Ştefan Ciubotărașu despre anii lui la Liceul «Mihail Kogălniceanu» din Vaslui

„…Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate. Să ai acea facultate înnăscută de a putea fi sincer, atât de sincer, încât să te prindă tot aceea ce faci – fiindcă nu toţi avem acest har, sărmanii de noi! Apoi, ca parte intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat şi modestia, şi, numai după aceea, meşteşugul şi, bineînţeles, controversele despre talent…” 

„…La liceu m-am înscris în clasa a II-a (1924-1928), fiind şi aşa destul de răsărit în comparaţie cu tizii mei de clasă. Ţin minte – cum să uit? – că printre profesorii comisiei de examinare figura şi eminentul om de ştiinţă Ion Simionescu, care mi-a pus nota 8 la naturale.

La liceul nostru aveam să fac, de asemenea, cunoştinţă cu câţiva dascăli eminenţi, ca: profesorul Mavrodin, un blajin memorabil, care ne vorbea despre Herder, despre semnificaţia cuvântului ‘dor’ la români, despre comorile noastre de artă populară.. 

De fapt, când intrai în liceu, fără să vrei, făceai cunoştinţă cu profesorul de istorie, Tomida, care a cumulat, multă vreme, funcţia de director şi… a cărui mână forte, noi, neastâmpăraţii, o simţeam uneori la propriu, pe culoare, când ne striga din celălalt capăt: ‘nu te rezema de păreţi!’ …De asemenea, ne impunea respect figura delicată a profesorului de matematică, Bălănescu, a profesorului Lichendorf, a cărui candoare faţă de lejerităţile noastre copilăreşti depăşea orice limită. La chimie, am avut un profesor foarte prestant şi cât se poate de zelos în predarea acestui obiect; Tănase, …la geografie, severul profesor Cazacu – apoi, după profesorul Stolniceanu, care avea un neasemuit dar de povestit, în afară de obiect – profesorul Ştefan Chesim. 

Tot ce pot să spun e că, în sânul Liceului ‹Mihail Kogălniceanu›, a existat, pe vremea mea, un climat favorabil dezvoltării culturii şi talentelor. Liceul scotea, pe atunci, o revistă redactată de elevi, ‹Năzuinţa›, la care am debutat şi eu cu versuri. 

Personal, am organizat în amfiteatrul liceului, un spectacol cu ‹O noapte furtunoasă›, în care interpretam pe Jupân Dumitrache. Am recitat, de asemenea, aici, versuri de Goga şi Coşbuc, precum şi nişte ‘cânticele’ de Vasile Alecsandri. Elevii aveau şi preocupări muzicale, cântând şi în corul oraşului şi sportive, practicând atletismul, chiar pe terenul regimentului 25. În oraş, apărea un organ săptămânal ‹Vasluiul›, la care colaboram şi eu, din umbră, cu nişte cronici pişcătoare, sub pseudonimul ‘Ciciricea’. Am redactat, de asemenea, cu alt elev, Valer Mitru, o revistă liliput, ‹Uzinuţa cu umor›, pe care o tipăream cu mâna noastră la librăria Braunstein… 
… Vasluiul avea şcoli multe, nu era ocolit de trupe de teatru, de personalităţi literare sau muzicale – dimpotrivă. Sub auspiciul unei ‘Case culturale’, pe care o conducea un avocat, Meza Corneliu, am ascultat aici conferenţiari ca: Jean Bart, Mihai Negru, l-am auzit lecturând pe Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, fără să mai pun la socoteală miracolul George Enescu, care părea anacronic pe mica scenă din Vaslui… 

Închei, urând scumpului nostru lăcaş de cultură, Liceul ‹Mihail Kogălniceanu› din Vaslui, tinereţe fără bătrâneţe, corpului său profesoral sănătate şi fericire, iar generaţiilor de tineri elevi, prezente şi viitoare, vremuri bune de pace laborioasă!”.

Ștefan Ciubotărașu (n. 21 martie 1910, Lipovăț, Vaslui – d. 27 august 1970, București) a fost un actor și scriitor român. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1933). 

S-a născut la Lipovăț, Vaslui, județul Vaslui, într-o familie de țărani săraci. Prin anii 1921-1922, a sosit la București (cu un tren mărfar; tatăl său lucra la regionala CFR), pentru a învăța meseria de pantofar, potrivit hotărârii luate de părinți. A rămas trei ani, nesimțindu-se atras de meserie, preferând alte munci și activități casnice. A avut primul contact cu „gustul de otravă dulce al teatrului”, potrivit propriei mărturisiri. În schimbul comisioanelor ce le făcea, primea bilete la teatru, unde a fost fascinat de piesele «O scrisoare pierdută» și piesa lui Victor Eftimiu «Înșir’te, mărgărite».
A lucrat ulterior, timp de un an, ca ucenic la un atelier de pictat firme. În 1924, într-o noapte friguroasă de octombrie, a hotărât să se întoarcă acasă, dezamăgit de mizeria traiului cotidian.

