„Dacă vreți democrație, păstrați-vă suveranitatea”!

Utopia rezilienței și a multilateralismului, în opoziție cu pragmatismul de dezvoltare a națiunilor

„Dacă vreți democrație, păstrați-vă suveranitatea”! Cine credeți că a enunțat acest adagiu? Posibil Platon! Sau poate învățăcelul său Aristotel! E drept, filosofii nu vorbeau de suveranitate, ci de democrație! Despre democrația din timpul lui Pericle, de acum 2500 de ani, în Agora din piața publică a Atenei. Adunarea poporului, prin democrația directă, decidea asupra legilor, dar și a aleșilor, ce-i ce îi vor reprezenta în structurile statului. Poate, altor filosofi sau doctrinari, le aparține maxima! De ce nu, ideologilor liberalismului timpuriu, John Locke sau Montesquieu, cărora sigur le repugna tirania și absolutismul, care, cu aproape 400 de ani înainte, prin teoriile lor apărau libertatea și drepturile individuale, deci, democrația! Nu-i exclus, să fi fost enunțată de însuși Lord-ul englez Winston Churchill? Care spunea: „nimeni nu pretinde că democrația ar fi perfectă […] dar, într-adevăr s-a spus, că democrația este cea mai rea formă de guvernământ, cu excepția tuturor celorlalte forme încercate de-a lungul timpului”.

Și, ca să nu vă pierdeți răbdarea, să căutați pe Google, vă deconspir autorul citatului. Este un contemporan, și la rostit-o recent la Adunarea Generală O.N.U. din 24 septembrie 2019. Am să-l repet, cu începutul și urmarea enunțului: „Dacă vrei libertate, fii mândru de țara ta! Dacă vreți democrație, păstrează-ți suveranitatea! Daca vrei pace, iubește-ți națiunea! Viitorul nu aparține globaliștilor! Viitorul le aparține patrioților. Viitorul le aparține națiunilor suverane și independente, care-și protejează cetățenii, își respectă vecinii și onorează diferențele care fac fiecare țara specială și unică” – a declamat Donald John Trump, președintele SUA, de la Înalta Tribună a Organizației Națiunilor Unite!

Nu se poate! Nu-i adevărat! Din gura președintelui celui mai democrat stat din lume să auzim asemenea „enormități”! În era globalizării! Asta nu-i democrație! E o concepție retrogradă, o manifestare de naționalism agresiv și extremist, ce propune este un sectarism dăunător, izolaționist, de ignorare a problemelor lumii globale! Din nou se promovează exclusivismul și intoleranța față de alte națiuni, și evident, se încalcă grosolan drepturile universale ale omului, etc. Ar urla un #rezistent!

Mass-media ar sări în aer, iar interviurile date de reprezentați ai globalismului, ar deplânge afirmațiile nefericite ale acestui iresponsabil, și, negreșit vor previziona o mare catastrofă, dacă nu, chiar un război mondial! Această „temere” retorică putea fi reală, dacă la microfon ar fi fost altul, decât președintele al SUA, Donald Trump! Cel mai puternic om din lume! Și asta îi pune pe gânduri, dar se abțin să atace.

Cum? Iar naţionalismul?! Recidivăm? Excesul de iubire de sine, de națiune, de neam, de interese egoiste, din nou în prim plan? Nu ne-a lecuit naţional-socialism, naţional-comunism? Acum, când suntem pe calea globalizării şi omogenizării lumii! Acum când parte din Terra, cum ar fi Uniunea Europeană, se îndrepta sigur spre crearea unui stat globalist! Ce facem? Ne întoarcem în secolul națiunilor? Revenim la Revoluția din ’48? Chiar dacă aceasta a legitimat statele naționale, chiar și Națiunea Română! Sau la 1 decembrie 1918, când aproape întregul Neam Românesc, „De la Nistru pân-la Tisa”, s-a unit într-un singur stat, sub aceeași coroană! Știm, că atunci, unirea națiunii române era un demers firesc al locuitorilor dintr-un teritoriu anume, constituiți istoricește într-o comunitate stabilă, care vorbeau aceeași limbă, cu specific cultural și de factură psihică similară!

Globaliștii, progresiștii și #rezistenții zic că ar fi regres! Dar trompetele lor nu s-au mai auzit strident, ca altădată. Nu fiți temători, Trump a reînviat demnitatea națională, propunând un cadru nou, un model societal de dezvoltare!

Donald Trump a reînviat conceptul de națiune. Sau, mai bine spus, i-a extins aria, relevând pregnant componenta economică, de a cărei rezultate să se bucure compatrioții săi. Statul, va acorda o atenție normală gestionării altor componente specifice națiunii, cum ar fi, funcțiile culturale, educație, sănătate, etnice, de gen, etc. și maximizând dezvoltarea economică, urmărind bunăstarea cetățenilor ce compun statul național. Cu alte cuvinte, dacă noi producem, să beneficieze ai noștri!

