Răi, dar buni!… (I)

Nu știu dacă ați observat, dar de o vreme încoace țărișoara nostră, România, s-a umplut numai de oameni „buni”. Peste tot sunt numai oameni „buni”, prin definiție. Pe măsură ce nația noastră românească devine tot mai atavică, mai certăreață și neînțelegătoare, pe măsură ce aspiritățile și contradicțiile cresc, pe când nu mai găsim aceeași undă nici în lățime, darămite în lungime, pe când nu se mai poate înțelege om cu persoană, țărișoara noastră, micuța noastră junglă capitalistă, se umple de oameni pur și simplu „buni”. Nimeni nu îți mai permite azi să crezi, cu atât mai mult să spui altceva despre persoana sa. Poți să spui orice, potrivit vorbelor și faptelor sale, chiar față de tine, dar să nu se înțeleagă cumva că nu ar fi …„bun”. Ei au o filosofie cu totul particulară care, orice ar face, în final îi imaculează, le dă inocență în raport cu… orice, îi face „buni”.

Acum, la tot pasul, întâlnim ființe umane, în special femei, care au legăminte dintre cele mai solemne și definitive, cât se poate de personale, cu zei imaginari, care doar mai seamănă cu divinitățile biblice, dar sunt departe de acestea. Pentru a le servi să fie „bune”…

Altele au o legătură cât se poate de directă cu universul, care lucrează și prin alții, dar mai ales prin ele la desăvârșire. Care e aproape, e pe drum…

Altele și-au fixat poponeața într-o lume aranjată în așa fel încât, de unde sunt, se vede că cei care suferă în viața lor prezentă o datorează păcatelor din viețile anterioare, iar cei fericiți nedreptăților suferite anterior, iar ele nu au decât să se simtă confortabil cu această ordine a lucrurilor, căzută peste lume ireversibil, evident, tot dintr-un divin. La înțelegerea căruia au avut un acces privilegiat…

Alte astfel de ființe umane împărtășesc „înțelepciunea pură”, din vorbirea răsfirată a unor filosofi excentrici orientali, care spun niște lucruri „fundamentale”.

Aceste ființe umane se manifestă în fel și chip. Unele îmbrățișează copacii, pentru că le face lor bine la sistemul nervos, altele vorbesc cu florile, pentru ca să le facă bine la clorofilă, și apoi să le poată admira și mirosi, altele pun simfonii vacilor și triluri porcilor, pentru ca să crească bine, spre o abatorizare de succes… deci totul pentru ele …Dar …„bine”! Unele întrețin o comunicare permanentă cu un Dumnezeu al lor, cu totul altul decât cel recunoscut chiar de Sfinții Părinți, care le spune să stea liniștite, pentru că în final totul va fi bine… Totul în cel mai profund egoism, dar chipurile spiritualizat.

Ce le detașează de ceilalți e seninătatea și refuzul combatului. Nu au nimic de demonstrat, nici de apărat. Ele știu mai bine! Nu pun întrebări, nu au curiozități. Și-au câștigat astfel o neutralitate aproape deplină în raport cu lumea. Aproape, pentru că nu se abțin să intre în lumea recunoscută ca „rea”, oricând le este convenabil, în special pentru a-i arăta cât este de „rea”, și să se retragă, de asemenea, oricând au chef, atunci când lumea se amestecă în microcosmosul lor în care totul e frumos, în echilibru, „bine”. Motivând, evident, cu particularitatea și superioritatea lor…

Pentru că sunt speciale, dar… Marele tău noroc!, șansa vieții tale!: sunt dispuse să te învețe câte ceva. Nici nu ar putea fi altfel, e același spirit general al bunăvoinței. Iar prima lecție va fi întotdeauna despre cum să te eschivezi, cum să eviți realitatea, pentru a-ți dobândi echilibru. Te învață exact cum să faci, au tehnica, și pot deveni chiar minuțioase în explicații. Te asigură că nu e ușor să ajungi ca ele, să te desprinzi de lume. Pentru că asta este marele lor merit, avantaj, succes, secret: s-au detașat. Nu de tot, încă mai trăiesc, mai respiră cu ceilalți, mai consumă (aici cu totul particular poate, numai eco sau sunt vegane), împart aceeași lume, dar cât vor ele din ea. Înțelegeți condiția? Cât le face bine! Să nu le spui nimic urât despre lume, că le strici echilibru interior! Să nu le arăți mizeria, că le-ai afectat armonia interioară! Doar binele și frumosul! Văd partea plină a paharului, chiar și când e aproape gol, separă neghina de orz, oricât de puțină. Iar când sunt năpădite de buruieni și paharul e gol… nu mai știu ce să facă, așa că izbucnesc în plâns… Dar apoi o iau de la capăt… Cât s-au detașat? Cât le-a fost convenabil! Cât s-au implicat? Cât le-a fost favorabil! Când se sparge bula în care trăiesc, cad în gol, pentru că prea s-au ridicat cu ea în înălțimi.

Între timp sunt convinse că confruntările cele cotidiene sunt derizorii, iar viața, cea adevărată, în toate cadrele sale, va fi stabilită cumva, dacă nu a început deja, la un alt nivel, mult superior. De ce? Iarăși: pentru că așa le convine cel mai bine să creadă! Un alt numitor comun este credința că va veni o mare iluminare de undeva, iar tot ceea ce trebuie să facă este ca momentul să le prindă pregătite. Iar acest lucru nu presupune nimic altceva decât …să nu facă absolut nimic decât să-și cultive confortul, liniștea, armonia …Egoul! Să se dezvolte personal, să se „înalțe” și mai ales să-și păstreze „echilibrul interior”, iar asta printr-o ignoranță selectivă în legătură cu ce le înconjoară. Nu le-ar putea trece prin cap că echilibru potrivit de realizat este cel între ele și lume, așa cum este ea. Niciodată! Noțiunea fundamentală aici e „echilibru”. Al lor! Doamne ferește să le deranjezi echilibru! Și e mereu o crimă să o faci prin a le spune adevărul, despre egoismul lor mizerabil! Iar cu cât acest echilibru interior e mai instabil, cu atât e mai prețuit, și cu cât e mai prețuit, cu atâta strășnicie îl apără.

Credința lor nu seamănă cu nimic din ceea ce se cunoaște. Nu înțeleg nimic din ceea ce nu recunosc și nu recunosc nimic din ceea ce nu înțeleg. Nici creștine nu reușesc să fie, nici propria filosofie nu reușesc să și-o apere. Orice credință, altfel manifestă în fața altora, e trunchiată și ajustată continuu, printr-un cameleonism desăvârșit, în spațiu și timp, în funcție de propriile interese și locul în care de află. Dă-i un avantaj material și direct și uită pe moment de toate „înălțările” anterioare, își schimbă și înfățișarea, dezvăluind ce este în realitate: unul dintre cele mai elocvente produse ale sistemului capitalist, posesoare ale unui egoism și individualism specifice capabile să pervertească în mod personal și în beneficiu propriu și cea mai curată credință…

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.