„Artistul ca act de resuscitare pentru planeta în derivă” – În fundul gol şi în miros de cadavru

Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Oradea a organizat, la sfârşitul săptămânii trecute, vernisajul unei expoziții de instalaţii. Au expus artişti locali, dar şi câţiva omologi invitaţi din Cluj şi Timişoara. Până aici, nimic deosebit…

Locul faptei

Muzeul Cetăţii şi al oraşului Oradea a găzduit vineri vernisajul expoziţiei ,,Boche a bouche – artistul ca act de resuscitare pentru planeta în derivă”. Câteva săli, câteva exponate interesante. A vorbit cu aplomb şi degajat, în deschiderea evenimentului, criticul de artă dr. Gabriel Kelemen din Timişoara. Un expozeu interesant. Apoi Vioara Bara a invitat publicul prezent să urmărească „performance-ul” a doi tineri artişti din Timişoara. Lumea se îndreaptă agale spre încăperea în care urma să se petreacă actul de cultură: trei panouri de pânză, pe stative, un televizor la care rulau cântece religioase americane, folie pe jos, câteva găleţi de vopsea, într-una un fel de vopsea lavabilă roşie. După un panou, cei doi tineri artişti se pregătesc de zor.

Actul „artistic”

În spatele panourilor se văd doar gleznele şi tălpile goale ale celor doi tineri. Se învârt pe loc, freamătă, apoi îşi fac apariţia din spatele panourilor… în cucul gol! Câteva doamne mai să-şi scape paharele din mâini, o mămică îşi trage repede fetiţa afară din încăpere. Totuşi, la timp, greul abia acum începe. Cei doi tineri poartă pe faţă o mască din cele folosite de vopsitorii auto, cu filtre nazale imense. Agale, în curul gol, traversează încăperea printre spectatori şi ies afară, în curtea din spate, de unde aduc în braţe un frigider mic, din soiul celor folosite în hoteluri. În urma lor se degajă un miros de hoit insuportabil, care îmbâcseşte încăperea în câteva secunde. Unul dintre tineri se aşază pe o găleată întoarsă cu fundul în sus şi începe să toarne cu palmele făcute căuş, vopseaua roşie ca sângele într-un lighean. Celălalt, aşază televizorul pe frigiderul împuţit şi scoate apoi bucăţi de carne sângerânde dintr-un sac, le freacă tacticos cu o perie de sârmă, le aruncă în lighean. Deschide frigiderul larg, unde zac bucăţi de carne, negre, în putrefacţie. Duhoarea de cadavru alungă rapid mulţi spectatori. Cei doi încep să desfacă carnea putrezită de pe oase şi o depun în lighean, oasele le aruncă grămadă, în faţa lor. La un moment dat, unul dintre tineri începe să urineze în lighean, apoi se năclăiesc din cap până în picoare unul pe celălalt cu chestia din găleată!

Concluzia?

Dacă nu aş fi fost martor ocular la acest „act artistic”, cu greu aş fi crezut că aşa ceva s-a petrecut în realitate, sub acoperirea unui vernisaj patronat de o organizaţie serioasă. Am rezistat exact atât cât am relatat, apoi am plecat, întrebându-mă dacă astfel de momente chiar reprezintă un act artistic sau nu mă pricep eu defel. Chiar orice poate fi botezată artă? Unde se sfârşeşte obscenitatea şi unde începe actul creator? Unde se regăseşte extravaganţa creatoare şi mesajul întipărit pe retină – în fluidele dezgustătoare transformate în veşmânt de cei doi tineri? Asta înseamnă „Artistul ca act de resuscitare pentru planeta în derivă”?

Concluzia vă rog să o trageţi singuri…

Preluare: crisana.ro

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. În timpurile actuale, pe fondul dezagregării societății, a relativizării conceptelor și-a lipsei normelor estetice, arta modernă nu mai reprezintă în mod propriu-zis o artă, ci devine un fel de demonstrație de forță, cu atât mai mult cu cât – în universul insolit al abstractului – publicului i se sugerează că părerea sa nu contează și că frumosul, ca și urâtul, nu există intrinsec, fiind opinii subiective. Desigur, concepte care sunt departe de adevăr, deoarece atât proprietarii de galerii, cât și criticii de artă alături de mass-media decid ce valoare are ”opera” în societate ori mesajul pe care trebuie să-l ”livreze” privitorilor și – atunci când este cazul-cumpărătorilor. În acest fel, esteticul devine mult mai ușor de manipulat de către cei care au bani și influență. După cum se spune, unii chiar ajung celebri, iar alții doar survolează pe marginea unui renume fără să-l atingă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.