Rețin din discursul cu tentă naționalistă încă de la instalare la Casa Albă: „Noi, cetăţenii americani, suntem acum uniţi într-un măreţ efort naţional de a ne reclădi ţara şi a restabili promisiunea pentru toţi cetăţenii. Împreună vom decide pentru următorii ani calea pe care America o va urma. […] Vocea voastră, speranţele şi visele voastre vor defini destinul nostru american” și încheia cu un citat biblic: „Când îţi deschizi inima pentru patriotism nu este loc pentru prejudecată. Biblia spune, ‘ce bine şi plăcut este când oamenii lui Dumnezeu trăiesc împreună în unitate’. Trebuie să vorbim deschis, să dezbatem onest dezacordurile noastre, dar întotdeauna să căutăm solidaritatea”.

De data aceasta, a subliniat și gravitatea renunțării la atributele fundamentale ale statului! Cum ar fi suveranitatea! Important! Pentru că, renunțând la suveranitate, sau a „unei părți”, dai posibilitatea imixtiunii altui stat, să dispună de prerogativele ce le-a acaparat, și să ia decizii defavorabile în numele națiunii. Doctrina brejneviană a „suveranității limitate”, practicată în comunism, credeam că a decedat. A renunța la suveranitate, fie și numai „în parte”, este inacceptabilă, încălca grav Constituția, iar în subsidiar știrbește supremație a puterii de stat în interiorul țării.

Acum un an, la Sesiunea ONU din 18-20 septembrie 2018, când Donald Trump a lansat doctrina sa naționalistă, denumită de presa favorabilă „realism principial”, sintetizată în sloganul: „America is to Americans! America first!”, a fost întâmpinată ostil, cu vehemente critici. Alocuțiunea sa, fiind apreciată de presa europeană ca o „nebunie periculoasă”, „apocaliptică” (presa germană!), alții considerau speech-ul său „vulgar și incoerent, plin de formulări șocante” (presa franceză!) iar președintele Franței însuși, Emmanuel Macron, s-a delimitat de „unilateralismul lui Trump” şi a cerut liderilor prezenţi la discuţii, să se delimiteze de mesajul lui Trump.

Acum! Domnul președinte Trump i-a umilit pe adepții globalismului, le-a negat doctrina, dar de data aceasta nu au mai avut curajul să-l atace. Le-a zis de la obraz: „politicienii care susţin globalismul în detrimentul suveranităţii naţionale greșesc […] structurile naţionale trebuie protejate, nu înlocuite de unele suprastatale! Viitorul nu aparţine globaliştilor. Viitorul aparţine patrioţilor. Viitorul le aparține națiunilor suverane și independente, care-și protejează cetățenii, își respectă vecinii și onorează diferențele care fac fiecare țară specială și unică. De aceea noi, în Statele Unite, ne-am angrenat într-un program captivant de înnoire națională. În tot ceea ce facem, ne concentram să le mobilizăm visurile și aspirațiile cetățenilor noștri. […] Globalismul a exercitat o atracție religioasă asupra liderilor din trecut, făcându-i să-și ignore propriul interes național. Dar în ceea ce privește America, duse sunt acele zile”. Excepțională sinteză a conceptului de naționalism economic, sau a „realismului principial” – sintagmă folosită de ziariștii americani pro-Trump, cum v-am menționat.

Formidabil bărbat! M-a impresionat. L-am audiat de mai multe ori. Înflăcărarea discursului său liber, degaja patos și determinare. Parcă spunea: faceți ce vă spun, că numai așa veți ajunge să vă dezvoltați, să vă meargă mai bine! Națiunile voastre merită un tratament preferențial! Îmi sună în memorie declamația retorică: „Viitorul aparţine patrioţilor. Viitorul le aparține națiunilor…”! Impozant! Demn, dezinvolt, cu capul ridicat, cu o mină expresivă, privind spre sala plină, liber, fără să citească după foaie, enunța clar subiectele supuse atenției. Am reținut și celelalte teme expuse, privind situația geopolitică globală, dar mă refer doar la modelul societal.

Și ce credeți că a revelat involuntar, subconștientul meu de naționalist român? Ați intuit corect! Da! Așa este: am făcut comparație între discursul președintelui SUA, domnul Donald Trump și cel al Președintelui României, Klaus Werner Johannis. În primul rând m-a frapat prezența în sală. Sărea în ochi! La Donald Trump nu exista niciun loc liber, unii auditori erau în picioare pe lateralele sălii. Cu regret, mi-am amintit de prezențele anterioare ale președintelui nostru, din octombrie 2018, când sala era la fel goală. Un ziar scria atunci: „Klaus Johannis a vorbit la ONU în fața unei săli aproape goale” (Q Magazine); la fel se întâmplase și cu ocazia discursului din 23 octombrie. 2018, în Parlamentul European, când președintele nostru vorbea despre viitorul Uniunii Europene. Chiar am scris o analiză cu titlul: Votul eronat, disonanță cognitivă și recidiva sălii goale. Mă întreb din nou: care e cauza recidivei „sălii goale”, și la Adunarea generală la ONU din 25 septembrie 2019? Pentru că, și acum, sala de conferințe era populată de doar, aproximativ 5% din delegați, iar dintre cei câțiva prezenți, unii erau preocupați cu alte îndeletniciri, ignorând mesajul transmis de președintele nostru. Singurii atenți erau consilierii președintelui, grupați pe două rânduri, în față, având în dreapta pe ministrul de externe Ramona Mănescu; la terminarea speech-ului au aplaudat în bloc. Mi s-a părut un ambient dezolant, ca să nu-l declar penibil. Un ocupant din rândul din fața lor, deloc deranjat, la vedere, răsfoia într-o publicație, ce-i părea mai interesantă.

