UE, cărbunele și oțelul, praful și pulberea

Niciun stat european, care state nu fuseseră încă atinse de epidemie, nu a sărit în ajutorul Italiei, răvășită de virus, dar a făcut-o China, măcinată de virus. Iar asta te poate face să te întrebi: De ce mai suntem europeni?! De ce mai există o Uniune?! Comisia Europeană, care altădată are maximă autoritate, mai ales atunci când e vorba despre interese economice (stabilește norme și directive, printre care limitele deficitelor țărilor), acum a făcut apeluri către statele membre să ajute Italia (pentru că această comisie are în retorică cuvinte dramatice, iar recent a devenit și mai inspirată, după ce a ascultat-o pe Greta Thumberg). În schimb, ce face Comisia e să se gândească la salvarea băncilor private, din nou, cu zeci de miliarde din bani public. Pentru că băncile sunt cele care nu trebuie să sufere… Băncile și corporațiile sunt totul pentru birocrații de la Bruxelles, nu oamenii.

Uniunea Europeană a fost construită, de la bun început, ca o adunare a intereselor economice, Comunitatea Cărbunelui și Oțelului, iar acum cărbunele nu mai este folosit pe scară largă pentru a produce energie, iar oțelul a fost treptat înlocuit tot mai mult de plastic …Iar din această Uniune s-a ales praful și pulberea! Țările membre pot să vândă și să cumpere produse și servicii, într-o „piață comună”, cum a fost gândită Comunitatea după Al Doilea Război Mondial, pot să se comporte mecanic ca și cum ar fi un întreg, dar organismului îi lipsește sufletul, e un Frankenstein odios, odată ce a fost siluit să se tranforme într-o „uniune politică”, în care o birocrație supranațională nealeasă de nimeni și care nu dă socoteală nimănui a preluat tot mai multe puteri și atribuții de la statele membre. Acestă suprastructură are putere politică, confiscată artitrar de la state naționale, dar îi lipsește autoritatea morală. Asta a dovedit criza din Italia și impotența Comisiei.

Pe bună dreptate scrie publicistul Iulian Capsal „UE se dovedește, în caz de criză, complet neviabilă, ca orice structură factice, birocratică – un CONSTRUCT de planșetă. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla în caz de război”.

Autarhia Rusiei, care a ieșit întărită din embargoul UE, învățând să producă și să fabrice singură, e preferabilă de o mie de ori dependenței de UE. Iar acum, în pandemie de coronavirus, Uniunea i-a mai făcut un cadou neintenționat lui Putin, care și-a securizat țara astfel încât numără pe degete cazurile. Deh, lipsesc investitorii strategici și emigranții de pe piața liberă a forței de muncă, apatrizii fără identitate buni de pus în jugul construcției globaliste. Iar Rusia are creșteri economice ascunse de orice relatare a „presei independente” europene.

La noi, cei care trebuiau să fie lucrători industriali sau țărani au fost transformați în „diasporă” sofisticată care știe cel mai bine și predă „democrație” și „liberalism absolut” în spiritul „înfăptuirii revoluționare” a unei „țări ca afară”. Milioane de oameni mutați din cauza unei politici liberale absurde care a pulverizat economia agrară și industria, nefăcând nimic altceva decât să o lase pradă intereselor corporatiste și financiare occidentale, acum pledează împotriva lor înșile și pentru continuarea experimentului.

Neoliberalismul de azi, ca și comunismul de la începuturi, lucrează cu nomazii și are un adversar natural în sedentari, depozitari ai unor tradiții și purtători ai unor tendințe de autonomie locală și independență națională. Utopia internaționalistă și globalistă trebuie să niveleze totul, oferind o „diversitate” prestabilită, a sa: poți foarte bine să fii homosexual, dar avem o problemă cu tine ca naționalist, ar fi excelent, nu-i așa?, să lucrezi pentru o mare corporație, dar îți vom face zile fripte ca mic întreprinzător, ar fi ideal să împrumuți și să te îndatorezi, dar vom crea un întreg sistem în care îți va fi imposibil să îți creezi necesarul singur. Pentru că te vrem în sistem, trebuie să fii a nostru, dirijat de niște suprastructuri impersonale, care, în realitate, lucrează pentru noi! Iar „noi” suntem corporațiile și băncile. Iar tu ești „omul nou”, european.