promovarea ideologiei New Age, de tip spiritualist care face pe om „mare”, sa se faca un fel de dumnezeu pe Pamant.
    Acum inteleg de ce autorul spune „adevărata noastră natură” si nu SINE; sinea/sinele semnifica FIREA, adica functiile sufletului CREAT DE DUMNEZEU pe care autorul il fenteaza prin eliziune in scop propagandistic anti-crestin.
    Nu creezi nimic, esti doar participant la interactiunea om/oameni-Creatia lui Dumnezeu si in care orice faci este limitat de propriile capacitati si de legile fizice, naturale.
    Efectul actiunii individuale este ca efectul „butterfly” – bati din aripi, faci valuri…
    Te agiti dar tot efortul, toata „munca” ta personala – citeste „individuala”, sa nu spun egoista – este franata, absorbita, „stinsa” de „mediul inconjurator”.
    Efect nul.
    —————————-
    Si sa nu cadem in rationalism si in [h]umanitarism: Adevarul este Dumnezeu, nicidecum „bucuria de a fi voi înșivă, de a crea liber realitatea pe care o doriți nu depinde de nimeni și de nimic, decât de voi înșivă”

  2. Completarea necesara… pentru ca editorul elimina textul dintre sageti…
    “afirmatie contradictorie si complet neasteptata (avand in vedere prima parte a articolului):
    „începem să punem sub semnul întrebării „ceea ce știm”, și să avem încredere în „ceea ce simțim”!
    —–
    Completarea a doua, referitoare la „bucuria de a fi voi înșivă, de a crea liber realitatea pe care o doriți nu depinde de nimeni și de nimic, decât de voi înșivă”
    Nu cred ca exista vreun om care sa traiasca intr-o “realitate” care nu depinde:
    – de cineva (nimeni) – nu se afla intre oameni???
    – de ceva (nimic)! – nu respira, nu calca pamantul, nu-i bate inima, nu mananca…???
    Nu cred ca exista vreun om care sa depinda doar de el insusi /ea insasi!
    Ar fi un “extra-om”, nici macar un”super-om”, sa fim seriosi! – adica nu ar fi om.
    Tocmai astfel de idei care se doresc viziune a fericirii (“in aceasta viata”, “aici, pe Pamant!”) denota inselare sufleteasca ce umbreste mintea si face ca ratiunea sa inghete – asta este indemn la ne-gandire.
    Sigur, este ceva diferit de tipul de gandire cultivat de “sistem” dar e mai degraba un nihilism material, fizic insotit de imaginarea unei distopii.
    Ceva promovat de hinduism – meditarea la scufundarea in nefiinta, contrar sensului Creatiei.

  3. O distribui acum.
    Maine s-ar putea, nebun, fiind declarat, sa nu mai pot.
    Metita citit. Mesajul este extraordinar, din cam toate punctele de vedere….
    Sau???

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.