„Intelectualii sunt primii care își abandonează limba și obiceiurile”

Dr. Dorin Lozovanu, geograf, etnolog, cercetător științific superior la Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău:
„Românii sunt populația băștinașă în tot spațiul din sudul Dunării”

Formula As: – Cum se face că un basarabean este atât de preocupat de românitatea sud-dunăreană, mai mult chiar decât mulți români dinRomânia?

– Cred că ne unește soarta în multe privințe, avem o simțire comună. Foarte multe situații sunt identice, și pentru noi, basarabenii, sunt mai ușor de înțeles. Mă gândesc atât la divizarea asta între „moldoveni”, „vlahi” și „români”/„rumâni”, care se perpetuează până azi, cât mai ales la influență slavismului, fie în nord, fie în sud.

Chiar împrumuturile lingvistice slave sunt identice. Noi înțelegem mai ușor graiul românilor din Bulgaria decât cineva de la București, să zicem. În plus, pe mine personal m-a incitat cercetarea românității din jurul României, am dorit să confirm în mod experimental că teoria lui Iorga, cum că România este o țară înconjurată de români, este adevărată.

– Ca doctor în românitatea sud-dunăreană, care este concluzia dumneavoastră cu privire la această tema? Dispărut-au rumânii/vlahii/aromânii din Grecia, Serbia, Macedonia, Croația și Albania?

– Chiar dacă în multe cercuri științifice se vorbește despre o catastrofă etnică, eu vin cu destule elemente optimiste, chiar și de la aromânii/meglenoromânii din Albania și Grecia, sau de la vlahii/rumânii din cele două Timocuri, sau de la istro-românii din Croația. Faptul că, pretutindeni în imensa Peninsulă Balcanică, am putut să comunic în limba română fără nicio problema, faptul că tradițiile și obiceiurile, muzică, folclorul, etnografia sunt românești și bine conservate, deseori mai bine că limba, mi-a indus o rază de optimism. Acești oameni, ciobeni și târgoveți, au un sentiment identitar românesc nativ, nu unul oficializat. Românitatea nativă este prezența acolo. Ea vine din conștiința că românii, oricum ar fi numiți de unii și de alții, sunt populația băștinașă în tot acest spațiu din sudul Dunării, până în Pind. Desigur, oficialitățile respective încearcă pe toate căile să diminueze, să asimileze elementul latin; chiar dacă reușesc pe moment, un român nativ, chiar și slavizat, va tresări imediat ce aude o melodie, o balada, o doina românească, de îndată ce vede un costum național sau o hora în poieniță.

Intelectualii sunt primii care își abandonează limba și obiceiurile”

– Există o explicație științifică pentru asta?

– Există. Faptul că românitatea sud-dunăreană este mai veche cu cel puțin două secole și jumătate decât cea de la nordul Dunării. Nu putem uită că întreagă Peninsula a fost cucerită de români, cu aproape 150 de ani înainte de Hristos. Când Dacia a căzut sub sabia lui Traian, în anul 106 d. Chr., întreg Sudul Dunării era exclusiv latin. Și latin a rămas până în secolul al VII-lea, când au năvălit slavii. Din păcate, slavizarea a avut succes, latinii rămânând izolați în niște insule unde viețuiesc și astăzi sau unde li se văd urmele (Muntenegru și Bosnia). Slavizarea s-a făcut și pe fondul unei anumite lipse de demnitate a românilor, pe care o cunosc de la moldovenii mei, din stânga Prutului. „Flexibilitatea” tipic românească în privința adaptării la alte culturi și la alte limbi ne joacă uneori feste, deoarece ajungem să ne pierdem identitatea cu multă ușurință. Nu avem încăpățânarea ungurească sau albaneză. Vin bulgarii? Hai să vorbim bulgară! Vin rușii? Hai să… gavarim ca dânșii! În ciuda acestei slăbiciuni, a persecuțiilor, a interzicerii folosirii limbii române, românitatea nativă se păstrează. Mai ales în rândul oamenilor simpli, al țărănimii, al păstorilor, al orășenilor simpli, cu patru clase. Nu și în rândul intelectualilor. Aceștia sunt primii care își abandonează limba și obiceiurile, pentru a se integra în societățile respective.

„Bulgaria europeană își permite să continue politică Bulgariei comuniste, de a-și asimila minoritățile naționale”


– Vă rog să faceți un scurt comentariu despre situația din Timocul bulgăresc.

