De ce devin oamenii mai ignoranți și mai aroganți

„A mai existat oare în istoria omenirii o epocă în care oamenii să fie atât de siguri de opiniile lor”, se întreabă Jim Ferrell de la Institutul Arbinger.
Ferrell observă că „am devenit fixați în opiniile noastre tocmai pentru că am pierdut din vedere că nu sunt altceva decât opinii. Cultura noastră suferă de ceea ce am putea numi ‘hipertrofia opiniilor’ – ridicarea unor gânduri nesusținute de nimic la statutul de opinii și a opiniilor la statutul de convingeri”

Nu mai știm cum să avem dezacorduri politicoase. Nu reușim să admitem că a avea un gând nu validează gândul nostru ca adevărat. „Tindem să avem convingeri asupra multor aspecte și să avem opinii asupra a tot ce mișcă. Închidem ochii la dimensiunea ignoranței noastre”, mai scrie Ferrell.
Cercetătorii în științele cognitive Steven Sloman și Phillip Fernbach, în cartea lor «The knowledge illusion» («Iluzia cunoașterii»), au ajuns la concluzii asemănătoare: „În general, nu ne gândim la cât de puțin cunoaștem. O fărâmă de cunoaștere ne face să ne simțim experți. Odată ce ne simțim experți începem să vorbim ca niște experți”.

Această cunoaștere foarte superficială o ridicăm astăzi la rangul de convingere.
„Sentimentul care ne domină în privința celorlalți este acela de ‘doar să fi înțeles’. Dacă ar fi înțeles cât de mult ne pasă, cât de deschiși suntem, cum vor ajuta ideile noastre, atunci ar vedea și ei lucrurile ca noi. Dar aici este cheia. Deși poate fi adevărat că preopinenții tăi nu înțeleg problema în toate subtilitățile și complexitățile ei, la fel de adevărat poate fi că nu o înțelegi nici tu”.
Împărtășim ideea de „doar să fi înțeles” cu persoane asemănătoare. Când cei asemănători dau „like” opiniilor noastre, nu ne crește oare aroganța? De la ce moment încolo ignoranța colectivă începe să se manifeste ca adevăr?

Într-un interviu din 2005, Clint Eastwood a spus-o clar: „Extremismul este atât de ușor. Ai poziția ta și asta e tot. Nu necesită prea multe gânduri”.

Contribuie oare internetul la această „hipertrofie a opiniilor”? Accesul foarte ușor la informație ne face să credem că suntem bine informați și cu toate astea să fim orbi la „imensitatea ignoranței noastre”. Ne credem experți chiar și când știm atât de puține aspecte.
Cercetătorii de la Universitatea Yale, Matthew Fisher, Mariel Goddu și Frank Keil, au realizat o serie de nouă experimente despre rolul internetului în percepția cunoașterii personale.
Accesul facil la internet a schimbat felul în care percepem ceea ce știm (și nu știm) și cum căutăm după informații. Cercetătorii au ajuns la concluzia că a căuta răspunsuri online conduce la iluzia că această cunoaștere accesibilă extern este confundată cu cunoașterea pe care oamenii o au intern „în conştiinţă”.
O simplă căutare ne amplifică ideea pe care o avem despre cunoștințele noastre. „După ce folosesc google pentru a găsi răspunsuri, oamenii par să creadă că ei sunt cei care au venit cu propriile răspunsuri”.

Ceea ce este alarmant este că această iluzie a cunoașterii se extinde și asupra unor zone fără legătură cu „expertiza” noastră, atunci când suntem offline.
Pe de altă parte, ignoranța umană este inevitabilă. Însă ignorarea ignoranței noastre este periculoasă, în opinia profesorului de psihologie David Dunning. În mod ciudat, cu cât suntem mai nepricepuți la ceva, cu atât tindem să ne supraestimăm cunoștințele. „Cunoașterea și inteligența necesare pentru a fi bun la ceva sunt adesea aceleași calități care sunt necesare pentru a recunoaște că cineva nu este bun pentru o asemenea sarcină. Și dacă cineva nu are cunoașterea și inteligența necesare, atunci nu va fi conștient că nu este bun la sarcina respectivă”, scrie profesorul Dunning.
Pe scurt, „incompetența ne privează de abilitatea de a o conștientiza”. „Avem impresia eronată că ne descurcăm de minune”.

