„Homo sorosensus” și infiltrarea CEDO

George Soros Europa

Austria, Grecia și Italia au fost forțate să legalizeze concubinajul homosexuale, Polonia este somată să favorizeze avorturile, Franța este obligată să autorizeze schimbarea sexului în certificatele de naștere, Ungaria este constrânsă să renunțe la pedeapsa cu închisoarea pe viață, Rusia e sancționată pentru că a condamnat activistele feministe Pussy Riot, Austria trebuie să legalizeze adopția pentru cuplurile homosexuale.

Câte divizii are Soros?

Par lucruri fără legătură între ele, dar nu este așa. De fiecare dată este vorba de decizii ale CEDO care trebuie puse în aplicare de statele membre ale Consiliului Europei și semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. De fiecare dată, un ONG din rețeaua Fundației pentru o Societate Deschisă a lui George Soros este implicat în aceste afaceri. De fiecare dată, unul dintre magistrații CEDO care se pronunță în asemenea cazuri este un fost colaborator al fundației lui Soros sau este afiliat la aceasta. De fiecare dată, sentința are marca lui George Soros.

Inițial, CEDO juca pe terenul justiției, însă acum se pronunță în cazuri legate de „toleranță, deschidere, fără de care nu există o societate democratică”. Acum, CEDO își asumă datoria de a „garanta condițiile pentru traiul împreună”. Deciziile CEDO privind libertatea de expresie și libertatea religioasă pleacă de la ideea că „diversitatea și multiculturalismul sunt și trebuie să rămână valori europene esențiale”. Ideologia lui Soros și a fundației sale este din ce în ce mai vizibilă, iar problemele „societale” judecate la CEDO „au parte de un tratament special, tot mai progresist”.

Așa începe revista «Valeurs Actuelles» prezentarea unui raport realizat de juristul francez Gregor Puppinck, director al Centrului European pentru Drept și Justiție. Un jurist care a lucrat pentru nenumărate cazuri ajunse la CEDO. De la bun început, spunem că Puppinck este un conservator european, este alături de mișcarea împotriva căsătoriilor homosexuale în Franța și reprezintă Vaticanul la Consiliul Europei. Și să mai spunem că presa de mainstream, cea care îl prezintă pe George Soros drept „dușmanul numărul unu al regimurilor autoritare” și „cel mai mare filantrop”, caracterizează săptămânalul «Valeurs Actuelles» drept o publicație de extremă dreapta.

În urmă cu doi ani, «Valeurs Actuelles» publica un raport al aceleiași organizații, Centrului European pentru Drept și Justiție, care arăta cum influențează rețeaua Soros numirea judecătorilor la CEDO, cu scopul de a uniformiza cultural sau ideologic judecătorii de la CEDO, recrutați potrivit aceleiași grile, oferite de aceiași „experți”. Recent, în februarie 2020, Gregor Puppinck a prezentat rodul muncii sale de șase luni – o analiză a verdicetelor judecătorilor afiliați lui Soros de la CEDO într-un interval de zece ani (2009-2019).

De ce vrea Soros să influențeze CEDO?

Pentru că George Soros vrea să fie un șef de stat fără de stat. Sunt 47 de state semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, care sunt obligate astfel să își modifice legislațiile naționale în funcție de jurisprudența CEDO. De ce ar influența Soros fiecare din cele 47 de state când poate să le dicteze prin intermediul unei jurisdicții internaționale, adică CEDO? Nu trebuie decât să aibă judecători apropiați la curtea de la Strasbourg.

Iată sistemul, așa cum îl descrie juristul Puppinck. Fiecare din cele 47 state semnatare ale CEDR trimite la Strasbourg un judecător. Albania, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Bulgaria au aceeași influență, ca și Germania, Franța, Marea Britanie sau Rusia. Guvernele trimit o listă cu trei propuneri. De cele mai multe ori, cei propuși vin din mediul ONG – o tradiție stabilită în perioada Războiului Rece, pentru a garanta o minimă independență a judecătorilor din Est. Și nu ar fi nimic rău în asta, dacă unele ONG-uri nu ar fi suprareprezentate, în favoarea Open Society și a rețelei lui Soros.

Raportul îi studiaza pe cei 100 de judecători care s-au perindat la CEDO în perioada 2009-2019. Dintre ei, 22 aveau și au legături directe cu șapte ONG-uri ale lui Soros (au fost șefi ai unui ONG al lui Soros, au primit finanțări directe ca participanți la activitățile unui asemenea ONG). Numărul acestor judecători este și mai mare, dacă s-ar lua în calcul și legăturile indirecte cu aceste ONG-uri. Și ar fi încă și mai mare, dacă am lua în calcul judecătorii care au legături cu organziații precum Human Rights Watch, Comitetul Helsinki, Amnesty International, care sunt sponsorizate de Open Society: cu 100 de milioane de dolari pentru HRW începând din 2010, cu 47% din bugetul din 2017 pentru Comitetul Helsinki, și tot așa. Până la urmă, pe site-ul Open Society stă scris că urmărește „alianțe pentru atingerea obiectivelor strategice ale programului societății deschise”.