– Prima concluzie este simplă: chiar dacă Bulgaria este membră a UE, chiar dacă frontieră bulgară este mult mai accesibilă decât frontieră cu Serbia, constat că mișcările de renaștere națională sunt mai mari. În plus, în mod paradoxal, legislația bulgară este mai puțin permisivă decât legislația sârbă, cu toate că și în Serbia mai sunt multe de făcut. Practic, Bulgaria europeană își permite să continue politică Bulgariei comuniste, de a-și asimila minoritățile naționale. Pe deasupra, cu părere de rău constatăm că, dintre toate minoritățile din Bulgaria, românii sunt cei mai asimilați, e drept, și din cauza flexibilității lor specifice. În acest context, nefiind vorba de revendicări teritoriale, România are obligația să ridice glasul și să ceară partenerilor bulgari mai mult respect pentru românii de pe teritoriul lor, modelul tratamentului aplicat bulgarilor din nordul Dunării fiind cel ce trebuie urmat prin reciprocitate.

Dr. Emil Tircomnicu, etnolog, cercetător principal la Institutul de Etnografie și Folclor «C. Brăiloiu», București:

„Istoric, poporul român s-a format și lanord și la sud de Dunăre, nu trebuie să mai aducem noi argumente”

– Care sunt argumentele continuității românilor din sudul Dunării și cum combatem teoria „imigrării” lor târzii din nord?

– Istoric, poporul român s-a format și la nord și la sud de Dunăre, nu trebuie să mai aducem noi argumente.

Dacă vorbim de descoperirea românității sud-dunărene, trebuie să spunem că a fost realizată de cercetătorii și călătorii străini din secolele trecute, înaintea celor români. Românii s-au aplecat târziu asupra cercetării situației sociale, culturale, lingvistice, etnografice a românității sud-dunărene. Totuși, în viziunea elitei, România nu poate să aibă „probleme” cu toți vecinii, această ar fi logică politică, de aceea n-ar trebui, chipurile, să cerem drepturi elementare pentru românii din cadrul comunităților istorice. Este o logică care se dovedește falsă, și repercusiunile vor apărea. În lipsa școlilor, a bisericilor, în care să se predea sau să se slujească în limba maternă, populația românească își va pierde conștiința etnică, va fi asimilată cultural. Satul românesc din afară teritoriului național nu-și mai poate face misiunea că acum 100 de ani, de a salva românitatea.

– A fost Dunărea mereu o frontieră între români? Ce importantă a avut acest fluviu pentru istoria românească?

– Dunărea nu a fost o frontieră etnică niciodată. Fluviul nu desparte etnic pe nemți, pe austrieci, pe maghiari, pe sârbi sau pe bulgari. Cu atât mai mult, populația autohtonă românească. Malurile Dunării, pe cursul superior, au fost locuite de populații asemănătoare etnic, încă din neolitic, așa cum o arată culturile materiale din acea perioada. Mai apoi, a unit populația românească, așa cum o atestă documentele istorice, etnografice, folclorice și geografice. Ne-am încrancenat istoric să păstrăm o Românie teritorială la nord de Dunăre, pierzând-o pe cea din suflet, care se întinde până în munții Pind. Drama noastră actuală în asta constă, cu toate că este evident că suntem astăzi într-o fundătură. Am numărat capete și nu conștiințe. Și, vreme de mulți ani, și datorită comunismului, dar și datorită nepriceperii noastre, nu am încurajat conștiințele. Am risipit fonduri imense pentru românii din afară granițelor, dar vedem că în spațiul balcanic nu există instituții românești de cultură. Cu minime eforturi acestea puteau fi create încă din 1990-1991. Nu s-a vrut, nu s-a putut…

„Este un miracol faptul că romanul dinBalcani s-a încăpățânat să nu dispară”

– Cum este perceput astăzi, în Europa Unită, spațiul balcanic?

– În spațiul balcanic fiecare se poate declara ce vrea, cu condiția să aibă posibilitatea de alegere și garantată libertatea de conștiința. În absența acestora, spațiul balcanic devine o mare închisoare, cel puțin pentru români. Și este trist dacă, în Europa începutului de mileniu III, nu am scăpat încă de totalitarism. Totuși, de-a lungul Dunării, s-a format regiunea de cooperare transfrontalieră româno-bulgară și româno-sârbă care, în principal, ar trebui să pună accent pe ceea ce unește, și nu pe ceea ce desparte. Trebuie privit către viitor. Iar viitorul este cel de cooperare, bazat pe încredere și respect reciproc. Este un avantaj nevalorificat de România – faptul că țară este înconjurată încă de români. Spun încă, pentru că, într-adevăr, este un miracol faptul că românul s-a încăpățânat să nu dispară.

„Sute de ani, românii au fost, cel puțin indirect, stăpâniți de turci; niciodată însă, în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuțiune limba și naționalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, desvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice” – Mihai Eminescu

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.