Era să omit ce era mai important. Tema sesiunii a 74-a a Adunării Generale ONU a fost: „Stimularea eforturilor multilaterale pentru eradicarea sărăciei, educația calitativă, acțiune climatică și incluziune”.

Uniunea Europeană, prin vocea președintelui Consiliului European Donald Tusk promitea că, în scurt timp, va prezenta partenerilor internaționali o strategie, pe termen lung, astfel ca Europa să devină primul continent neutru din punctul de vedere al impactului asupra climei. „Obiectivul UE de atingere a neutralității climatice până în 2050 a fost deja aprobat de marea majoritate a statelor noastre membre”.

Președintele Franței domnul Macron, depozitarul „Acordului de la Paris privind schimbările climatice”, din decembrie 2015, hotărât cum îl știm, a tratat sonor tema, amenințând chiar cu sancțiuni comerciale. „Nu mai putem avea o agendă comercială în contradicție cu agenda climatică. Nu mai sunt în favoarea consolidării relațiilor existente, sau negocierii de acorduri noi cu țări care nu se încadrează în parametrii Acordului de la Paris privind climatul”. Recunosc, am fost puțin îngrijorat, mai ales că SUA, prin vocea președintelui Trump, s-a retras din Acordul de la Paris, privind schimbările climatice. Dacă Macron va impune blocadă comercială SUA? Grav! Deoarece Eurostat a publicat, pe primul semestru al anului 2019, valoarea schimburilor comerciale dintre Franța și SUA, care este de 56,59 miliarde dolari. Ceva fără precedent! Dar, mi-am revenit! Există soluție! Vestele Galbene, sigur, vor sparge blocada.

Discursul Președintelui nostru s-a încadrat în tematică. După ce a înfierat comunismul, a anunțat înlocuirea Cortinei de Fier, România s-a re-alăturat valorilor occidentale, arătând că: „Strategia Națională a României privind Schimbările Climatice a fost concepută cu scopul de a forma o economie rezistentă la schimbările climatice, cu emisii reduse de dioxid de carbon, capabila să integreze politicile climatice printr-o creștere economica inteligenta. Obiectivul nostru este să ajungem, pană în 2050, la o societate în care politicile economice, sociale și de mediu sunt interconectate și concepute pentru a asigura o dezvoltare durabilă, standarde de viață ridicate și o calitate crescută a mediului înconjurător”. Excelent! Ba mai mult, a antamat și alte obligații pentru România, colaterale temei: lupta împotriva terorismului, flagel într-o recrudescență periculoasă și zona de instabilitate regională, reprezentând „Centura de conflicte nerezolvate din jurul Marii Negre […] cu gesturile agresive, amenințări de utilizare a forței, de folosire a tacticilor hibride […] ce reprezintă dezvoltări îngrijorătoare și trebuie respinse…”. Iar „Romania rămâne ferm angajată să acționeze ca pilon de stabilitate în regiune, și susține constant eforturile ONU de a gestiona astfel de riscuri, inclusiv prin rezoluțiile Adunării Generale a ONU”, a punctat Johannis.

Din analiza sintagmelor folosite de domnul Johannis în discurs, a semanticii expresiilor așezate în frază, am remarcat preponderența paradigmelor globaliste, ce contrastează cu doctrina naționalistă a lui Trump, sintetizată în previziunea: „Viitorul nu aparține globaliștilor! Viitorul le aparține patrioților. Viitorul le aparține națiunilor suverane și independente”!

Expresii precum: guvernanță mondială, guvernanță multilaterală, soluţii la nivel mondial, acțiunile vizând adaptarea și reziliența la nivel global, dezvoltarea durabilă, etc. nu intră în portofoliul de cuvinte a doctrinei Trump.

Aș sintetiza percepția temei tratate: Utopia rezilienței și a multilateralismului, în opoziție cu pragmatismul de dezvoltare al națiunilor. Dacă SUA ne este partener strategic, de ce nu-i urmăm doctrina?

P.S. Președintele Donald Trump, conduce SUA ca un manager, la fel cum a condus firmele sale, maximizând profitul. El nu este un om politic, ci un manager! Politica sa este eficiența! Dacă citiți comunicatul Casei Albe dat cu ocazia vizitei Președintelui Johannis din 20 august 2019, veți constata lipsa de angajament a SUA față de România, declarații fără finalitate practică, elogii gratuite, dar veți remarca implicarea SUA în gestionarea energiei, a gazelor, vânzări de armament.

Preluare: art-emis.ro / Autor: Col. (r) Alexandru Bochiș Borșanu

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.