Care este rolul „oamenilor lui Soros” la CEDO?

Un exemplu ar trebui să fie suficient pentru a răspunde la întrebare. Letonul (cu cetățenie americană) Nils Muiznieks a fost comisar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (2012-2018). Anterior, el a fost director al Open Society în Letonia. În 2009, el vorbea despre craerea unui „homo sorosensus”, care să fie opusul lui „homo sovieticus”. Asta însemna, în viziunea letonului, un om care să lupte pentru drepturile omului, împotriva schimbărilor climatice, care să lupte pentru dispariția frontierelor, pentru imigrație, pentru promovarea eutanasiei, a avortului, a drepturilor homosexualilor, pentru dezincriminarea consumului unor droguri. În 2018, din postura de comisar pentru drepturile omului al CE, Muiznieks, a luat poziție împotriva pachetului de legi „Stop Soros” al guvernului Ungariei, revoltat că premierul Viktor Orban vrea să penalizeze ONG-urile care favorizează migrația și vrea ca ONG-urile să-și publice sursele de finanțare externe.

Cât de dezinteresat este George Soros?

Open Society beneficiază de aproape un miliard de euro veniți din averea lui Soros. Anual, circa 100 de milioane de dolari sunt investiți în proiectele din Europa. Este mai mult decât bugetul CEDO, de doar 70 de milioane de dolari. În ultimele decenii, majoritatea fondurilor lui Soros au luat drumul țărilor est-europene, pentru că aici influența putea fi obținută mult mai repede. Așa se face că judecătorii CEDO din partea Albaniei au fost apropiați de Open Society, doi judecători la CEDO ai Letoniei au predat la Școala Superioară de Drept din Riga, înființată de Soros, doi judecători bulgari au fost susținuți de ONG-uri finanțate tot de Soros. „În general, judecătorii legați de această rețea de ONG-uri vin din țări precum Bosnia, Albania, Bulgaria, Croația, Hungaria, Letonia sau România”, scrie Valeurs Actuelles.

Cum acționează CEDO

Puterea unui judecător la CEDO nu poate fi comparată cu cea a unui judecător la o instanță națională. Un judecător național aplică legea. În schimb, un judecător la CEDO poate face legea. De ce? Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului dupa care se judeca la CEDO nu este un Cod Penal sau Civil cu mii și mii de articole – are câteva articole generale despre drepturile omului, motiv pentru care libertatea de apreciere a judecătorilor este imensă.

„Drepturile omului sunt, prin natura lor, o disciplină extrem de ideologizată: putem interpreta Convenția într-un fel sau în sensul total opus. Un judecător poate spune că, în numele libertății, trebuie legalizate mamele surogat și, în baza aceleiași Convenții, poate spune că legalizarea mamelor surogat contravine demnității umane”, scrie Puppinck. Or, la CEDO se judecă dosare extrem de variate, iar verdictele pot avea implicații societale și politice uriașe: conflictele interetnice din Crimeea, Ucraina, sexualitate, căsătorii între homosexuali, familie, avort, portul vălului islamic, minaretele din orașele europene, blasfemia.

Cei care judecă aceste dosare sunt, în mod evident, numiți pe criterii ideologice și politice. În SUA, judecătorii Curții Supreme sunt numiți politic. Europa cultivă încă iluzia neutralității politice a judecătorilor, iar această fantasmă are rolul de a întări decizia judecătorilor lui Soros de la CEDO, scrie «Valeurs Actuelles».

Pârghiile ONG-urilor lui Soros

La CEDO, ONG-urile pot ataca un stat, pot reprezenta un reclamant sau pot acționa ca terțe părți. Calea de acțiune preferată de ONG-uri este recursul în contencios strategic, „strategic litigation” în engleză. „Se pleacă de la un caz concret, se obține condamnarea practicilor naționale sau a legislației naționale contrară intereselor sau valorilor Convenției Drepturilor Omului. Apoi, acest verdict într-un caz aparent minor va avea o forță de autorirtate in cele 47 de țări semnatare”. În acest context, contenciosul strategic este calea de a obține „decizii revioluționare, pentru schimbarea legilor și a practicilor”, totul prin convenția dintre ONG-urile care inițiază aceste cazuri și judecătorii care dau verdictul.

În perioada 2009-2019, cele șapte ONG-uri ale lui Soros analizate în raportul lui Puppink au inițiat 185 de procese „strategice”. De 88 de ori, în aceste dosare s-au pronunțat judecători veniți din rețeaua Soros, fără a fi acuzați vreodată de conflict de interese. Opt din zece judecători ce aveau legături cu Open Society au judecat cazuri inițiate de ONG-urile afiliate. Șase din șapte judecători cu legături cu Comitetul Helsinki au judecat procese inițiate de Comitetul Helsinki. La fel și în cazul Human Rights Watch. Or, am văzut mai sus care sunt legăturile cel puțin financiare dintre aceste organizații și Open Society a lui Soros.