Într-un interviu acordat «New York Times», profesorul Dunning descrie cum ignoranța noastră invincibilă ne obstrucționează dezvoltarea:
„Oamenii tind să facă ceea ce știu și eșuează în a face ceea ce nu au habar. Astfel, ignoranța ne influențează profund în alegerile noastre. Iar a nu ști că nu știi reprezintă o parte considerabilă din ignoranța pe care o au oamenii. Detectivul mediocru nu-și dă seama de indiciile pe care le neglijează. Doctorul mediocru nu este conștient de diagnosticările și tratamentele pe care nu le-a luat niciodată în considerare. Avocatul mediocru nu reușește să descopere argumentul care îi va câștiga cazul”
Ceea ce sugerează toți acești cercetători este că internetul, cu toate beneficiile sale, exacerbează o aroganță iluzorie. Discuțiile politicoase și dezvoltarea personalității pot fi victimele acestei aroganțe.

Why Humans Increasingly Are Unaware of Their Ignorance (And Why it’s a Big Problem)

Barry Brownstein

“Has there ever been a time in the world’s history when people were more sure of their opinions?” asks Jim Ferrell of the Arbinger Insitute.
Ferrell observes, “We become set in our opinions precisely because we have lost sight of the fact that they are merely opinions… our culture is suffering from what one might call ‘opinion creep’ – the elevation of unsupported thoughts to the status of opinions and opinions to convictions.”

We don’t know how to have civil disagreements anymore. We fail to recognize that having a thought doesn’t make our thinking the truth. Ferrell writes, “We tend to have convictions about many things and to have opinions about almost everything else. We blind ourselves to the enormity of our ignorance.”
Cognitive scientists Steven Sloman and Phillip Fernbach in their book The Knowledge Illusion, put it this way: “In general we don’t appreciate how little we know; the tiniest bit of knowledge makes us feel like experts. Once we feel like an expert we start talking like an expert.”

We take that tiny bit of knowledge and, as Ferrell observes, elevate it to a conviction. Sloman and Fernbach write:
“The feeling that overwhelms us is ‘if only they understood.’ If only they understood how much we care, how open we are, and how our ideas would help, they would see things our way. But here’s the rub: While it’s true that your opponents don’t understand the problem in all its subtlety and complexity, neither do you.”
We share our “if only they understood” opinions with like-minded individuals. When the like-minded “like” our opinions, does our arrogance increase? At what point does collective ignorance parade as truth?
In a 2005 interview, Clint Eastwood put it bluntly: “Extremism is so easy. You’ve got your position, and that’s it. It doesn’t take much thought.”

How the Internet Enables Opinion Creep

Could the Internet be enabling “opinion creep”? Accessing information with ease, we may believe we are well informed and yet be blind to the “enormity of our ignorance.” We think we are “experts” even when we know little.
At Yale University, researchers Matthew Fisher, Mariel Goddu, and Frank Keil conducted a series of nine experiments reported in their journal article: “Searching for Explanations: How the Internet Inflates Estimates of Internal Knowledge.”

Ready access to the Internet has changed how we perceive what we know (and don’t know) and how we search for information. The researchers ask, “Might the Internet’s unique accessibility, speed, and expertise cause us to lose track of our reliance upon it, distorting how we view our own abilities?”
Their experiments show that the answer is yes: “Searching for answers online leads to an illusion such that externally accessible information is conflated with knowledge ‘in the head.’”
A simple online search can inflate our opinion of our knowledge. “After using Google to retrieve answers to questions,” the researchers found “people seem to believe they came up with these answers on their own.”
Alarmingly, this delusion of knowledge carries over to unrelated areas when we are offline. Research showed that participants who searched online believed they had sharper minds and “rated themselves as being able to give significantly better explanations to the questions in…unrelated domains.”

The Yale studies were conducted before Amazon Echo, Google Home and other voice-controlled personal assistant services became ubiquitous. Has the ability to ask “Alexa” further increased blindness to our ignorance? Will “Alexa” contribute to the “opinion creep” that Ferrell observes? 