Această perioadă, în care părinții i s-au mutat în Vaslui, actorul a numit-o „întoarcerea acasă”. La îndemnul mamei, se înscris la liceul particular «Mihail Kogălniceanu» din Vaslui, sărind peste câte două clase. Aici a debutat literar în paginile revistei liceului, întitulată «Năzuința», și în paginile ziarului local «Vasluiul», sub pseudonimul Ciciricea (numele unui clovn popular). Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, «Uzina de umor», iar mai târziu, la Iași, revista «Humorul literal». A contribuit atunci și ulterior cu poezii, sonete și amintiri în paginile revistei «Luceafărul».

În 1929 a absolvit liceul și s-a hotărât să plece la Iași, unde s-a înscris la Conservatorul de muzică și artă dramatică. Bacalaureatul și l-a dat în 1932 la Bârlad.

A traversat o perioadă dificilă în anii ’30, prin faptul că proveniența socială determina închiderea multor uși. Încă de la admitere a fost remarcat de poetul Mihai Codreanu. Acesta i-a fost profesor protector și i-a oferit o bursă când a aflat că Ciubotărașu avea talent literar.

În 1932 și-a satisfăcut stagiul militar într-o unitate de pușcași mitraliori.
Îndemnat de protectorul său, s-a înscris la facultatea de istorie, însă preocuparea de bază i-a fost poezia și publicarea în revistele locale la care contribuiau scriitori și poeți marcanți, între care George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu. Acesta din urmă îl remarca la o sărbătoare a conservatorului, în cadrul căreia Ciubotărașu a declamat o poezie.

Debutul ca actor a avut loc în 1934 și a fost angajat al acelui teatru timp de 14 ani. Piesa de debut a fost Macbeth, despre care maestrul spunea cu melancolie și amuzament:
Primul succes l-a avut cu rolul contelui Alexis Czerny, deși monorol, în piesa «Țarina», de Melchior (Menyhért) Lengyel. La Iași s-a căsătorit în 1934 cu Aurora Donose. În 1940 li s-a născut fiica Magda.

În 1945 s-au stabilit în capitală unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia și teatrul Victoriei, stabilindu-se pe un registru interpretativ de comedie. În 1948 teatrele au fost restructurate, iar Ciubotărașu a fost repartizat la Arad, la primul teatru de stat din țară. Aici a desfășurat și o activitate de instructor artistic.

În 1950 a revenit la București, unde a fost solicitat la Teatrul Național.

În capitală a început perioada sa în care a realizat roluri de consistență uriașă. A jucat mult și variat, fiind supranumit „actorul celor 300 de roluri”. Nu a neglijat nici domeniul literar, scriind poezie până în ultimele clipe ale vieții. În 1959 a jucat în «Desfășurarea, «Brigada lui Ionuț», «Valurile Dunării», «Telegrame», în «Mândrie» (1960), în «Pădurea spânzuraților» (1964), film regizat de Liviu Ciulei și premiat cu premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1965; în «Războiul domnițelor» (1969) în regia lui Virgil Calotescu, în «Columna» (1969) în regia lui Mircea Drăgan, film premiat cu diploma de merit la festivalul internațional de film de la Adelaide, «Australia Legenda» (în regia lui Andrei Blaier). A jucat într-o mulțime de roluri în piese de teatru și multe piese de teatru radiofonic. Premii: în 1964, premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Național al Filmului de la Mamaia, artist al poporului. (același an).

Banca Națională a României a emis la 16 august 2010 o monedă comemorativă de argint, cu titlul de 999‰, de calitate proof, într-un tiraj de 1.000 de exemplare, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea talentatului actor Ștefan Ciubotărașu. Moneda este rotundă, cu un diametru de 37 de milimetri, o greutate de 31,103 grame, are valoarea nominală de 10 lei. Tăietura monedei este zimțată. Pe avers este sugerată activitatea lui Ștefan Ciubotărașu în domeniul teatrului și filmului. Tot pe avers este gravată stema României, valoarea nominală a monedei 10 lei, precum și milesimul 2010, anul emisiunii. Pe revers este gravat portretul lui Ștefan Ciubotărașu, într-unul din rolurile remarcabile, din filmul «Columna», iar spre marginea monedei, în arc de cerc este gravat numele: „STEFAN CIOBOTARASU”. În partea de jos a monedei, sunt gravați anii între care a trăit cel comemorat: 1910 și 1970.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.