ONG-urile lui Soros își aleg cazurile strategic, atunci când acestea au potențialul de a produce schimbari majore în țara și societatea vizate.

Un exemplu. Iulie 2006: o mamă din Italia sesizează CEDO pentru a se opune prezenței crucilor în sălile de clasă din școlile italiene. Decizia CEDO – crucile trebuie să dispară. Statul italian nu renunță la luptă, face recurs și în 2011 obține o decizie favorabilă (reprezentantul Italiei a fost Puppinck). A fost o înfrângere pentru Soros, pentru moment.

Un alt exemplu. În 2013, presa britanică, plecând de la dezvăluirile lui Edward Snowden, arată că guvernul și-a spionat masiv cetățenii. Cazul ajunge la CEDO, susținut de 14 ONG-uri, dintre care 10 sunt finanțate de Soros – o adevărată artilerie grea: Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului, Open Society Justice Initaitive, Human Rights Watch. Guvernul britanic s-a apărat și încă se mai apară; verdictul nu a fost dat încă. Din cei 17 judecători care s-au ocupat până acum de acest caz, șase au legături directe cu rețeaua ONG a lui Soros.

De ce a dat Soros acest atac împotriva unui guvern vestic care altfel îi susține acțiunile? Pentru că ONG-urile lui Soros au ca obiectiv subminarea autorității statului – de la autoritatea forțelor de ordine și până la controlul frontierelor, totul trebuie slăbit cât mai mult prin intermediul jurisprudenței internaționale.

ONG-urile lui Soros își șterg urmele cu abilitate

Cazurile din 2009-2019 studiate în raportul lui Puppinck apar în baza de date oficială a CEDO. Însă această bază de date este lacunară, e doar vârful aisbergului. CEDO nu e tocmai un reper în materie de transparență.

De foarte multe ori, avocații ONG-urilor și chiar juriștii de la CEDO nu spun că reprezintă un ONG. Spre exemplu, în baza de date oficială, Comitetul Helsinki din Polonia nu a fost implicat decât în nouă cazuri la CEDO într-un deceniu. La o analiză mai atentă, organizația a fost implicată în 48 de cazuri doar în 2017! Publicul nu va ști niciodată că în spatele unui dosar se află un ONG al lui Soros sau finanțat de Open Society.

În 2018, grupul Pussy Riot din Rusia a fost reprezentat la CEDO de șeful Open Society Justice Initiative din Bulgaria, Yonko Grozev. În plin proces, Grozev este ales judecător la CEDO, iar la scurt timp Pussy Riot câștigă. „Care este imparțialitatea, atunci când reprezentantul unei părți devine judecător, înainte de pronunțarea veredictuilui?”, se întreabă Puppinck. Iar Grozev a mai judecat cazuri introduse de ONG-ul pe care el însuși l-a înființat.

Un alt caz. 2019 a fost un an cu alegeri europene și legislative în Polonia. Primăria Varșoviei, câștigată de opoziția liberală în 2018, începe o campanie pentru drepturile homosexualilor în toate școlile din oraș, în plină campanie electorală. Biserica Catolică se revoltă, la fel și partidul conservator de la putere și astfel drepturile LGBT devin o temă de campanie. Ce face CEDO la mai puțin de o săptămână de la izbucnirea polemicii în Polonia? Face publice patru plângeri vechi de nouă ani împotriva Poloniei, vizând afaceri „societale”. De ce au fost publicate tocmai în context electoral, după nouă ani? Cum CEDO este o instanță care a criticat deseori partidul de la putere din Polonia, mișcarea poate fi considerată o tentativă de imixtiune în procesul electoral al unei țări semnatare al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Dilema avertizorului de integritate

„Trăiesc dilema morală a avertizorilor de integritate”, scrie Puppink, autorul raportului din care am prezentat fragmente. „Am descoperit o situație gravă, știu că raportul mă poate costa, însă nu am putut să mă sustrag datoriei de a-l publica, pentru binele Curții”. Puppink, șeful unui ONG care lucrează la CEDO, nu poate decât să considere utilă existența acestei instanțe. Însă nu poate fi ipocrit. „De ce să jucăm un joc când știm că regulile sunt falsificate? Dacă nu oprim acest fenomen, CEDO își va pierde independența. Ea trebuie păstrată și în raport cu statele, dar și în raport cu ONG-urile, în special in raport cu Open Society”, scrie el.

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. SOROS, dușmanul a tot ce e firesc, al națiunilor, tradițiilor , credinței, etc. !Românul are o vorba ptr toate astea, “împotriva firii ” !

  2. SOROS ESTE ECHIVALENT SATAN SAU SEITAN….E INCREDIBIL CAT DE PERFID ESTE!! Cum isi tese panza diabolica in toata lumea folosindu se de foamea de bani a oamenilor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.