The Dunning-Kruger Effect

Human ignorance is inevitable. It is ignorance of our ignorance that concerns psychology professor David Dunning. We can call ignorance of our ignorance, invincible ignorancewhen normal feedback from an individual’s working environment does little to disabuse them of their lack of skills.
Perversely, the worse we are at something, the more likely we will overate our skills. In Dunning’s words, “The knowledge and intelligence that are required to be good at a task are often the same qualities needed to recognize that one is not good at that task—and if one lacks such knowledge and intelligence, one remains ignorant that one is not good at that task.”
In short, “incompetence robs [us] of the ability to realize it.” We “are left with the erroneous impression [we] are doing just fine.”

Among my faculty colleagues were professors who performed poorly in the classroom and yet were convinced that their teaching skills were among the best in the university. In their minds, it was not their lack of skills but students who were generating undesirable outcomes. These faculty were profoundly ignorant of possibilities for creating richer learning environments. Believing they were excellent already, they became indignant at suggestions for improvement.

In a New York Times interview Professor Dunning wrote how our invincible ignorance keeps us from developing:
“People tend to do what they know and fail to do that which they have no conception of.  In that way, ignorance profoundly channels the course we take in life.  And unknown unknowns constitute a grand swath of everybody’s field of ignorance…
People often come up with answers to problems that are o.k., but are not the best solutions.  The reason they don’t come up with those solutions is that they are simply not aware of them…

The average detective does not realize the clues he or she neglects. The mediocre doctor is not aware of the diagnostic possibilities or treatments never considered. The run-of-the-mill lawyer fails to recognize the winning legal argument that is out there.  People fail to reach their potential as professionals, lovers, parents, and people simply because they are not aware of the possible.” 
What Professor Dunning, Jim Ferrell, and Clint Eastwood observe is as old as time. Yet the Yale research suggests the Internet, for all its good, is enabling delusional arrogance. Civil discourse and the development of our potential can be the causalities.

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. De la Socrate – “Stiu ca nu stiu nimic”, de la Einstein – “Cu cat invat mai mult, cu atat realizez cat de mult nu stiu” si de la alte minti luminate, si de la oameni simpli si intelepti care au acceptat aceasta realitate, nu prea s-a adoptat adevarul privind limitele bunului simt practic.

    A fi constient de propriile limite (in cadrul limitrof al mediului inconjurator), este o arta si totodata o unealta care poate fi folosita pentru propria ajustare de convietuire si comunicare – diplomatia cu bun simt.

    “Knowledge is power”, se spune…
    Eu zic ca zicala aceasta este inteleasa gresit de catre marea majoritate care o percep a fi legata strict de cunostintele aflate din carti, scoli si diplome de absolvire a unor cursuri academice, intr-un sistem educational controlat si limitat.
    Aceasta putere care te elibereaza este, de fapt si de drept, tocmai acceptul ca de fapt nu stii nimic si ca trebuie sa continui sa inveti, iar continuand sa inveti vei deveni mai iluminat, mai intelept si mai puternic…

    Accesul facil la informatiile de pe Internet poate fi benefic, sau, din contra, poate deveni un detriment.
    Pe vremuri, in dorinta de a afla cat mai mult despre un subiect, trebuia sa citim CARTI care, la sfarsit, ofereau o lista de surse bibliografice si chiar erate pentru a corecta anumite cuvinte sau informatie.
    De la o carte, ajungeam sa citim alte cateva, numai pentru a deslusi secretul subiectului cautat.
    Deci, studiam…
    Acum, se afla despre ceva, se google-este rapid, se ia o postare si, gata, se bate in piatra, fara studiu, fara aprofundare, fara analiza…
    De aceea, cei ce conduc Lumea, stiind de aceasta meteahna a noastra, produc, efectiv, o pleiada de site-uri de dezinformare, tocmai pentru a ne manipula si, totodata, pentru a baga zazanie intre noi.
    Si, uite asa, desi cautam aceleasi raspunsuri, cadem in plasa si ajungem sa ne admonestam si sa ne vorbim unul altuia cala usa cortului…

    Intr-adevar, oamenii au devenit mai ignoranti si mai aroganti, din pacate…

    In loc de a cauta (cu lumanarea!!!) diferentele dintre opinii, ar trebui sa gasim similaritatile lor…
    Foarte multi asculta pentru a da o replica, ei nu asculta pentru a invata…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.