Reţeaua politico-tehnocrato-securistă care controlează România

Avocatul Gheorghe Piperea demasca ceea ce el denumea „reţeaua politico-tehnocrato-securistă care controlează societatea şi economia” din România.

Piperea a postat pe Facebook o diagramă găsită pe Internet şi care înfăţişează încrengăturile politice şi de afaceri dintre partidele care s-au perindat pe scena politică din România de după „Revoluție”, precum şi dintre acestea, ONG-uri şi servicii secrete.

Gheorghe Piperea îşi reia criticile la adresa unuia dintre personajele-cheie prezente în diagramă: guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

„Nu ştiu cine a făcut schema din poza de mai jos. Circulă pe net, fără precizarea autorului. O să îl credităm, deci, ca autor, pe Anonymus.
E foarte funny, pentru că e intitulată Reţeaua…
Mi se pare foarte instructivă partea de sus a schiţei, pentru că arată originea actualei reţele politico-tehnocrato-securiste care controlează societatea şi economia.
Sunt prezente acolo trei nume: Isărescu, Stănculescu şi Iliescu.
Stănculescu a murit, Iliescu este îngropat definitiv în dosarul Mineriadei din iunie 1990 şi, oricum, el devenise de mult un personaj marginal după ce, într-un fel de ‘noapte a cuţitelor lungi’ orchestrată de Reţeaua care intenţiona să se debaraseze de el, a fost înlocuit de Geoană în fruntea PSD.

Vedeţi bine cine a rămas să împărățească această colonie pe care unii încă o denumim România (deşi, de regulă, cei ce au adoptat hashtagul #resist al ONG-ului Greenpeace, îşi intitulează ţara ‘românica’).

Isărescu. Omul e – încă – bine-mersi. E rezistent. Aşa cum indică hashtag-ul. Nu îl contestă nimeni, niciodată. Ba chiar îşi permite glumiţe răsuflate şi ipocrizii de genul ‘multinaţionalele să respecte legile româneşti şi să plătească taxe aici, unde fac profit’ sau ‘vai, ce păcat, firmele româneşti sunt decapitalizate’. De ce oare?.

Pe plan social şi politic, această Reţea politico-tehnocrato-securistă are captivii ei care vin mereu la vot. Cei care nu vin la vot sunt, la rândul lor, captivi ai ideii că nu au cu cine vota (ei cred că sunt liberi dacă îi pălmuiesc moral pe politicienii vizibili refuzându-şi exerciţiul democratic al votului). Mulţi dintre aceştia sunt acum captivi ai reţelelor de propagandă ONG-istă, globalistă, care controlează social-media la o scală globală. Evident, nimeni nu se întreabă dacă pentru asta am făcut Revoluţia din ʼ89 şi dacă pentru asta se iese în stradă după 2012. Pe pancarte scrie şi libertate, şi democraţie, şi stat de drept, dar şi DNA să vină să vă ia”, scrie juristul.

Piperea se revoltă din cauza inechităţii crase cu care sunt tratate firmele românești în raport cu corporaţiile care activează în România, prezentând dimensiunea numerică a acestui dezechilibru. În acelaşi context, Piperea face aluzie la preşedintele Raiffeisen România, Steven van Groningen, surprins alături de protestatarii anti-guvernamentali din Piaţa Victoriei.

„Pe plan economic, 82% din PIB-ul României este ‘produsă’ de corporaţii multinaţionale. Cu aceste corporaţii nu se poate concura, mai ales că, aşa cum ipocrit constata Isărescu, firmele româneşti nu sunt capitalizate şi nici finanţate de bănci. Corporaţiile multinaţionale nu concurează nici între ele, întrucât, mai rău ca în China ‘comunistă’, şi-au împărţit sectoarele economiei în aşa fel încât să nu se calce pe bătături. Scepticii să se uite la modul în care este împărţită distribuţia de energie electrică sau de gaze, la producţia de ciment şi la sistemul oligopolist bancar. Vor vedea că această împărţire a pieţei este o împărţire a prăzii. E evident pentru toţi oamenii oneşti şi rezonabili că provincia România este un rai al corporaţiilor. Pentru aşa ceva merită să te faci de râs ca CEO de bancă protestând alături de debitorii la creditele de retail, captivi ai acestora pe 25-30 de ani.

Firmele româneşti nu doar că sunt nevoite să concureze între ele pentru supravieţuire, dar trebuie să suporte şi ‘concurenţa’ firmelor care aparţin direct serviciilor secrete (da, oricât vi s-ar părea de ciudat, există asemenea ‘afaceri’, pe care legea intelligence-ului românesc le permite) sau care au fost deja capturate de acestea, ci şi urgiei taxelor de protecţie plătite ‘reprezentanţilor’ reţelei descrise în poză. Ca să nu mai vorbim de acoperiţii din conducerea ‘concurenţilor’ sau chiar din interiorul propriei structuri de personal, de acoperiţii din presă şi de semi-acoperiţii din serviciul fiscal anti-fraudă care, mereu, este concentrat pe firmele româneşti şi niciodată pe multinaţionale. Pentru că e o economie ‘de piaţă’, ‘liberă’, România a ejectat prin faliment peste 250 de mii de firme româneşti între 2009-2016. Şi a falimentat, în aceeaşi perioadă, un milion de persoane, adică unul din 5 salariaţi români. În anul 2015, multinaţionalele au făcut în România 250 miliarde lei cifră de afaceri. Cu toate acestea, impozitul pe profit plătit de acestea a fost de 3 mld lei. Poate ne explică dl Isărescu acest paradox aritmetic: cum e posibil ca 16% din ceea ce rămâne după ce sunt eliminate toate cheltuielile deductibile legale aferente acestei cifre de afaceri de 250 mld lei să rămână de plată doar 3 mld. Aşadar, să protestăm. Poate, până la urmă, o să reuşim să dibuim drumul”, încheie Piperea.